Cazul băiatului din Bihor pentru care nu s-a găsit niciun loc în vreun centru de îngrijiri paliative demonstrează încă o dată, de parcă ar mai fi fost nevoie, minusurile din sistemul sanitar românesc. Așadar, cazul acestui copil este cea mai bună dovadă că se poate muri cu zile în România. Centrele care ar putea aduce unui bolnav în fază terminală un sfârșit decent sunt prea puține.
Doar unul din 10 români aflați în această situație ajunge să aibă acces la îngrijire paliativă. Celorlalți nu le rămâne decât să moară acasă în dureri cumplite, lângă cei dragi, care se pricep prea puțin ori deloc să-i îngrijească.
Daniel este un copil de 8 ani, care a fost operat în urmă cu doi ani de tumoră pe creier. Are și acum probleme de sănătate, dar pentru că beneficiază de kinetoterapie, starea lui se ameliorează. Kinetoterapia este vitală în cazul lui Daniel, dar nu beneficiază de ea datorită vreunei instituții de stat. Meritul este al unei ONG, iar mama băiatului este foarte mulțumită de rezultat.
„Este vorba despre o ONG care are și centru de zi, se și recreează. Face și logopedie și kinetoterapie cu doi specialiști. Are numeroase activități cu ceilalți copii, ceea ce înseamnă foarte mult pentru Daniel. Uneori se simte mai bine aici decât acasă. Se întâmplă de multe ori ca la școală copiii să-l evite, pentru că e bolnav, că nu poate să alerge, să se joace fotbal, că nu are păr în cap (…). E foarte trist când se întâmplă asta. Psihologii ne-au spus că face depresie, că există depresie și la copii. A scăpat de ea venind aici“, povestește, cu lacrimi în ochi, mama lui Daniel.
Pentru că găsirea unui pat într-un centru de îngrijiri paliative este o adevărată loterie, o femeie din Timișoara a găsit pat pentru tatăl ei tocmai într-un centru la București. „Nu există nici infrastructură, nici specialiști. La Timișoara nu am găsit unde să-l ducem pe tata. Și l-am adus aici, la București. Ne-am bucurat enorm pentru că tata o să-și trăiască ultimele zile în acest centru. Că moare demn.“
Mii de bolnavi în fază terminală, doar 745 de paturi
Conform datelor oferite de Ministerul Sănătății, în spitalele de stat din țara noastră există doar 745 de paturi pentru bolnavii în fază terminală care au nevoie de îngrijiri paliative. Infinit de puține, dacă ne gândim numai la miile de bolnavi aflați în fază terminală. Noul ministru al Sănătății, Sorina Pintea, spune că, „în mod normal, statul român ar trebui să asigure acestor tipuri de pacienți îngrijirea pe termen lung în instituții specializate“. Cea mai bună dovadă este ce s-a întâmplat săptămâna trecută cu băiatul din Bihor, aflat în stare vegetativă, pentru care nu s-a găsit loc în tot județul și nici în cele din vecinătate. Maria Silaghi, managerul Spitalului Municipal Oradea, a declarat: „Au căutat, s-au interesat unde să poată să-l trimită. Nu au găsit nicăieri. (…) În Oradea există un centru de îngrijiri paliative, dar este cu plată, este privat“.
În prezent, copilul se află la Spitalul „Bagdasar-Arseni“, starea sa fiind neschimbată. Este hrănit corespunzător pentru a recupera dezechilibrele, urmând să fie introdus într-un program de kinetoterapie pasivă. „Pentru moment, starea generală a copilului nu s-a modificat. Este hrănit corespunzător pentru a recupera dezechilibrele și se inițiază un program de kinetoterapie pasivă. Referitor la bucata de os din craniu, aceasta nu este indicat să mai fie folosită, urmând ca, la patru luni de la operație, acoperirea creierului să se realizeze cu mijloace artificiale“, a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalului „Bagdasar-Arseni“, dr. Florin Bica.
Instituţiile private sunt şi ele puţine, iar serviciile, contra cost. Fundaţiile şi ONG-urile le oferă gratuit, dar nu fac faţă cererii. Datele arată că, anual, 160.000 de români ar avea nevoie de îngrijiri paliative.
„Conform estimărilor noastre, numai la nivelul Bucureștiului vorbim de peste 5.000 de copii cu boli incurabile care au nevoie de îngrijire paliativă și care nu primesc acest tip de ajutor“, a explicat, pentru TVR, Mirela Nemțanu, director executiv Hospice „Casa Speranței“. Într-un raport din 2015 publicat în The Economist, România este pe locul 64 din 80 într-un clasament al accesibilităţii îngrijirilor paliative. Stăm cel mai rău din toată Europa.
Multumita poporului care de 30 de ani voteaza aceeasi nazisti aceeasi criminali care au si comit zi de zi un genocid impotriva natiei
Neoliberalism, ai bani trăiești, nu ai bani mori…