Începând cu 11 mai, Franța iese din izolare. La fel ca în multe alte state din Europa, inclusiv România, guvernul francez a decis să recurgă la o redeschidere treptată a economiei, cu măsuri luate din două în două săptămâni. Timp de două luni, francezii nu s-au putut deplasa la o distanța mai mare de un kilometru de domiciliu, fără a depăși intervalul de o oră. Începând cu 11 mai se vor putea deplasa fără declarații pe propria răspundere și se vor putea îndepărta pâna la 100 de km. de domiciliu. De pe 18 mai, se vor redeschide grădinițele și școlile (ciclurile primar și gimnazial), însă prezența va fi voluntară, în funcție de decizia părinților. Măștile vor fi obligatorii , iar amenda pentru cei care nu vor purta mască va fi 135 de euro. Premierul Edouard Philippe nu i-a incurajat deloc pe francezi să își facă rezervări pentru vacanță în țări străine. Starea de urgență din Franța a fost extinsă până pe 24 iulie.
”Nu a fost nevoie nici de rachete, nici de armată de ocupație pentru ca francezii să renunțe la multe din libertăți și să se supună statului, sub amenințarea unui inamic invizibil”, scrie, pentru Valeurs Actuelles, Arnaud Benedetti, profesor la Universitatea Sorbona.
”Ieșirea din izolare va fi un „laborator”. Este un proces despre care vom constata că este imperfect, căci societatea în democrație este prin natura ei complexă și iredictibila la o încadrare milimetrică. Ieșirea din izolare este ca un soi de ”promontoriu” de unde să descifrăm un viitor nesigur și este o ”poartă îngustă”, câtă vreme guvernul poate strânge șurubul în funcție de evoluția epidemiei. Pe măsură ce se deschide câte puțin, ar trebui să ne întrebăm ce vremuri traversăm, ce anume riscăm să trăim mai departe, ce vom trăi cu siguranță dacă urmează un al doilea și un al treilea val.
Istoricii mentalităților știu cât de dificil este să înțelegi evenimentul chiar în momentul în care se întâmplă.Nu este însă mai puțin adevărat că se pot identifica și cerceta declanșatorii unui eveniment și fără a-i înțelege pe de-a-ntregul semnificația. Motivul care a dus la înghețarea subită a comunității nu este altceva decât un sentiment colectiv de reducere a toleranței față de risc, o aversiune față de imprevizibil. Antropologia acestei crize ne spune ceva despre civilizația noastră – o civilizația care, pentru a nu se mai teme, acceptă să nu mai socializeze, să-și suspende viața socială pentru a beneficia de o protecție absolută, care accepta să se predea fără condiții Statului, care acceptă ca Statul să-i ”guverneze” până și cele mai private aspecte.
Aici putem găsi una dintre enigmele cele mai suprinzătoare ale acestei perioade: abdicarea fără critică de la libertățile noastre, supunerea față de Stat, rezultat al tăcerii intelectuale care a însoțit ”retragerea democrației liberale” nu sub loviturile unor adversari interni sau externi, ci sub amenințarea unui pericol invizibil. Nicio miliție, nicio rachetă, nicio armată de ocupație nu ne-ar fi putut face să acceptăm aceste măsuri ”iliberale”, dacă propria noastra frică nu s-ar fi transformat brusc într-un indicator al drumului civilizației noastre.
Rămâne de văzut dacă e vorba de o repetiție generală care să pregătească generațiile viitoare să interiorizeze și să execute planul unui regim de control și supraveghere, plan care nu a început cu epidemia de covid19, ci cu tendința evidentă de a refuza imprevizibilul în detrimentul libertății. Poate exista oare libertate fără neprevăzut, poate exista democrație fără incertitudini, emancipare fără riscuri?
Ideologia controlului crește la sânul ei o psihologie, o ”economie psihică” ar fi spus Freud, o sensibilitate care înlocuiește autonomia individului cu confortul orb al individului și al corpului său, care înlocuiește liberul arbitru al fiecăruia cu controlul tuturor.
Toate acestea vor alimenta fără îndoială productivitatea și îi vor reduce pe oameni la singura lor funcție economică – aceea de producători și consumatori. ”Lumea de dinainte” pregătește deja ”lumea de după”. Din acest punct de vedere, izolarea ar putea fi un soi de ucenicie într-un nou tip de servitute, acceptat unanim, o capcană sanitară pentru a domestici o societate care va plăti securitatea cu prețul propriei libertăți și va debarasa Statul de una dintre misiunile sale istorice, protecția, în beneficiul exclusiv al supravegherii și controlului”.
daca NU se adoptau toate aceste masuri de izolare ati fi scris un articol ca s-a facut genocid in masa si se doreste infectarea in masa avand ca scop scaderea populatiei globului de la 7 mld la 1 mld…blablalbla
stiti vorba aia… daca ati facut-o , pai de ce ati facut-o ? Daca n-ati facut-o…pai de ce n-ati facut-o ?
Este o mare diferenta intre a lua masuri de urgenta pentru a limita un posibil dezastru si pandemia prin care trecem. Este clar ca autoritatile globaliste incearca prin toate mijloacele prelungirea si chiar PERMANENTIZAREA situatie de fata. Aici e problema. Putem renunta la libertati 2-3 luni la nevoie. Dar can ti se spune zilnic ca ‘nimic nu va mai fi ca inainte’, ‘lumea nu va mai fi la fel’…asta ce vrea sa insemne? Au mai fost epidemii grave si lunea nu s-a schimbat atat de radical din cauza lor.
in general oamenii simplii sint mai iinteligenti decit politicieni care, prin natura activitatii prestate, sint lasi si superficiali. cu un pic de vointa se poate scapa de acest balast.
1.
„Contractul social”, asa cum a fost el enuntat in teorie de la Luministi incoace a fost progresiv erodat. Nu cu totul voluntar insa, ci prin fuziunea cu interesele mega-corporatiilor, ale caror interese le apara prioritar, fundamental, in detrimentul reprezentarii intereselor marii majoritati. Paradoxul pe care il traim azi — expandarea birocratiei de stat, necesara pentru a raspunde nevoilor complexe ale unui stat civilizat, pentru a servi echitabil, democratic membrii comunitatii statale, a devenit tinta furiei populare, manipulata programatic de profesionistii propagandei corporatiste.
Tot in definitie clasica, fuziunea public (statul) – privat (corporatii) are un nume de funesta amintire — fascism.
Cum se stie, ne reamintea recent National Geographic, spaima colectiva are un efect pozitiv, evolutionist la nivelul speciei.
Ce nu face omul, si hegemonul, pentru a-si pastra status-quo-ul? Aleluia!
https://video.national-geographic.com/video/science/00000171-e6f1-d1ea-abfd-f6f3c4020000
Intre timp, am mai aflat alta, ca acelasi institut care conduce centralizat desfasurarea etapelor pandemiei impreuna cu cateva agentii internationale, ofera acum cursuri rapide via internet pentru certificarea de „profesiei” de „Covid contact tracer”, mai pe rumaneste, un fel de informator care depisteaza si monitorizeaza via tehnici invatate la curs si tehnologii digitale, persoanele infectate si cele cu care a intrat in contact respectivul. N-am crezut ca voi trai s-o vad si pe asta dupa caderea regimului. Ironia soartei!
Umor negru, pe pagina cu Q&A/Intrebari si raspunsuri a programului, una din intrebari e antologica, buna de banc!
„Daca ‘urmaritorul’/informatorul descopera ca o persoana are o relatie extraconjugala cu o persoana infectata, ce trebuie sa faca? Anunta familia, divulgand „secretul”?
Raspunsul categoric este:NU!!” ; )))
Salariu de inceput in aceasta „profesie” este de $57 000 pe an!
Va dati seama cain actuala criza de somaj, cu adevarat pandemic, cati se inghesuie. Plus, conform datelor, se pare ca aceste profesii nu vor fi temporare. Statul nu investedte asemenea salarii si calificare gratuita pentru a arunca pe fereastra banii doar pana anul viitor. Recrutarea e in floare!
Si nu uitati, ca asta urmeaza sa se implementeze cam peste tot. Hai Ro! Ca ai experienta, parca se zicea ca unul din trei era informator la noi…
https://www.washingtonpost.com/health/2020/05/11/this-course-will-train-an-army-contact-tracers-you-can-take-it-too/
PS A existat o parte a 2-a la postarea anterioara, dar a disparut in hiperspatiu si n-am copia ei. Poate altadata… : )