EFECTUL P (69)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Efectul P, apărută la Editura Eminescu în 1983 și republicată în 2010 la Eagle Publishing House

Bătrânul îşi privi ceasul: era aproape de amiază. Vru să oprească un taxi, dar îşi aminti că nu mai are bani. Îi era groază să meargă pe jos până acasă. Reveni în Institut şi se aşeză pe un scaun în faţa primei uşi. De fapt, îşi aminti, ar fi trebuit să mai şi mănânce ceva. Un funcţionar − se dovedi până la urmă că era laborant − îl recunoscu şi-l întrebă ce face acolo. Bătrânul îl rugă să-l lase să dea un telefon. Nu speră să dea de doctoriţă, dar aceasta se prezentă la aparat, îi spuse că e la Institut şi că a primit permisiunea de a se întoarce seara pe terasă. Ea-l întrebă ce are de gând să facă până atunci şi-i propuse să se întâlnească în oraş. Bătrânul mărturisi că a rămas fără bani.

Peste o jumătate de oră apăru ea cu un taxi. Din cauza frigului, maşina ei nu voise să pornească. Îi duse la Athenee Palace şi el îşi aminti de ziua în care mâncase acolo pentru ultima oară cu Poolo. Vru să caute aceeaşi masă, dar între timp localul fusese renovat şi dispoziţia şi aranjamentul meselor se schimbase.

Se bucurase mult că-şi revede prietena, dar în localul aglomerat întâlnirea i se părea că decurge cu totul altfel decât ar fi dorit. Cu toate că nu putea preciza cu exactitate ce se întâmplă „altfel”.

Începu de câteva ori să-i povestească despre modul în care s-a străduit să ajungă înapoi pe terasă şi cât de important era acest lucru pentru el, dar îi spuse mereu altceva şi până la urmă ajunse să creadă că de fapt nici nu ştie ele ce vrea să ajungă din nou acolo. Iar unele lucruri nici nu avea curajul să i le destăinuie.

Pe de altă parte, era uimit cum de se mănâncă atât de calm în restaurant, cum de n-a intrat toată lumea în panică la gândul că peste câteva ore fiecare ar putea − cel puţin teoretic − să moară. Asta o spuse cu voce tare şi doctoriţa îi povesti că după nişte studii pe care le-a citit ea, lumea s-a comportat mult mai calmă înainte de începerea experimentului şi că exact de când are loc acesta, oamenii au intrat în panică.

— N-am observat să fie cineva în panică, replică el.

— Şi, totuşi, diferitele teste şi observaţii, asta au relevat.

— Eu aş vrea, îi spuse el, eu aş vrea să nu mai discutăm despre asta şi nici despre toate celelalte subiecte care ar decurge din experiment.

— Dealtfel, îi spuse ea zâmbind, toate discuţiile de acest gen se poartă pe stradă sau la o masă de resturant exact ca şi bârfa. Nimeni nu este câtuşi de puţin la curent cu ceea ce discută şi fiecare se bazează doar pe experienţa sa şi pe vechea poveste cu celebrul „bun simţ” care ne-ar conduce. Oamenii uită că experienţa lor şi bunul simţ de care fac atâta caz nu se potrivesc în niciun caz la situaţia de nemurire.

— Dar nici n-a fost vorba despre nemurire. Se ştia de la început că experimentul se ca termina după un timp determinat.

— Am trăit totuşi o scurtă perioadă ele nemurire.

— Nu există perioade scurte sau lungi de nemurire. Nemurirea este infinită şi nu primeşte sens decât privită aşa.

Chelnerul care îi servea le aduse friptura şi se opri câteva clipe la masa lor, făcându-şi de lucru cu şerveţelul. Bătrânul îşi imagina că vrea să ia parte la discuţie, doctoriţa cerezu că ospătarul se amuză pe seama cuvintelor lor.

— Ai dreptate, îi spuse bătrânului, după ce au rămas din nou singuri, discuţia pe acest subiect n-are niciun rost, cu atât mai mult că nu putem fi de acord nici măcar cu…

— Cu atât mai mult are rost, cu cât nu suntem de acord! Doar că nu doresc să vorbim acum despre asta.

Localul era destul de aglomerat la ora aceea de vârf şi doi bărbaţi cerură voie să se aşeze la masa lor. Până ce terminară de mâncat nu-şi mai vorbiră de loc, de parcă şi-ar fi spus, singuri cine ştie ce lucruri interzise.

În stradă îşi mai reveniră.

Hotărâră să bea cafeaua acasă la el, dar în tot ce fă ceau resimţeau o atmosferă tipică plecărilor, de parcă ar fi urmat să se despartă şi nu mai aveau decât câteva ore până la tren.

— Soţul tău ştie că-ţi pierzi atâta vreme cu mine?

— Da.

— Şi nu-i gelos? Nu-ţi face scene?

Femeia râse şi-l apăsă uşor pe umăr. Apoi ieşi să pregătească maşina de cafea. Rămas singur în încăpere, el se simţi umilit şi nespus, de trist. Nu fusese niciodată în viaţa lui cine ştie ce mare crai, dar nu-şi imaginase că nu mai e în stare să producă niciun fel de rivalitate. Căută din priviri un raft de sus a-l bibliotecii unde, în penumbră, erau ascunse cele câteva cărţi pe care le-a publicat. Din decenţă nu îndrăznise să le pună mai la vedere, dar el le vedea unde se află chiar şi în întuneric şi faptul că le ştia acolo îi oferea întotdeauna un sentiment de certitudine. Acum remediul acesta atât de îndelung verificat se dove dea a fi prea slab.

Femeia reveni cu cafeaua şi i-o servi exact atât de dulce pe cum o dorea — se purta asemenea unei fiice devotate. Orgoliul său de bărbat, de mult adormit, se simţea rănit până la durere. Bătrânul era prea inteligent şi în special prea intelectual pentru a nu avea dezvoltat sentimentul ridicolului şi acest obstacol dinăuntrul său îl oprea să se poarte aşa cum simţea. Ar fi dorit să fie pătimaş şi se simţea în stare să fie, dar, cu fiecare secundă care trecea, ştia că există mai puţine şanse de a se purta firesc.

— De cât timp ne cunoaştem noi? începu el stângaci şi simţea cu fiecare nouă clipă că intră mai adânc în hăţişul de complexe şi că se îndepărtează mereu de luminişul pe care şi-l dorea.

„Dacă experimentul acesta ar deveni realitate, diferenţele de vârstă ar deveni neînsemnate” îşi spuse el, dar i se făcu repede lehamite de toate gândurile astea.

Ea îşi bea liniştită cafeaua şi lui i se părea că observă o zeflemea în atitudinea ei, acel zâmbet matern pe care-l au unele femei atunci când privesc cu bunăvoinţă micile şotii ale copiilor sau ale bărbaţilor. Şi, bineînţeles, minut cu minut, el se simţea tot mai nefericit.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.