Ministrul german de Interne, Hans-Peter Friedrich, e un recidivist în ceea ce priveşte declaraţiile cu caracter discriminatoriu la adresa unor non-germani. Recent, în declaraţii care doreau să motiveze decizia Germaniei de a amâna aderarea României la Schengen, Hans-Peter Friedrich afirma că românii şi bulgarii constituie „o imigraţie a sărăciei” în Germania şi că românii şi bulgarii nu urmăresc decât să paraziteze sistemul german de asistenţă socială. Mai mult, considerându-ne inferiori, oficialul german lăsa să se înţeleagă că nu doreşte în ţara sa decât o „imigraţie de elită”, adică super-specialişti în diverse domenii. Argument ipocrit şi contrazis de realitate. Numai de valori şi elite nu îi pasă lui Hans-Peter Friedrich. Nu numai de cele venite din alte ţări, dar şi de valorile propriei sale culturi.
Ministrul german de Interne este acuzat că a ofensat, prin declaraţii rasiste şi xenofobe, chiar vârfuri ale elitei culturale şi artistice din Germania, numai pentru faptul că acestea sunt de origine musulmană. Printre altele este vorba şi de acei cetăţeni germani bine integraţi şi loiali, care au avut o contribuţie la capitalul simbolic al ţării în ultimele două decenii, dar care, prin tradiţie familială, sunt adepţi ai islamului. În Germania trăiesc patru milioane de musulmani, care, în comparaţie cu alte comunităţi similare din Uniunea Europeană, sunt mai bine integraţi şi cu un procent extrem de redus în zona activităţilor extremismului religios.
Hans-Peter Friedrich a demonstrat opiniei publice germane că, prin ceea ce face şi spune, nu este decât exponentul mentalităţii rasiste şi xenofobe a acelor votanţi bavarezilor radicali care resping orice le apare lor ca străin. Într-un interviu, Friedrich afirma: “Faptul că Islamul este parte a Germaniei nu poate fi dovedit de către istorie”. Cem Özdemir, cetăţean german de origine turcă, vicepreşedinte al Partidului Verzilor din Germania, l-a acuzat pe Hans-Peter Friedrich de o necunoaştere crasă a realităţilor din Germania, ţară care are o minoritate musulmană foarte bine integrată, loială statului german. În ultima jumătate de secol, comunitatea musulmanilor din Germania a dat valori culturale apreciate în Europa şi în lume: Emine Sevgi Özdamar (actriţă, scriitoare, excelentă cunoscătoare a operelor lui Bertold Brecht şi Henrich Heine), scriitorii germani Feridun Zaimoglu şi Zafer Șenocak, sau regizorul german de film Fatih Akin (de origine turcă), premiat la Cannes şi la Veneţia. Preşedintele Asociaţiei Islamului Liberal din Germania, Lamya Kaddor, într-un interviu în „Frankfurter Rundschau” a apreciat că declaraţiile ministrului german de Interne nu sunt doar greşite din punct de vedere istoric, dar sunt şi periculoase.
Inepţiile debitate de ministrul german de Interne au fost considerate radicale şi ofensatoare chiar de către unii parteneri din coaliţia de centru dreapta din Germania condusă de Angela Merkel. Unul dintre politicienii creştin-democraţi influenţi din Germania, Christian Wulff, s-a delimitat în mod categoric de abordările rasiste ale colegului său din Uniunea Creştin Socială. Într-un interviu acordat canalului Al-Jazeera, Wulff a declarat că, indiferent de ceea ce declară unii sau alţii, realitatea este cu totul alta. „Islamul este parte componentă a culturii şi societăţii Germaniei”, a spus Christian Wulff. El a încercat astfel să contracareze efectul negativ de imagine adus coaliţiei de către Hans-Peter Friedrich.
Deşi coaliţia de centru dreapta de la Berlin a pierdut câteva procente în sondajele de opinie în favoarea liberalilor sau social-democraţilor germani, ministrul german de Interne a continuat cu aberaţiile. Întrebat de un jurnalist de la „Der Spiegel” dacă nu consideră că afirmaţiile sale ar putea avea ca efect inflamarea sentimentelor rasiste printre tinerii germani, de unde ar putea apărea un nou extremist de dreapta precum norvegianul Anders Breivik, Hans-Peter Friedrich a spus că nu a dorit decât să afirme identitatea creştină a Germaniei. „Musulmanii trebuie să fie pe deplin conştienţi de rădăcinile creştine ale culturii noastre germane”, a spus Freidrich ziarului „Der Spiegel”.
În ziarul „The Local”, Friedrich a afirmat ceva incredibil: că Germania are nevoie de un discurs populist (We need populism), tocmai pentru a nu da apă la moară partidelor de extremă dreaptă şi a nu le lăsa să pătrundă în Parlament. Cu alte cuvinte, tezele rasiste şi xenofobe ale extremei drepte pot fi acceptate şi pot căpăta respectabilitate, doar dacă sunt enunţate de gura hlizită a unui oficial al statului provenind din Uniunea Creştin Socială, devenit ministru de interne, pentru că acesta ar fi, nu-i aşa, un campion al democraţiei. Prin ceea ce face şi perorează, Hans-Peter Friedrich se crede îndreptăţit să îi apere pe creştinii din Germania în faţa unui potenţial extremism islamic.
La nivel individual, Hans-Peter Friedrich dovedeşte aceeaşi ipocrizie mizerabilă pe care o manifestă Germania în interiorul UE. Politicieni germani populişti în frunte cu Angela Merkel se plâng că germanii trebuie să ducă în spate din punct de vedere economic restul blocului comunitar, când, de fapt, Germania este prima câştigată comercial şi politic de pe urma existenţei UE. La fel, Hans-Peter Friedrich se plânge că germanilor li se neagă identitatea creştină la ei în ţară, din cauza musulmanilor, în timp ce laudă Araba Saudită, numind-o „model de democraţie” printre ţările arabe şi musulmane.
Măscăriciul german nu ştie – sau se face că nu ştie – o realitate extrem de dureroasă care afectează identitatea creştinilor. În Arabia Saudită, stat care finanţează conservatorismul religios islamic din toată lumea, cu miliarde de dolari proveniţi din exporturile de petrol, există aproximativ 1 milion de creştini. Oficialităţile saudite nu le permit să-şi practice credinţa lor în mod deschis. Nu există biserici. Creştinii din Arabia Saudită îşi practică credinţa religioasă în clandestinitate, cu teama că pot fi arestaţi. Ei ţin slujbe în secret în casele particulare. Elemente şi articole aparţinând altor religii decât Islamului sunt interzise. Obiecte precum bibliile, crucifixurile, statuetele de sfinţi şi icoanele sunt strict interzise. În general, creştinii din alte colţuri ale lumii care lucrează în Arabia Saudită sunt consideraţi din start spioni. Convertirea unui musulman la creştinism atrage după sine execuţia prin decapitare cu sabia.
De ce, se întreabă jurnaliştii germani, s-a îndrăgostit atât de tare ministrul de Interne german Hans-Peter Friedrich de modelul de „democraţie” şi „toleranţă” din Arabia Saudită, model pe care îl laudă în „Der Spiegel”? De unde şi până unde un apărător al cauzei creştine ca el face elogiul unei ţări care ar executa oricând creştini îm masă? Cum de ignoră el persecuţia în masă a creştinilor din acest stat exportaor de extremism islamic peste tot în lume, fie el de tip salafist sau wahabist? Răspunsul este unul singur: afacerile. În Consiliul Federal de Securitate al Germaniei (CSAT-ul germanilor), Friedrich a fost unul dintre cei mai vocali lobbyişti pentru vinderea de tancuri Leopard către Arabia Saudită.
Jurnalistul de la „Der Spiegel” i-a aminiti ministrului de Interne german că regulamentul guvernului federal în privinţa exportului de armament este unul foarte clar. Exportul de armament nu va fi aprobat decât dacă, în anumite cazuri, interese speciale de politică externă sau de securitate justifică astfel de exporturi, şi chiar şi atunci numai în condiţii cu totul excepţionale. Întrebat care sunt acele condiţii excepţionale care au justificat vinderea de tancuri germane Leopard către Arabia Saudită, Hans-Peter Friedrich a repetat papagaliceşte că saudiţii sunt parteneri ai actualei guvernări din Germania în răspândirea democraţiei în lume.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.