Cum se filozofează cu ciocanul (sau despre reforma efectuată cu barda) (III)

În data de 6 iunie 2021 am trimis președintelui UNBR, decanului Baroului București și directorului INPPA mesajul de mai jos:

„În calitate de titular al cursului de drept comercial (anul III) și al cursurilor de protecția consumatorilor (anul IV, opțional) și de proceduri de insolvență (anul V, master dreptul afacerilor), am trimis Departamentului de Drept privat al Facultății de Drept din cadrul Universității din București mesajul de mai jos, conținând o propunere de reformă a sistemului de examinare în cadrul licenței. Același mesaj l-am trimis și colegilor de la 3 dintre celelalte 5 Facultăți de Drept din Hexagon.

Vă supun atenției propunerea de reformă a sistemului de examinare pentru admiterea în profesia de avocat și pentru definitivat, prin includerea (fie separat, fie integrat în disciplinele Drept civil și Drept procesual civil) de subiecte și spețe de Drept comercial. Precizez că, până în 2011 (cel puțin la cunoștința mea), dreptul comercial era disciplină de examinare la definitivatul în profesie.

„Cele de mai jos reprezintă o propunere de reformă a examenului de licență, menită a adapta din mers oferta noastră educațională la cerințele tot mai numeroase ale pieței muncii profesiilor juridice și a ridica nivelul de pregătire a studenților la unele materii care fac parte din curricula facultății noastre.

Propunerea vizează introducerea în conținutul exemenelor de licență la drept civil și drept procesual civil a unor teme și subiecte care fac obiectul cursurilor de drept comercial, teme pe care facultatea noastră le derulează pe parcursul anului III (drept comercial – disciplină general, obligatorie), al anului IV (concurența comercială, insolvența, protecția consumatorilor – discipline opționale) și al anului V (dreptul afacerilor – master).

Justificarea practică a unei asemenea măsuri este evidentă, dar poate fi susținută cu aceste câteva argumente irefutabile:

-un volum foarte ridicat de activitate profesională juridică este dedicată dreptului comercial;

-activitatea practică dedicată unor instituții clasice ale dreptului civil – cum ar fi proprietatea simplilor particulari, contractele între simpli particulari, succesiunile, persoana juridică fără scop lucrativ, teoria generală a obligațiilor aplicabilă simplilor particulari (care, deci, nu relevă activitatea unei întreprinderi sau prezența în cadrul raportului juridic concret a unui profesionist) nu reprezintă decât o fracțiune redusă în raport de volumul de activitate juridică determinată de activitatea profesioniștilor, în special a comercianților;

-litigiile, de asemenea, reprezintă o mica parte din ceea ce înseamnă profesia juridică în raport de activitatea comercială, ponderea majoră fiind dată de consultanță, negociere, adaptarea contractelor și chiar evitarea proceselor, prin tehnici de prevenție sau de tratament alternativ al disputelor;

-activitatea juridică în domeniul penal este insignifiantă ca volum în raport de practica dreptului comercial.

Important de reliefat este, de asemenea, că dreptul comercial pătrunde în domenii teoretic distincte ale dreptului, cum ar fi fiscalitatea, contractele administrative, dreptul penal al afacerilor etc., creând domenii de frontieră a dreptului, care nu pot fi tratate, mai ales în practică, strict din perspectiva dreptului civil, a dreptului penal și a celor două proceduri, civilă sau penală.

Mai mult chiar, sunt domenii emergente ale dreptului, cum ar fi insolvența, protecția consumatorilor și concurența, care au un adevărat caracter integrator al unui număr mare de reglementări, cu sau fără tangență cu dreptul civil, procesual civil sau penal – sub acești determinați se crează un volum consistent de reguli specifice care, fie sunt împrumutate, fie modifică reguli obișnuite din dreptul administrativ și dreptul fiscal ori, după caz, implementează Dreptul Uniunii Europene în dreptul intern al României, ceea ce face cvasi-imposibil demersul de fixare în tiparul de tip alb-negru al dreptului civil în raport de dreptul penal, al dreptului privat în raport de dreptul public, al dreptului substantial în raport de dreptul procesuale etc.

Cu toate acestea, studentul nu depune eforturi susținute în facultate pentru însușirea acestui tip de materie prezentă în curricula universitară. Mai mult chiar, examenele de acces sau de definitivat în profesie ignoră aproape în totalitate dreptul comercial. De aici consecința inadmisibilă pentru Facultatea de Drept din București, cea mai importantă din țară, că absolvenții noștri sunt nevoiți să învețe dreptul comercial în practică, pe sărite, improvizat, fără baze teoretice solide.

Trebuie să recunoaștem că stilul utilitarist în care societatea îi învață pe cei mai tineri membri ai săi să trăiască a creat „modelul” unui student care nu se preocupă decât de domeniul strict al materiei pe care trebuie să o știe (de cele mai multe ori, mecanic) pentru a trece niște examene, așa cum sunt licența sau examenele de acces și definitivat în profesie. Așa că studentul utilitarist (nu mă refer la elite, desigur) nu se va preocupa și nu va depune eforturi pentru aceste discipline, ceea ce îl predestinează deprinderii lăutărești a acestor materii. Din păcate, nici pregătirea profesională continuă nu reușește (mai precis, nu își propune) să depășească acest inconvenient.

Așadar, pentru ca interesul studentului pentru acest tip de drept (pe care, oricum, va trebui să îl deprindă, cumva, în pratică) să fie resuscitat, singura soluție este (re)introducerea dreptului comercial la licență, ca disciplină obligatorie.

În final, fac două precizări:

-în condițiile unui Cod civil care este împănat cu referințe la profesionist și la întreprinderea sa, ale unei legislații penale din ce în ce mai legate de activitățile economice și ale unei proceduri civile din ce în ce mai specializate (în chestiuni cum ar fi insolvența, protecția consumatorilor, concurența sau societățile), nu este nici logic, nici principial justificat ca la examenul de licență să se nu verifice cunoștințele absolvenților referitoare la profesionist și întreprinderea sa, la persoanele juridice care au calitatea de profesionist/comerciant (cum ar fi societățile reglementate de Legea nr.31/1990), la insolvență, la grupurile de contracte, la contractele comerciale speciale sau nenumite, la titlurile comerciale de valoare și la instrumentele financiare sau la dinamica obligațiilor comerciale și la răspunderea civilă delictuală a comerciantului;

-la originea examenelor de licență (anii 1994-1996), dreptul comercial era disciplină obligatorie; la alegerea absolvenților, pot deveni discipline opționale de licență dreptul administrativ și fiscal, dreptul muncii și protecției sociale și/sau Dreptul Uniunii Europene (inclusiv partea privitoare la drepturile fundamentale)”.

Precizez că un mesaj similar a fost trimis, la acea epocă, și directorului INM.

În același an 2021, conducerea administrativă a Facultății de Drept din București lansat proiect de reformă a programei studiilor de licență și a cursurilor de masterat profesional sau de cercetare. Deși, împreună cu colegii de la disciplinele Drept comercial și Dreptul comerțiului international/Drept international privat, am propus mai multe soluții de îmbunătărțire/îmbogățire/adaptare la cotidian a programei studiilor de licență, acestea au fost aproape complet ignorate. Iată acum motivul acestei atitudini de ignorare: altceva, „mai bun”, era în pregătire.

Cum se filozofează cu ciocanul (sau despre reforma efectuată cu barda) (I)

Cum se filozofează cu ciocanul (sau despre reforma efectuată cu barda) (II)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.