Teoriile nu rezolvă totul în viață, dar fără teorii neajunsurile copleșesc. Se poate observa că destule teorii privind societățile actuale nu mai fac față experiențelor de viață, dar altele, cerute stringent, apar lent.
Circulă însă un dispreț plin de suficiență pentru teorie, confundată frecvent cu simpla speculație. Se socotește că situațiile cer rezolvări „practice”. Nu se înțelege că din împrejurarea că viața este în fond „concretă” nu rezultă că ocolind teoria ai rezolvări. În definitiv, trăim conform a ceea ce socotim adevărat, iar multe adevăruri ne vin din teorii.
Disprețul pentru teorie a și luat forme diverse. El începe cu bagatelizarea nevoii de dezlegări teoretice în diferite împrejurări ale vieții, continuă cu ridiculizarea teoriei, căreia îi sunt opuse „urgențele situațiilor”, și se încheie cu ignorarea teoriei, sub justificări superficiale – „nu am timp de teorie”, „nu mă interesează decât faptele”.
Disprețul nu este nou, dar s-a intensificat odată cu mentalitățile aduse de neoliberalism. Acesta suscită impresia că doar competiția contează, iar etica darwinismului social, pe care o întreține, favorizează egoismul și „lupta”. Reflecția teoretică pare în contratimp cu viața.
La noi, disprețul pentru teorie vine și din carențele educației. Se învață tehnici, dacă nu cumva date nude, dar este prea puțină răbdare de a învăța pentru a înțelege teorii.
Acest dispreț este întărit apoi de atmosfera întreținută de decidenți fără valoare, care îndrumă instituțiile spre cultivarea supunerii, nu a vreunei reflecții. De altfel, unde dezbaterea publică este redusă, interesul pentru teorie scade.
Universitățile nu mai contracarează nici ele destul desconsiderarea teoriei. Se vorbește în limbajul epistemologiei anilor șaptezeci, or, între timp, este o cu totul nouă înțelegere a științelor. La nivelul anilor interbelici, Ștefan Procopiu sau Moisil sau Țuțugan sau Sergescu sau alții propuneau teorii și interpretări. Acum eventualul specialist se lasă repede înecat în factualitate.
Am propus, la rândul meu, teorii – relative la propozițiile argumentării, universalii, delimitarea acțiunilor, „societatea nesigură”, tipurile de stat, „geometria variabilă a supraputerilor”, postglobalizarea, reclădirea eticii, conceperea operei de artă etc. ca părți ale pragmatismului reflexiv. Discutarea rămâne firavă.
Cât de necesară este teoria se observă în nenumărate împrejurări. Inclusiv în evenimentele ce zdruncină astăzi umanitatea.
Se vede în confuziile privind pandemia. Abordarea din partea autorităților nu s-a ridicat peste orizontul imediat, la o privire istorică și, de ce nu, la experiența acumulată de civilizații, pentru a se coopera. Nici acum, când lumea este asaltată de viruși, naturali sau creați în laborator, nu se face ceva sigur, căci nu există privirea cuprinzătoare a unei teorii.
Se vede și în confuziile privind incursiunea Rusiei în Ucraina. Privirile se opresc la fapte izolate și rămân aservite incitărilor și impresiilor. Nu se ia în seamă istoria conflictului actual, cu confruntarea supraputerilor și cu încercarea de remodelare a relației dintre civilizații. Nici experiența conflictelor de mare amploare nu contează. Nefiind o teorie închegată, se navighează în aproximări și confuzii.
Se vede cât de necesară este teoria și în neputința din România actuală de a depăși crizele. O țară care nu ar fi cazul să aibă dificultăți cu resursele și cu prestațiile proprii, are acum cea mai mare emigrare a cetățenilor în timp de pace, cel mai ridicat analfabetism funcțional din Europa, cea mai mare îndatorare externă din istorie, o recrutare coruptă a decidenților, justiție precară, moralitate scăzută, mentalitate condusă de maxima „să ne dea”, cu puțin interes pentru viața cetățenilor. România nu poate ieși nici ea la liman fără o abordare de sine ca întreg.
Orice am face, există mereu o distanță între fapte, oricât de „concrete”, și explicarea lor. Această distanță cineva o acoperă. Nefiind la îndemână teoria, sau disprețuind-o, intervin prejudecăți, experiențe subiective, zvonuri, „ceea ce se zice”, propaganda și mass media. Substitute ce nu pot scoate din confuzii!
Învățătura ce se poate extrage ușor este aceea că sărăcia în materie de teorie nu este urmată doar de cecitate. Ea este urmată și de o penurie de cunoștințe, care lasă spațiu mare erorilor de decizie.
Să lămurim din capul locului în cât mai puține cuvinte și cât mai intuitiv ce este teoria (detalii în A. Marga, Argumentarea, 2003). Mai ales că această noțiune este confundată frecvent cu te miri ce.
Este de observat că în știință, care este cunoaşterea cea mai evoluată, se întreprinde „investigarea faptelor” pentru a identifica regularităţi cu caracter de „lege”. Această identificare se face în primul rând prin „inducţie”. Deja Francis Bacon a identificat „forma” fenomenelor cu „cauza lor eficientă” (sau cauza producătoare). Plecând de aici, John Stuart Mill a formulat „metodele inductive de aflare a cauzelor”, care constituie partea clasică a metodologiei. Pe acest fundal, a devenit dominantă ideea potrivit căreia „legea” este un raport constant, măsurabil între fenomene. Alături de „observaţie” – care nu se reduce la „perceperea” fenomenelor, fiind, în fapt, o „observaţie orientată de interogaţii” – și-a făcut locul „experimentul”, prin care s-a câştigat controlul asupra condiţiilor fenomenelor și se obțin legi precise.
Aplicarea tuturor acestora nu duce, însă, totdeauna la găsirea cu siguranță a cauzei. În acest caz, recurgem la „ipoteze”. În cunoaştere dispunem însă şi de „certitudini” cu privire la cauzele fenomenelor. În orice caz, din momentul în care „ipoteza” a fost confirmată, se poate clădi „teoria”. Vestita Logique de Port Royal a vorbit de „doctrină”, ca învăţătură organizată în vederea transmiterii. Kant a observat că există și „dogme” – cunoştințe pe care cel care se instruieşte le preia ca ansamblu într-o „şcoală de gândire”. Se consideră astăzi „dogmatism” atitudinea ce constă în cultivarea obstinată a învăţăturilor primite, în pofida schimbărilor. Claude Bernard ne-a lăsat distincţia dintre teorie, care este „ipoteză verificată”, doctrină, adică teorie ce nu ar mai avea nevoie de verificare, și sistem – distincție ce funcţionează şi astăzi.
Există și „pseudoteorie”. De aceasta „teoria” se deosebește printr-o serie de însușiri – sistematizarea deductivă a cunoştinţelor, capacitatea de explicare a faptelor, de orientare a noilor investigaţii și de predicţie a evenimentelor.
Teoriile la propriu sunt fructul cercetării adâncite și rezolvă probleme. Atunci când aplicarea lor este însoțită de cultură, teoriile sunt și mai fecunde. A stăpâni teorii capabile să rezolve cât mai multe probleme este idealul actual al cunoașterii. Instruit este astăzi cel care şi-a însuşit teorii explicative. Specialist este cel care a ajuns să stăpânească teorii dintr-un domeniu până la a le înțelege condițiile de aplicare. Cultivat este acela care leagă teorii, le înțelege apariția și sensul aplicării și înțelege cultura ca parte a istoriei umanității.
Mulți oameni au concepții – adică cunoștințe organizate. Dar cei care întrunesc cunoaștere, imaginație socială, nelinişte etică, interogare filosofică, ajung mai sus. Ajung dincolo de percepții, abordări, idei, concepții, la „viziuni”. Acestea sunt podișul înalt de pe care se vede departe, în toate direcțiile.
„Viziunile” nu sunt jocuri. Și ele presupun condiții obiective și subiective necesare și suficiente (detalii în A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, 2017). Pe lume sunt cititori de cărți, comentatori, cercetători, teoreticieni, dar abia „gânditorii” sunt aceia care elaborează „viziuni”. Nu este „gânditor” acela care nu-și încadrează teoriile într-o „viziune” ce poate fi convertită în acțiuni. În viața societăților, „șefii” au păreri, „managerii” au cunoștințe, „liderii” folosesc ceva din acestea, dar abia „oamenii de stat” aplică viziuni. Nu este „om de stat” acela care nu convertește viziunea în acțiuni și instituții funcționale.
De la aceste precizări, să revenim, însă, pe terenul vieții. Din jurul lui 2010 încoace, înfruntăm schimbări de amploare care cer lămuriri pe care doar teoriile le pot da. Iată câteva exemple.
Corectura globalizării a început, în fapt, în chiar țara de origine. Statul național revine în rol. Lumea a intrat sub controlul unei „geometrii variabile a supraputerilor”, în care SUA și China sunt polii. Postglobalizarea este la ordinea zilei, dar opțiunile ei rămân încă în ceață.
Prețurile materiilor prime și ale energiei, conflictele, practicile egoiste ale băncilor, supranaționalele, tehnologiile care reduc forța de muncă schimbă asumțiile economiei. Orientarea economiei reclamă clarificare.
Se operează și azi cu delimitarea sistemelor sociale de la începutul secolului al XX-lea. Or, se trăiește în societăți diferite de capitalism, corporatism sau socialism. Acum, băncile, aparatele birocratice, privilegiile, descurcarea, corupția și refeudalizarea fasonează viața oamenilor – uneori mai mult decât orice. Sistemele sociale moștenite sunt deja înlocuite.
Se discută de suveranism versus globalism, fără să se observe că nu există suveranism – dacă acesta înseamnă întoarcere la autarhie. Nimeni nu propune așa ceva. Desigur, însă, că tot mai mulți democrați de astăzi argumentează justificat că performanțe în societate – democrația, asistența socială, dezvoltarea, chiar justiția – sunt posibile doar într-un stat suveran, care își asumă valorile moderne. O suveranitate ce ignoră interesele de securitate ale vecinului nu mai dă rezultate.
Trenează în lume chestiuni rău rezolvate, care explodează. Bunăoară, conflictul din Ucraina din 2022 își are originea în tergiversări, nemulțumiri și obiecții de peste trei decenii. El nu va fi depășit fără un nou aranjament strategic al supraputerilor, bazat pe o nouă viziune.
Urmăresc de ceva timp, printre cercetările de politică internațională, scrierile „realismului politic” din Statele Unite ale Americii, cu Graham Allison, John J. Mearsheimer, Steven M.Walt. Ele au avut fundamental dreptate în evaluarea consecințelor pandemiei și, mai nou, se dovedesc mai profunde în analiza conflictul din Ucraina. Le-am și citat adesea.
Recent, am avut, din partea acestor cercetări, satisfacția de a vedea confirmate reflecțiile în favoarea cultivării teoriei. Mă gândesc aici mai cu seamă la extraordinarul studiu al lui John J. Mearsheimer și Steven M. Walt (Leaving theory behind: Why simplistic hypothesis testing is bad for International Relations, în „European Journal of International Relations”, 19-3, 2013), care este o exactă și impecabilă pledoarie pentru teorie. Argumentele ei vin din teritoriul cercetării relațiilor internaționale și, de fapt, al politicii internaționale, dar sunt valabile practic în orice domeniu.
Autorii reprezintă școlile consacrate prin cercetări de referință de la universitățile din Chicago, respectiv Harvard. Ei reacționează la alunecarea din domeniul studiilor internaționale de la elaborarea teoriei, la concentrarea analizelor asupra testării de ipoteze. „În mod specific, domeniul părăsește dezvoltarea și folosirea cu grijă de teorii și, în locul lor, accentuează ceea ce numim simplist testarea de ipoteze. În chip uzual, teoria joacă un rol minor în această întreprindere, cel mai mult efort fiind dedicat colecționării de date și testării de ipoteze” (p. 428). În loc de a păstra ambele captele ale conexiunii, teoria și testarea, se desfășoară energii considerabile pentru a muta centrul de greutate al cercetărilor de pe cadrele cuprinzătoare pe segmente și date parțiale.
Cu aceasta, argumentează John J. Mearsheimer și Steven M. Walt, însăși misiunea dintodeauna a științelor sociale – aceea de a arunca lumina asupra situațiilor în care oamenii trăiesc – este trădată. „Noi credem că scăzând nivelul teoriei și ridicând testarea de ipoteze pe primul loc este o eroare. Ceea ce nu echivalează cu a spune că generarea și testarea de ipoteze nu este importantă. Făcută la propriu, ea este una dintre activitățile nucleu ale științelor sociale. Totuși, creația și rafinarea de teorii este cea mai importantă activitate în această întreprindere […]. Este necesar, totuși, ca specialiștii în științe sociale să aibă o înțelegere solidă a teoriei și să o folosească inteligent spre a-și ghida cercetările” (p. 429). Nu sunt posibile altfel cunoașterea, ameliorarea explicației și consolidarea predicției.
Desigur, teoria poate fi analizată în raporturi diferite. Din punctul meu de vedere, al unui pragmatism reflexiv, implicații au și raporturile teoriei cu științele, cu filosofia, și, de ce nu, cu decidenții. Deliberat, John J. Mearsheimer și Steven M. Walt se concentrează asupra raportului dintre teorie și testarea de ipoteze. Acesta este, firește, unul dintre aspectele proeminente, iar optica și analiza celor doi face istorie.
Pe bună dreptate, John J. Mearsheimer și Steven M. Walt amintesc că teoria este de neprețuit din variate rațiuni. „Deoarece lumea este infinit de complexă, avem nevoie de hărți mentale pentru a identifica ceea ce este important în diferite domenii ale activității umane. În particular avem nevoie de teorii pentru a identifica mecanismele cauzale care explică comportamente recursive și cum se raportează unul la altul. În cele din urmă, teorii bine echipate sunt esențiale pentru a testa adecvat ipoteze; aparent sofisticate teste ce nu sunt întemeiate în teorii produc cel mai probabil rezultate eronate” (p.430). Însăși testarea ipotezelor depinde de soliditatea teoriei. „Nu este vorba de o singură teorie, un ecosistem teoretic divers fiind de preferat unei monoculturi intelectuale” (p.430). În orice împrejurare, teoria rămâne forma majoră a cunoașterii și ei îi revine rolul de pivot al studiilor.
John J. Mearsheimer și Steven M. Walt plasează benefic teoria în cadrul cunoașterii în vederea acțiunii. „Realismul” pe care ei îl reprezintă se opune manifest „instrumentalismului” în materie. În mod direct este vizată influenta teză a lui Milton Friedman (Essays in Positive Economics,1953) – cu cât o teorie reflectă mai puțin realitatea, cu atât ea poate fi mai puternică, căci contează rezultatul predicțiilor, nu calitatea asumpțiilor. Simplificat spus, teoria bună este cea care satisface interesul celui care o promovează. Contraargumentul binevenit al lui John J.Mearsheimer și Steven M. Walt este că numai asumpții realiste pot susține explicații valide și predicții.
Este din capul locului convingător inventarul prestațiilor teoriei pe care îl fac John J. Mearsheimer și Steven M. Walt (pp.435-437). Anume, aceasta asigură: cadrul cuprinzător de captare a realității, transformarea revoluționară a cunoașterii, posibilitatea predicției, șansa diagnosticării situației și posibilitatea deciziei politice. Teoria permite evaluarea, înțelegerea istoriei, acoperirea golurilor factuale și elaborarea de teste empirice valide.
Inventarul ca atare poate fi inspirator. Nu vrei teorie? Cunoașterea îți stagnează și te lipsești de prestațiile menționate! Nici diagnosticul nu este realist, nici explicația nu este până la capăt, nici predicția nu duce departe, nici decizia nu dă în fapt rezultate!
Nici un studiu existent în momentul de față nu a arătat atât de incisiv efectele concentrării pe testarea de ipoteze în condițiile absenței teoriei puse la punct. John J. Mearsheimer și Steven M. Walt au argumentat pe larg evaluarea, tot mai larg împărtășită, că s-a rămas păgubos la a se lua „aproape exclusiv și nejustificat performanța empirică drept criteriu deciziv, poate exclusiv, al evaluării în cercetarea socială și politică”. De aici rezultă efecte nefaste, ce conduc la erori.
Se asumă, bunăoară, modele insuficient elaborate (misspecified models), se ajunge la măsurători rău orientate (misleading measures), se rămâne la sărăcia de date (poor data) nu se ajunge la explicație (absence of explanation).
Nu se ajunge la acumularea suficientă de cunoștințe (lack of cumulation).
Studiul datorat lui John J. Mearsheimer și Steven M. Walt este o lecție impresionantă despre importanța teoriei în cunoaștere. El restabilește teoria pe fondul pe care s-au acumulat date, dar se bate pasul pe loc cu optici vetuste. Tocmai când, așa cum se vede ușor, improvizațiile câștigă teren în decizii, iar dezorientarea sporește de la o zi la alta. (Fragment dintr-un studiu)
Teoria ca teoria, dar practica ne omoara… teoria este tot o ideologie. o constructie care in practica de cele mai multe ori s-a dovedit nereala si inaplicabila. Se ignora planul de distrugere a omenirii – pornit de la o „viziune” apropos, pe langa care folozofii construiesc alte teorii…au ajutat vreodata ? NU. Cred ca un OM PRAGMATIC, cu experienta, cu educatie, poate pune caramizile distruse la locul loc, pentru a reconstrui LIBERTATEA, DEMOCRATIA SI VALORILE NATIONALE. fara asta nu avem nimic…doar teorii…NU cred ca Regina Maria s-a folosit de teorii in perioada conducerii Romaniei, ci de pregmatism si dorinta de a-si ajuta Natia si Tara cu toate puterile ei. Ce OM!
Pragmatismul este o teorie mai complicată decît se crede – din Iluminism la Charles Peirce. Să nu confundăm lucrurile. Multe teorii devin practici cu timpul. Regina Maria era pesemne instruită cu teorii dacă a fost așa de eficace. Cineva bine cultivat și înzestrat cu teorii devine mai înțelept și mai eficient decât unul care ignoră teoria. Așa că lucrurile stau așa că este bine să te instruiești cu teorii și să știi să le aplici. Articolul Disprețuirea teoriei…o spune foarte bine.
Că noi, românii, suntem un popor de idioți, care ne-am ales ca și clasă politică niște personaje, care nu numai că nu înțeleg ce e aia pragmatism sau realitate, ca să nu mai vorbim de teorie, s-ar putea înțelege. Unor slugi, nu trebuie să le explici teoretic ce trebuie făcut, ci doar practic. Dar nu se poate înțelege, cum de un stat ca America, care are teoreticieni și universități celebre, să nu uzeze de teorii care să-i facă să evite greșelile constante făcute, cel puțin, în ultimii 30 de ani.
Prin anii ’30 a fost inaugurată Calea Regală (Transalpina) în prezența regelui Carol al ÎI-lea, un drum strategic între Sebeș (transilvania) și Novaci (Oltenia) prin Munții Parâng
Diferența dintre teorie și realitate o exemplific printr-un fapt istoric: în localitatea Jina,vizită regelui a fost anunțată cu cca o săptămâna înainte ,în mod tradițional,prin toboșari care băteau in tobă și la intersecții trebuiau să strige : „Duminică asta Majestatea Să Regele și Augusta să Mama vor veni în vizită la noi”-asta în teorie
În practică s-a strigat : „Duminică asta Majestatea Să Regele vine în vizită și în August vine și mumă-să”
Nu va mai spun că Transalpina la vremea aceea se numea în teorie „Calea Regală”și în practică de secole a oierilor din zona”Poteca Dracului”
Diferența dintre teorie(„vise,taică vise”) și practică e ilustrată și de un banc celebru:
Bulă vine la tatăl sau:
– Tată, care e diferenţa dintre teorie şi practică?
Tacsu o arde filozofic:
– Să-ţi explic.
Cheamă nevasta, fiica şi soacră şi zice:
– Nevastă, dacă un arab ţi-ar da o mie de parai te-ai culcă cu el?
– Da, bărbate, că ne-am pune faianţă în baie, am pune parchet pe jos…
– Față tații, dacă un arab ţi-ar da o mie de parai te-ai culcă cu el?
– Da, tată, că mi-aş lua blugi şi geacă mişto şi m-aş duce la turci…
– Mamă soacră, dacă un arab ţi-ar da o mie de parai te-ai culcă cu el?
– Da, băiete, că aş lua o măşînă de spălat şi vase Zepter…
tat-su către Bulă:
– Vezi mă, noi în teorie avem trei mii de parai, dar în practică avem trei curve”
Nu mai am nimic de adăugat
Regina Maria era instruita de „teorie”? Regina Maria avea scoala si era foarte educata. Toate aceste bazate pe realitate si experienta, precum si consilierii pe care ii avea in jur. de aici pana la ideologia spalarii creierilor prin „teorii” nici o legatura. usor pe scari Rodica…
1: usa au ajuns unde au ajuns pentru ca s-au bazat prea mult pe „teorii” :))
Disprețuirea teoriei este cea mai mare meteahnă a consumerismului, căruia, practicanții și prozeliții care îl susțin în infinite forme și dimensiuni, din necunoaștere profundă și cel mai adesea, din comoditate, îi spun realitate. Iată cum, ceea ce cândva numeam cu toții realitate și o acceptam la unison ca pe „un dat”, astăzi nu mai este nici dat, nici ceea ce percepe, simte, trăiește și înțelege fiecare în parte in mod individual dar nici colectiv. Nici măcar doi, trei de aceeași teapă, cu atât mai puțin milioane sau miliarde de oameni care nu se cunosc si nu se vor cunoaște vreodată „in realitate”, între ei. Iată de ce, toate teoriile par să cadă sub un efect de domino atunci când, sau acolo unde, mari teoreticieni, ajunși la vârful propriilor teorii devenite practici, fie le-au abandonat, fie le-au înlocuit sau contestat până acolo încât au devenit inoperabile. Intr-o epocă a informației ce se propagandă cu viteze incomensurabile, vechile sisteme teoretice, din care fac parte și cele economice dar mai ales cele sociale, nu pot sta pe loc. Totul trebuie reteoretizat iar aceasta nu este o chestiune simplă, la îndemâna oricui își prezintă public opiniile. Cu toții trebuie să conștientizăm asta și să îndemânăm, chiar să susținem teoreticienii, acolo unde sunt, să caute soluții. Abea apoi să vorbim despre practică, adică, realitate, în opinia imensei majorități. Felicitări Domnului Marga pentru articol!
O zicală care circulă prin universitatile americane:”Toate teoriile sunt gresite, dar unele pot fi utile”
escu: consumerismul vine tot din „teorii”. pragmatismul nu te-ar lasa niciodata sa consumi inutili. #controlul mintii se face prin „teorii”. planul diabolic satanic prin care s-a votat amprenta de carbon ieri in parlamentul satano-ioropean tot din „teoria” unor dezaxati vine. va doresc sa va LUMINEZE DUMNEZEU MINTILE. ca altfel va veti ineca in teorii curand…
Si Romania si Sua sunt acum unde sunt pentru ca au devenit state militienesti, in teorie avem rule of law, in practica avem securism desantat deep state-statu paralel. Pana cand militianul sau securistul din servicii nu vor invata sa respecte deplin legile si sa actioneze doar in cadru legal si cu respect pentru oameni si lege vom avea doar o pseudo forma democratica,, in teorie democratie, in practica dictatura specialilor care isi permit orice. Drept pentru care avem legi dar nu le respecta nimeni sau le incalca in special specialii si militienii tocmai cei care ar trebui sa actioneze cu totul altfel pentru apararea democratiei
care „legi” Ion? aproape toate legile din Romania SUNT DATE CU INCALCAREA CONSTITUTIEI ROMANIEI PRIN ACCEPTUL TACIT AL SECURIMII PLINA DE „METEORISME” MENTALE! IN SUA SINGURA LEGE ESTE CONSTITUTIA. VAZI MATALICA IOANE IN „PATRIOT ACT” O „LEGE”?
@ Marin „Consumerismul vine tot din „teorii „. Atunci haideți să teoretizăm. Când ați pus cuvântul teorii între ghilimele, practic i-ați anulat sensul real, ceea ce înseamnă că afirmația dumneavoastră este o non-afirmație, adică v-ați contrazis singur într-o propoziție simplă, fără să conștientizați asta. Ca să fiu in dezacord cu ceea ce ați intenționat să spuneți, ar trebui să vă contrazic iar dacă o fac, vă voi determina să veniți cu contraargumente prin care să vă susțineți propria teorie, ceea ce ar insemna să mă contraziceți. Să mă contraziceți deși as fi încercat să caut să nu fiu in dezacord cu intenția dumneavoastră iar aici, ambii riscăm să pierdem firul „realității” pentrucă, fără să realizăm, am da curs, unei alte realități. Nu știu dacă am fost suficuent de explicit însă am incercat să arăt unde este diferența și cât de firavă este ea atunci când vorbim de teorie și/sau practică, pragmatism ori… realitate. Nu este deloc întâmplător că unii le confundăm sau în mod involuntar le contopim. Diferența o pot face doar cei care le înțeleg și le aplică complet separat dar care sunt extrem, extrem de puțini, pentrucă asta implică si impune un anumit tip de detașare, dar acesta este un alt subiect. Din păcate, foarte adesea, confundăm teoreticienii cu teoriile lor ori asta înseamnă să confunzi două realități complet diferite și nu o teorie, cu o altă teorie.
o situatie jenanta cand o „teorie” se contrazice cu o alta „teorie”, nu? ideologie poolitica am facut la scoala pe vremea dictaturii. din fericire, pentru generatia mea, nu au reusit toate „teoriile” ideologico-stiintifice sa ne spele pe creieri. am ramas pragmatici. noi, cei din generatia mea, nu consumam inutil:) nu ne intindem mai mult decat ne este plapuma. am invatat sa supravietuim cu putin. asa ca polologhia matalica escule chiar nu ma impresioneaza. se pare ca ideologia politica te-a transformat in cine esti astazi: un *escu.
Și cui crezi bre ciumete că ai scris această disertație despre ”teorii”,.experiențe și imbecilități,..Ai fost ministru de educație,.. De ce nu știi și nu subliniezi des necesitatea educației,.. a omului educat, profesionist, nu mințit la școală, ademenit cu ceva ce ”se dă”, iar să ai rezultat peste 50% analfabeți funcționali,. Despre abandonul școlar să nu mai povestim.. Cu o astfel de societate cornută poți face experiențe de care vrei,.Poți avea teorii și să le testezi..Doar turma nu cuvântă..Ca politician patriot ai responsabilitatea ca ”teoriile” să nu existe și ca omul nației tale EDUCAT cu adevărat să sfințească locul, la care-i zice patrie,.. Nu să-l spurce ca azi și să fugă in alte zări, patriotic..
Când o teorie se contrazice cu o altă teorie, nu este deloc jenant, fie că utilizăm sau nu ghilimele. Când o practică intră în contradicție cu o altă practică, situația se schimbă. O dați pe ideologie însă nu realizați dacă diferența dintre noi este de natură teoretică sau practică. O să spuneți probabil, ambele. Mulțumesc, asta știam și eu dar tocmai aici ne diferențiem, așa că orice alte explicații devin inutile. Mulțumesc pentru timpul acordat.
Trimiterea teoriei în derizoriu, alaturi de lipsirea de educație și lipsirea de cultură, reprezintă,ele însele, o teorie.
Un individ care nu poate înțelege și aplica una, sau mai multe teorii este mereu prins pe picior greșit. Și atunci, la apariția celei mai mici crize (reale sau fabricate), el intră în panică și va face absolut orice compromis pentru a obține o stare de confort. Și uite așa începe corupția.
Este nevoie de corupție? Evident, da. Corupția este o sursă infinită de câștiguri ușoare, este o armă socială și mai ales politică.
Corupția este baza lumpen capitalismului, iar definiția sa teoretică a fost expusă de un circar: „în fiecare minut se naște un fraier, trebuie doar să-l găsești”.
Educația înseamnă să însușești multe, cât mai multe, teorii și să le aplici. Regina Maria era educată, iar educația, de mii de ani, înseamnă să-ți însușești teorii și să faci din ele instrumente de lucru. Cine fuge de teorie fuge de cultură și de educație.
La fiecare comentator sau autor român vii cu…ciumete, Marele Urs. Dacă-ți vor spune și românii, la Comentarii, cum faci, Castravete? Ar fi tot prost gust! Dincolo de asta, mai și documentează-te înainte de a vorbi. S-ar putea să fie autori care nu au nevoie de sfaturile tale pentru ciumeți. Ca unul care știu bine ce este în educație, fiind mult timp în minister, ți-aș recomanda dintre cărțile recente volumul domnului Marga, Educația responsabilă (20202), în care tot ce spui tu este demult tratat. Mai cultivat și mai competent ca tine. O recomandare amicală: mai puțină palinka, un detzi pe zi ajunge!
Unde greșește sistemul de educație, dacă greșește și nu e cu intenție, dacă majoritatea celor ce ies de pe băncile școli nu știu ce este o teorie și o confundă cu o lege, adică ceva atît de bine cunoscut că nu e este nevoie de a o mai judeca.
Dacă se folosea un cuînt românesc nu era nici o neînțelegere; de pildă „părere”. Cuvîntul elin, de unde vine cuvîntul, o spune limpede:
„θεωρία (theōría, “contemplation, speculation, a looking at, things looked at”), from θεωρέω (theōréō, “I look at, view, consider, examine”), from θεωρός (theōrós, “spectator”), from θέα (théa, “view”) + ὁράω (horáō, “I see, look”) [i. e. θέαν ὁράω (théan horáō, “see, look at a view; survey + genitive”)].
Artricolul sau fragmentul redat dintr-u studiu este fabulos si nu am cuvinte atitea cit sa-l felicit pe Dl.Marga Andrei care cel putin mie imi deschide perspectiva intelegerii si a ce se inimpla azi.
M-am intrebat adesea si cred ca f.multi de ce Statul Roman in pofida Constitutiei si a rolului sau intr-o tara pasind pe calea democratiei-ce ttb.sa cuprinda toate domeniilee si sectoarele etc.si-a abandonat aceest rol de atita timp.De asemenea m-a cuprins nedumerirea cind la timpul respectiv citeam ca atributia „marelui”Isareescu a acelei „banci nationale”ramane 1.inflatia 2 preturile! A dat act normativ in sensul asta,procond scandal-ie,impreuna cu trupa d sub orice raspunder-civila,penala ,delituala etc.Stat in Stat.Deci un spectator la ruina si intr-adevar pt.ca a insusit in numele Statului Roman nu o teorie realista ,ci o pocitanie de teorie apartind lui Milton Friedman desi Ro nu aveea conditii de asa ceva!
„Disprețul nu este nou, dar s-a intensificat odată cu mentalitățile aduse de neoliberalism. Acesta suscită impresia că doar competiția contează, iar etica darwinismului social, pe care o întreține, favorizează egoismul și „lupta”. Reflecția teoretică pare în contratimp cu viața”.Dupe ce expune „tehnologia”creerii unei teorii ,dl,Marga arata ca doar aceasta- chiar mai multe teorii duc la stabilirea cauzelor predictii ,verificari in practica, de aici necesitatea unei viziuni care sa asambleze totul nu sa distruga partile disparate,ce nu pot fi inchegate.Se abuzeaza de teste ,testari de ipoteze fara sa existe teoria propriu zisa ,ceea ce este o eroare etc.
De aceea consider ca Graham Allison, John J. Mearsheimer, Steven M.Walt si care au avut fundamental dreptate în evaluarea consecințelor pandemiei și, mai nou, se dovedesc mai profunde în analiza conflictul din Ucraina si promoveaza realismul politic trebuie insusit in Ro,instrumentalsimul lui Milton Friedman abandonat de catre Isarescu end &,si Romania-altfel ne duce la ripa!
Cine este mentorul prin care conduce Isarescu-Maasonul Romania -Milton Friedman este un economist american născut la New York în 1912. După ce s-a pregătit la Universitățile din Chicago și Columbia, a început să profeseze ca profesor la Universitatea din Chicago în 1948 și a murit în 2006. Este cel mai important economist din așa-numiții monetaristi.Gândirea economică a lui Friedman;Friedman se remarcă drept cel mai emblematic reprezentant al monetarilor. El este un apărător fervent al ideii că există o relație clară între cantitatea de bani în circulație și nivelul inflației.La rândul său, Friedman susține, de asemenea, că există mecanisme de ajustare automată în economie. Cu alte cuvinte, Friedman este total împotriva intervenției statului în economie. În ceea ce privește politica monetară, Friedman afirmă că autoritățile ar trebui să fie însărcinate doar cu supravegherea eficientă a cantității de bani de bază, programând rata de creștere anuală corespunzătoare a banilor. Potrivit lui Friedman, aceasta este singura modalitate de a ține sub control posibilele presiuni inflaționiste.Unul dintre marile obiective macroeconomice este controlul inflației. Ei bine, Friedman crede că libertatea totală a pieței va permite realizarea echilibrului economic și, în consecință, vor fi evitate tensiunile inflaționiste.Friedman a fost tocmai foarte critic față de ideile lui Keynes, în special cele care se refereau la intervenția sectorului public în economie. Friedman a fost împotriva statului care acționează pe baza cererii agregate pentru a încerca să realizeze stabilitatea economică.”
Citind „doctrina”aceeestui individ,realizam imediat ce au facut Isarescu,UE,FMI ,BRD ,BCE si altii cu noi cu Romania,le-am pus moneda in mina lor si prin dl.Mason Isarescu, azi ne string in cleste .
Puncte de reper-C,ARTICOLUL 135(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional,incalcate de UE,NATO si slugile din RO!Nu a fost niciodata „piata libera”,concurenta ci doar MINCIUNA,navalirea rechinilor economici,imprumutri la clientii lui Isarescu,nedezvoltare,vinzarea salbatica a TARII!
Sistemul financiar ARTICOLUL 137(1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.
Unde sunt legilr ,care sunt-BNR este instit publica!Singurul control(-ARTICOLUL 140(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.”unde este controlul sectorului public al C de CONT?”Corectura globalizării a început, în fapt, în chiar țara de origine. Statul național revine în rol.”Unde e statul nationalsuveranist”revenind la rol”?
„Nu vrei teorie?”Isarescule,”sau voua ,tie,lui catu,Ciuca <iohannis, Carciu de la MF" Cunoașterea va stagnează in creierii putrfacti-și va lipsește de orice morala?"
Ca sa reestabilim adevarul istoric si sa ne improspatam memoria,sa na amintim ca in timpul guvernrii CDR,cind noi credam ca in fine „dmeocratia”s-a instituit,Traian Basescu fost împuternicit al României în relaţia cu FMI şi Banca Mondială pe toată durata guvernelor ţărăniste (Ciorbea, Vasile, Isărescu), negociind acordurile de privatizare şi apoi semnându-le alături de cei trei premieri acordul de memorandum.Jurnalistul Eugen Zainea a descoperit, în anexa la Memorandumul cu FMI, semnat cu peste un an înainte ca Adrian Năstase să ajungă prim ministru (sfârșitul anului 2000), modul în care s-a impus României vinderea Petrom la un preţ dezavantajos.Acordul prevedea că: România va vinde, în funcţie de condiţiile pieţei, acţiunile statului la Petrom, astfel încât statul să deţină mai puţin de 50% din acţiunile cu drept de vot asociat. De asemenea, s-a stabilit vinderea a 25 la sută din capacitatea de producţie a Conel şi 20 la sută din distribuţie şi a 25 % din capacitatea de producţie a Romgaz. Consultantul pentru privatizare a fost ales tot din rândul băncilor străine, aşa cum prevede acordul amintit.Obligând statul să vândă, s-a dat posibilitatea marilor investitori să scadă preţul, susţine Eugen Zainea.PSal I avea ca scop-zice Basescu -petrov-„evaluarea soc.com”.Cert este ca a urmat PsaL II prin care Basescu Petrov si PDLul au facut „reforma”-au privatizat efectiv,Ro vinzind in 2009 cf,acordului, sub pretul pietei”libere”etc. (ALRO, ALPROM, SIDEX, PETROM, Banca Agricola, BCR etc.)- ulterior pe la 2009 cind tb.sa ia banii de la FMI si banci a venit cu masurile de „austeritate”cu si iata ca avem si „teoria,viziunea – statului” „statul este un om f.gras cocotat in spatele unuia slab care este ec.romanesca”,”Nu mai este posibil” si securistul a anuntat taieri de salarii,pensii si prestatii sociale.
Vreau sa spun in final,ca Romania fost supusa santajului si obligatiei unor organe externe,si politicii corupti si tradatori au acceptat inst.globalismului OrdInar, ilegal!Intrebarea este cit timp urmasii si complicii lui T Basescu-Petrov,vor continua sa mentina „teoria „dogmei vetuste si tradatoare,staina ec.romanesti a neoliberalismului Isarescian discipol al globalismului monetarisst M Friedman.Este vorba de feudalism,de sclavie,nimeni nu a luat un conttract la puricat si analiza,ctr.cu OMW petrom a expirat in 2010-cine l-a „prelungit”?”statul gras” si sucombarea ec.noastre,cui apartin?Aceluiasi PDL mascat in PNL cu Isarscu,Iohannis,Ciuca in frunte.PSD este un „prost”pe post de targa medicala carata de lesinatii tradatori pt.neoliberalstii tiritoare care continua vinzarile publice catre entitati straine.Catu la Senat si Ciolacu la Cam.deputatilor servesc stapinii Ilegitimi, UE si NATO cu tot ce au adus aici,nestingheriti de catre imbecilii pe care ii hranims,pt.a muri si sucomba un popor.Vin cu cosmetizari,ridicole lipituri si plasturi murdari,toti hapaie cu gura plina si masonul Isarescu nu are intentia sa plece de pe tron,infipt de austria,rotchild,de frankfurt ,templetonii , london city,de sionisti peste o tara aproape feudala au asternut giulgiul mortii si disperarii! Cine ii da dreptul lui maonul isarescu sa pulveriee statul social romania, fara conomie si finante ,de unde si-a arogat aceest drept?Exista ani de inchisoare pt.el iohannis,Petrov ,Ciuca,ciolacu,Catu,Carciu,L orban,Blaga , Videanu,Gorghiu,Boc,Macovei,Kovesi,Coldea,Helwig,pt.procurorii stalinisti si judec.imbuibati,ai lui soros ?Cine le permite sa stabileasca „directia”unei tari Suverane-dupa mortaciunea Milton Friedman,Soros si altii ?
Corect, excelent, Ileana! Articol super, comentariu la obiect!
multumesc ,Daiana.
am omis sa spun ca dupa ce am fost campioni -nevrind?-da, nevrind pt.ca circumstante istorice ne-au impus -ai teoriei marxist-leniniste care avea si latura de praxa revolutionara, cu toate „legile”dictaturii proletariatului ,
la 1989 am cazut in extrema altei dogme si dogmatici alese pe sprinceana de corifeii grupului trocadero ,o contributie si-au adus-o Daianu,Tanasescu,N Vacaroiu,Stolojan etc.,Isarescu scolit direct si trimis la studii la New York sau alta parte,nu coteaza, astia justificind teoretic „sc.d gindire”si teoria adusa de Isarescu,pusa in practica in mod singeros.
Asa au fost justificati Ilici si Petre Roman, Bruckner si toata pleiada ce a luat masurile dup 89,si s-a ajuns aici unde contemplam dezastrulSloganul bun prin noi insine a fost uitat,repudiat,facut praf, s-au insusit teorii straine c.traditiei formelor fara fond Criticata de Maiorescu,s-a implanatat totul nefiresc si strain etc.Este un morb asa cum s-au copiat si addus multe facaturi nepotrivite, „codurile” juridice ale lui Macovei-Soros-o lovitura mortala data juridicului etc.Antonescu pornise cu teoria , ideile lui Keynes dar cum a micat cum a disparut
Las specialistii sa vb.despre Keynes,dar auzim vreo dezbatere ceva despre alt sistem ,teorie,viiziune decit dezastrul plutitor al inflationistului de la BCR,si de aceea cred ca dl.Marga face un prim pas propunind realismul politi ,nu stiu daca echivalent cu pragmatic reflexiv,insa atit de necesar pt.schimbare si oprirea asa zisilor guvernanti de azi.
Teoria e doar o fotografie ideatic-simplificata a unui moment intelectual …
valabila ca extractie abstragat prin inductie … adica generalizare (de facto ilogica , espectativa !) !
De ce asta ?
Pentru ca teoriile stiintifice sunt foarte TEORECTIC-VALABILE pana la aparitia unor noi informaziidin natura despre natura care le contrazic !
#
Ca exemplu FIZICA NEWTONIA explica teoretic matematic (cu diferentiale si ecuatii integrale …foarte sofisticat realitate
aceasta teorie permitand calculul pana la a 23-a cifra dupa virgula a unei mase cu viteza in cosmos de peste 1 miliard de kilometri pe secunda !
Teoretic matematic … newtonian, lagrangean si hamiltonian matematic (avansdat) PERFECT conform FORMULELOR matematic consistente si ele !
Vezi MECANICA CLASICA si matematica ultra-avansata pe care se sprijina !
S-a dovedit ca e falsa … nu matematica teorie …ci teoria prin axionele ce le avea (viteza lumini e nelimitata … + statio-timpul e constant proportional in UNIVERS 😉 !
Politic la fel … teorii foarte bune si coherente logic (exact ca matematica din spatele MECANICII CLASICE ) insa gresite !
De aia repet unori … MARTXISMUL in sistemul lui e coherent …si teoriile capitalist liberale la fel de coherente in sistemul lor …perecum matematic coherenta e MECANICA CLASICA !
Insa NU-FIZIC ADEVARATE !
Evolutia unei teorii nu presupune demontarea logicii sau matematicii sau sociologiei ci doar SCHIMBAREA UNOR AXIOME (vezi MECANICA CAUNTICA, vezi FIZICA RELATIVISTA !)
De aceea schimbarea unei teorii e simpla si n u presupune efortul urlat de cei care vor STATUS QUO ! …
LA FEL … teoriile actuale pot fi schimbate prin informatii nemijlocite din REAL care limiteaza sau prin detalii largesc teoriile !
MARGA are insa dreptate … nu poti vorbi de realitate fara sa ai macar o TEORIE subliminala a realitatii …nu poti face un TEST al unei teorii daca nu construiesti experimentul crucis … izomorf TREORIEI de testat prin el !
Unii incerca sa testeze o TEORIE cu sistemul ei propriu logiccoherent prin prisma unei alte teorii … cu sistemule ei de „crezuri si simplificari” … divergent teoriei de testat !
Nu poti contrazice MECANICA CUANTICA prin doar axiomele MECANICII CLASICE
Nu poti demonta teoretic MARXISMUL perin prisma unei teorii liberale … pentru ca au axiome diferite …si au sub-sisteme diferit-divergente !
ce-a vrut sa ne spuna MARGA in articol ? c-a scris despre „asta” ?
😀