”Criza pandemiei”: cum să resetezi lumea fără a pierde puterea

Un raport din 2019 al Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare arăta că , în 2020, lumea va intra în criză globală, că multe din statele dezvoltate erau deja în recesiune tehnică. Asta se întâmpla la finalul anului trecut, când lumea nu știa nimic despre virusul din Wuhan și când OMS nu sufla o vorbă despre vreun nou coronavirus.

2020, anul în care economia urma oricum să se prăbușească

Raportul amintit arăta că războiul comercial dintre SUA și China ar fi principala cauză a recesiunii ce urma să lovească lumea în 2020. Războiul acesta comercial urma să afecteze grav Germania și Japonia, alături de alți mari exportatori. O altă cauză a crizei economice din 2020 amintită în raport era disputa comercială dintre UE și SUA, Brexitul și fragilitatea euro. Tot aici era amintită și creșterea mare a nivelului datoriei în majoritatea statelor, volatilitatea piețelor. La grava criză economică preconizată pentru 2020 ar fi urmat să contribuie reducerea taxelor corporațiilor, câtă vreme experiența ultimului deceniu arăta că banii obținuți de corporații în acest fel nu se duceau spre crearea de locuri de muncă, ci spre înavuțirea acționarilor. Aceleași previziuni negre pentru 2020 au venit și de la reuniunile șefilor băncilor centrale și ale miniștrilor de Finanțe de la FMI și Banca Mondială, reuniuni ce au avut loc la final de 2019.

Că se apropie o criză poate și mai grava decât cea din 2008 se estima încă de la începutul anului trecut. The Guardian scria, în ianuarie 2019, că datoriile private ale țărilor au ajuns din nou la nivelul de dinaintea crizei din 2008, iar datoriile guvernelor au depășit cu mult nivelurile din pre-2008. Cât privește piața muncii, la începutul anului trecut se puteau constata similitudini îngrijorătoare cu anul 2008  – reducerea gravă a capacității de negociere colectivă și înmulțirea contractelor de muncă flexibile și mai precare din punct de vedere al angajaților. Tot atunci, în ianuarie 2019, The Guardian arăta că creșterile salariale nu vor mai putea ține pasul cu inflația, că oamenii se vor îngropa și mai mult în datorii pentru a se menține pe linia de plutire. La fel s-a întâmplat și în 2008, când prețurile au stagnat, pentru că cumpărătorii își atinseseră limita de îndatorare. The Guardian îl cita și pe Nouriel Roubini, care considera că 2020 va aduce o criză economică de proporții.

Cam așa arătau estimările pentru 2020 făcute în urmă cu un an, atunci când marile probleme ale liderilor mondiali erau încălzirea globală, Greta Thunberg, paradisurile fiscale, războiul comercial SUA-China, a patra revoluție industrială și pierderea a sute de milioane de locuri de muncă, regândirea din temelii a învățământului, disputa UE-SUA pe marginea unui acord de liber schimb care sa favorizeze corporațiile americane în dauna institutiilor UE și a statelor națiune (practic, o transplantare a logicii juridice și economice americane în Europa).

Oare toate aceste teme au fost șterse de pe agendele liderilor lumii de noul coronavirus? S-a resetat brusc întreaga planetă și acum nu face decât să lupte în războiul cu virusul, pentru a salva cât mai multe vieți și pentru a găsi vaccinul mântuitor?

Izolarea la domiciliu grăbește producerea inevitabilului

Acum, în 2020, se întețește dezbaterea despre efectele carantinării economiei globale și ale izolării sociale. Ce se întâmplă în SUA cu cecurile de 1.200 de dolari pentru americanii care au rămas fără venituri izolându-se acasă, ce se întâmplă în Germania, în Franța și în marile economii cu programele de împrumut de sute de miliarde de euro pentru repornirea economiilor nu va face decât să crească și mai mult nivelul de îndatorare despre care ONU, FMI, Banca Mondială și profeți ai crizelor spuneau, cu nu mai puțin de un an înainte, că va provoca o criză și mai gravă decât în 2008. Practic, izolarea de acum nu provoacă o criză economică, ci grăbește distrugerea economiei care era inevitabilă.

Pandemia, justificarea perfectă a unui eșec și a unui jaf

”Va fi greu. Economia va fi lovită dur și, cum am spus și înainte, asta nu este un lucru abstract. Oamenii vor simți asta prin pierderea slujbelor și reducerea veniturilor”, a spus, pe 14 aprilie, ministrul britanic de Finanțe, Rishi Sunak. Însă ce făcea ministrul lui Boris Johnson nu era decât să dea vina pe un virus pentru o criză care avea să se întâmple oricum și avea să fie accentuată de Brexit. Pandemia și izolarea la domiciliu în fața virusului vor fi justificarea cea mai simplă și comodă a liderilor politici și ai finanțelor pentru criza în care lumea se va afunda în lunile și anii următori. Cauza reală este însă aplicarea timp de un deceniu a unui model economic falimentar pentru marea parte a lumii și extrem de profitabil pentru o mână de corporații, iar acest lucru era, după cum am văzut, știut de ani de zile.

Însă așa-zisa criză a pandemiei va mai avea un rol. Ea nu va ascunde doar un eșec al actualei ordini economice, ci va justifica și sacrificiile unei resetări globale dureroase, după o agendă ce pare deja pregătită. ”Nu irosiți niciodată o criză buna”, spunea Rham Emanuel, fost șef de cabinet al lui Barack Obama, mare globalist și primar al orasului Chicago. Cu siguranță, ”criza pandemiei” este prea mare pentru a fi irosită.

Pandemia și criza indusă – metoda de promovare a globalizării 2.0

Nu puțini comentatori arată că această pandemie va fi un cui în sicriul globalizării, că ea ne va învăța cât de importantă este suveranitatea națională, cât de importantă este o doză de protecționism și autarhie. Însă presa de mainstream arată că nu va fi așa. Dimpotrivă, pandemia și criza pe care o produce izolarea sunt folosite pentru a demonstra de ce lumea are nevoie de și mai multă globalizare. ”Următoarea pandemie nu va produce doar boală și pierderi de vieți, ci și consecințe economice și societale în cascadă, care vor contribui mult la impactul și suferința globala. Pentru a preveni asemenea consecințe sau pentru a reacționa în fața lor, va fi necesar un nivel fără precedent de colaborare între guverne, organizații internaționale și sectorul privat” – aceasta este concluzia simulării unei pandemii ce a avut loc în octombrie 2019, sub auspiciile Fundației Bill și Melinda Gates, Forumului Economic Mondial și Institutului John Hopkins, care acum, în 2020, este ”numărătorul” oficial al morților, vindecaților și infectaților cu coronavirus din întreaga lume.

Mai departe, criza pandemiei este ocazia perfectă pentru a promova un alt obiectiv prioritar al globalizării – eliminarea banilor fizici, o politică ce a început să fie pusă în practică în Suedia sau India de câțiva ani. O societate în care nu există decât bani virtuali nu este neapărat una în care marile corporații devin brusc disciplinate și renunță la paradisurile fiscale; câtă vreme banii sifonați vor alimenta campanii electorale și mari jocuri geopolitice, puțin va conta dacă aceștia vor fi de hârtie sau virtuali. Însă o societate a banilor virtuali va fi una în care băncile centrale vor putea controla multe aspecte ale vieții cetățenilor, în care orice tranzacție poate fi urmărită, în care pedepsele financiare pot fi executate imediat, iar respectarea regulilor impuse de stat va fi mult mai ușor de obținut.

Criza pandemiei va fi ocazia perfectă pentru introducerea cărților de identitate biometrice în societățile în care exista până acum o rezistență. Nu puține guverne au început să vorbeasca despre așa-numitele ”pașapoarte de imunitate”, care dovedesc că deținătorul a dobândit imunitate la coronavirus și poate călători și face afaceri. Aceste pașapoarte ar fi primul pas către proiecte pentru identitate digitală precum ID2020, initiat de Rockefeller Foundation, Microsoft și GAVI (Alianța Globala pentru Vaccinuri și Imunizare).

După atentatele de la 11 septembrie 2001, după atentatele de la Londra (2005) și Madrid (2004), capitalele țărilor democratice au fost împânzite cu camere de supraveghere, iar americanii nu doar că au acceptat Patriot Act, ba chiar au cerut înăsprirea legii ce permitea statului să-și spioneze propriii cetățeni. Acum, criza pandemiei este o bună ocazie pentru a închide gura criticilor din Occident ai supravegherii, care va face saltul la un Big Brother 3.0 fără ca nimeni să mai poată acuza statele democratice că nu fac decât să coboare la numitorul comun impus de regimurile autoritare.

Desigur, criza pandemiei este o ocazie perfectă și pentru sporirea uriașă a profiturilor așa-zisei Big Pharma, una dintre industriile în care ies la pensie o bună parte dintre membrii corpului diplomatic, liderii politici, ofițeri din armatele și serviciile secrete ale marilor puteri. Ar trebui să ne aducem aminte că OMS a declarat pandemie de gripă porcină în 2009 (era condusă de chinezoaica Margaret Chan), iar asta a dus la explozia profiturilor companiilor farmaceutice. Până și Consiliul Europei  a protestat atunci, arătând că impactul gripei nu impunea declararea pandemiei și că unii dintre membrii OMS erau  membri în consiliile de administrație ai marilor producători de medicamente.

Noile instituții de la Bretton Woods și Ministerele Fericirii

Însă cele mai importante mize al ”crizei pandemiei” sunt cele legate de resetarea paradigmei economice și instituționale în care funcționează lumea. Să ne mire când citim în revista Forbes un titlu precum ”Cinci noi instituții de la Bretton Woods pentru provocările secolului 21”. Cu alte cuvinte, ”Bretton Woods a murit, trăiască Bretton Woods!”. Pandemia și panica ce o însoțește vor face ca eșecul sistemului FMI-Banca Mondială să nu mai fie observat și nici măcar supus criticii. A trebuit un război mondial pentru nașterea unui asemenea sistem, iar acum este nevoie de o uriașă panică mondială pentru resetarea lui. Ce ar trebui să facă noile ”instituții de la Bretton Woods”, potrivit Forbes? https://www.forbes.com/sites/nishandegnarain/2020/03/24/the-great-coronavirus-reset-five-new-bretton-woods-institutions-for-21st-centurys-exponential-challenges/ Ar trebui să împlinească visul Gretei Thunberg, să-i vâneze pe poluatori din satelit și prin inteligența artificială, ar trebui să pregătească oamenii pentru o lume cu mai puține locuri de muncă, cu călătorii mai puține de dragul climei, cu venituri mai mici. Standardele clasei de mijloc se vor redefini, câtă vreme 3 miliarde de oameni vor ajunge la acest statut în următorii 20 de ani. Iar faptul că acese noi instituții ar trebui să ajute la apariția unor ”Ministere ale Fericirii” în fiecare țară pare o previziune mai degraba înfricoșătoare decât amuzantă.

Cu sau fără coronavirus și pandemie, lumea urma să se prăbușească economic în acest an 2020, urmare a politicii de îndatorare promovată de mai bine de un deceniu. Pe de altă parte, mai toate conclavurile globaliste ajunseseră la concluzia că este necesară resetarea economică și aplicarea unei noi agende a globalizării. ”Nu aveau nevoie decât de o metodă de a reseta în mod dureros lumea fără a pierde puterea. Poate că este o coincidență că izolarea socială și băgarea economei în carantină prilejuite de apariția unui virus au oferit elitelor globale nu numai mecanismul, ci și justificarea perfectă pentru apăsarea butonului de resetare”, scrie Off-Guardian. ”Acum că terorsimul global nu mai este o amenenințare cotidiană și că încălzirea globala a fost trecută în plan secund, noua normalitate a amenințării pandemiei pare să devină un nou război împotriva terorismului. Antrenarea, finanțarea și echiparea grupărilor teroriste au servit interesele marilor puteri în primele două decenii din secolul 21, însă acum este momentul să trecem la o nouă fază, exploatând o teroare care este mai aproape de casa fiecăruia dintre noi. Boala”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.