16. J. B.
Pe J. B., iniţial l-a chemat John Back. Cel puţin aşa reiese din cel mai vechi catastif unde-i putem găsi strămoşii. Şi dacă acolo cel dintâi moş atestat s-a scris Back, atunci şi pe J.B., tot Back ar fi trebuit să-l cheme. Numai că nepotul lui John Back apare drept James Black în registrele bisericii. Iar pe una dintre cele mai vechi pietre funerare din cimitir găsim gravat numele purtat de nepotul nepotului, un anume Jasper Blank.
Pe urmă, silită de împrejurări, o parte din familia Blank s-a mutat peste Ocean. Unde lucrurile nu i-au priit, astfel încât în New Jersey nu vom găsi decât un cavou, cu doar trei oseminte ale familiei Blain. Fiul lui Jeremy Blain, ca să scape de armată, s-a întors în Europa, sub numele de Jochann Bloom (Blum).
Dar pe J. B. nu-l cheamă nici Blum! El este nepotul unui fiu nelegitim al Jochannei Blum, nepotul abandonat într-un orfelinat din Hanovra, care (prin forţe proprii!) a reuşit să ajungă un avocat solicitat. Acest adevărat exemplu de ambiţie, inteligenţă – şi nu în ultimul rând tenacitate – n-a putut uita modul cum a fost părăsit de mic şi obligat să se lupte singur cu tot universul. Aşa că n-a mai vrut să ştie nimic de familia Blum şi şi-a schimbat numele în Blei.
Însă pe nepot, pe J.B., nu-l cheamă nici Blei. Tatăl său a dispărut într-un bombardament din cel de-al Doilea Război Mondial. Există, totuşi, destule dubii dacă a pierit acolo. Zvonurile spun că şi-a înscenat moartea pentru a scăpa de iminentele acuzaţii de colaboraţionism cu naziştii şi pentru a putea începe o viaţă nouă.
Aşa că este de înţeles că J.B. s-a delimitat în mod hotărât de numele incriminant.
Ciudat este doar interminabilul proces pentru moştenirea bunurilor – deloc de neglijat! – ale defunctului John Back: lupta se dă între numiţii John Back Junior, James Black, Jasper Blank, Jeremy Blain, Jochann Blum, Joseph Blei şi J.B. Care J.B nici măcar nu poartă numele celorlalţi petenţi, deşi avocatul său pretinde că el ar fi fiecare dintre părţile din cauză.
Ultima oră:
Procesul l-a câştigat un anume dr. Julius Zimberlan. De ce? Nu se ştie de ce.
17. La venerabila vârstă de 107 (o sută şapte) ani, Julius Zimberlan n-are cum să moară
Când Julius Zimberlan a împlinit 94 (nouăzeci şi patru) ani, vârsta l-a însemnat de mult cu toate semnele cunoscute ale bătrâneţii. Plus că, a fost bolnăvicios de mic copil… Aşa că toţi cei din jurul său se întrebau, nedumeriţi, cum de se sting, rând pe rând, atâtea vieţi în preajma sa, iar străbunicul Julius continuă să-şi ducă, suferind, anii.
Când Julius Zimberlan a împlinit 99 (nouăzeci şi nouă) ani, rudele au organizat o sărbătoare mare, fiind convinse că străbunicul atât de bolnav n-are cum să ajungă să-şi aniverseze centenarul. Totuşi, acesta l-a prins în viaţă, şi chiar primăria i-a oferit un tort uriaş şi o diplomă gata înrămată.
Când Julius Zimberlan a împlinit 104 (o sută patru) ani, rudele au chemat specialiştii să dezlege taina longevităţii bătrânului. Care abia mai auzea, abia mai vedea, abia mai respira. Doar de vorbit vorbea vrute şi nevrute, cu cine se nimerea să-l asculte (Rudele din generaţiile următoare i-au murit de mult, doar el se încăpăţâna să toace nervii şi timpul nepoţilor, strănepoţilor şi stră-strănepoţilor).
– Nu-i nimic neobişnuit, a spus şeful comisiei de experţi: conform curbei lui Gauss, a teoremei lui (nume necunoscut de auditori) şi a scării statistice a lui Jurgen Smith, într-o colectivitate, ordinea deceselor arată că nu cel mai în vârstă este cel ce moare primul. Altfel, cum de s-ar prăpădi şi oameni mult mai tineri? Sau credeţi că se moare în ordinea naşterii?
– Bineînţeles că nu, au admis neamurile lui Julius Zimberlan, precum şi domnul referent de la Primărie.
– Păi, vedeţi? a concluzionat savantul.
– Niciodată nu moare cel mai în vârstă?
– Niciodată primul! Nu numai teorema lui (nume necunoscut) ne-o demonstrează, dar însăşi practica nu lasă nici un dubiu în privinţa aceasta.
Aşa că, la venerabila vârstă de 107 (o sută şapte) ani, Julius Zimberlan încă n-are cum să moară.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.