Ioan Aurel Pop: O zi tristă a culturii naționale

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, spune că Ziua Culturii nu are loc, în acest an, sub auspicii bune, pe de o parte din cauza pandemiei, pe de alta pentru că mulți consideră această sărbătoare de prisos.

„Ziua Culturii Naționale, sărbătorită anual, la propunerea Academiei Române, în 15 ianuarie, nu are loc, în acest moment, sub auspicii bune. Vina o poartă – se va spune de îndată – starea nenorocită creată de această copleșitoare molimă. Așa este, dar mai sunt și alte cauze ale cadrului trist al sărbătorii. Ziua Culturii Naționale li se pare unora (ca și Academia) de prisos, un fel de reminiscență sentimentală a unui trecut fără rost, menit, pentru anumiți contemporani grăbiți, să fie scos din memoria colectivă”, a scris Ioan Aurel Pop pe Facebook.

Conform acestuia, un alt motiv al acestei atitudini este legarea sărbătorii de momentul nașterii lui Mihai Eminescu.

„Ce să mai caute un scriitor venit pe lume în 1850 în viața noastră? Și, pe deasupra, un scriitor , , , prețuitor al Moldovei, al României și al lui Ștefan cel Mare! Cam așa este catalogat poetul în anumite cercuri, mai ales online, dar nu numai. Pe vremuri, un student al meu american îmi spunea că pentru el Războiul de Secesiune se petrecuse în Evul Mediu. Cu alte cuvinte, jumătatea secolului al XIX-lea era, în mintea lui, la fel de întunecată, de barbară și de inutilă ca Evul Mediu. M-am mirat teribil atunci, considerând afirmația drept o excepție regretabilă, dar azi nu mă mai mir așa de tare și nu mai pot să spun că o asemenea atitudine este o excepție. De când am văzut romane celebre propuse spre interzicere, pentru că vorbesc despre sclavie sau muzica Beethoven condamnată ca fiind prea , prea și chiar , nu mă mai mir de nimic. Mă întristez doar”, spune președintele Academiei Române.

Acesta susține că un alt „păcat” al zilei de 15 ianuarie este chiar celebrarea culturii, cuvânt care unora le provoacă reacții bizare.

„În fine, sărbătoarea culturii noastre mai cuprinde în numele ei un cuvânt , anume adjectivul . Cultura românească este (sau era, până nu demult) națională, deoarece este produsul sevei spirituale a acestui popor român, coagulat la un moment dat într-o formă de unitate superioară numită națiune. Azi, națiunea este aproape prohibită de unii, acuzată de cele mai mari rele din istorie, diabolizată chiar, ca și cum adepții ei – mari spirite ale umanității dintre secolele al XVI-lea și al XX-lea – ar fi plănuit să ducă lumea spre pieire. Așa că aceia care celebrează națiunile ca forțe coagulatoare de valori perene sunt aproape puși la zid, stigmatizați drept nostalgici ai dominației forțelor anacronice, disprețuiți, excluși din societatea aleasă. Este adevărat că nu toți. Cei care proslăvesc națiunile mari și puternice, dominatoare ale lumii, sunt cruțați, fiindcă noii ideologi vor , vorba unui clasic al literaturii române (Grigore Alexandrescu), azi aproape uitat”, a mai scris Ioan Aurel Pop.

Conform acestuia, Eminescu, națiunea și cultura, contestate vehement de aceia care nu înțeleg nimic din devenirea universală, ne-au dat nouă, românilor, rațiunea de a fi în Epoca Modernă și ne-au dat și încrederea de a pregăti viitorul.

„Prin urmare, Eminescu, națiunea și cultura – ca valori ale identității românilor – ne-au construit destinul nostru de ființă colectivă. Destinul acesta nu a fost mereu ideal, nu a fost tot timpul liniar și glorios, nu a fost un marș continuu ascendent, dar a fost calea noastră de înaintare prin istorie, cale pe care am ținut-o deschisă și funcțională până astăzi. Eminescu a sintetizat toate marile valori ale creației spirituale românești. El s-a identificat și cu dacii, și cu romanii, și cu Decebal, și cu Traian, . Pentru Eminescu, România întreagă exista și trăia intens cu mult înainte de a fi fost oficial pusă pe hartă. În această Românie aveau loc și Alexandru cel Bun, și Vlad Țepeș, și Ștefan cel Mare (mai ales el, părintele Moldovei) și Mihai Viteazul, și Iașii, și Bucureștii, și Oradea Mare, ca și Mica Romă. Toate se pierdeau pentru el <în acest cuvânt mare, covârșitor și foarte frumos, de Țară Românească> (cum avea să spună mai apoi Nicolae Iorga). Eminescu nu a fost, însă, zeu, ci om, cu toate cele omenești, inclusiv cu defecte și păcate. Deasupra tuturor slăbiciunilor sale s-a situat o imensă energie benefică, sublimată în sufletul acestui popor. Astfel că aceia care-l nimicnicesc pe Eminescu și care ar da un decret ca poetul să fie scos din panoplia valorilor noastre și din postura de poet național, ar putea avea cuvânt să facă asta dacă ei înșiși ar fi produs o creație culturală comparabilă cu a cutrierător de păduri nord-moldave. Altminteri, devin cu toții ridicoli, precum , surprinsă de parabola fabulistului Alecu Donici, și el uitat demult”, consideră Ioan Aurel Pop.

El mai spune că națiunile au fost peste tot în lume – începând cu Europa – factori coagulatori de popoare, iar cultura „în ansamblul ei – aidoma muncii, rațiunii, educației, sentimentelor generoase – ne dă calitatea de oameni”.

„În centrul culturii noastre scrise se află limba. Să preamărim limba română așa cum au făcut-o Eminescu, dar și cronicarii moldoveni, Kogălniceanu, Hașdeu, părintele Mateevici, Nichita Stănescu și mulți alții și să nu uităm niciodată mottoul pus de Duiliu Zamfirescu la ciclul Comăneștenilor: . În privința națiunii române și a patriei române, ne putem întoarce cu mare folos la Nicolae Iorga (de la a cărui naștere vor fi peste câteva luni 150 de ani): <În timpurile cele vechi, românii nu făceau nici o deosebire în ceea ce privește ținuturile pe care le locuiau; pentru dânșii, tot pământul locuit de români se chema Țara Românească. Țara Românească erau și Muntenia, și Moldova, și Ardealul, și toate părțile care se întindeau până la Tisa chiar, toate locurile unde se găseau români. N-aveau câte un nume deosebit pentru deosebitele ținuturi pe care le locuiau și toate se pierdeau pentru dânșii în acest cuvânt mare, covârșitor și foarte frumos, de Țară Românească>. Același mare istoric adaugă lămuritor: <Țara Românească a avut odinioară un sens pe care foarte mulți l-au uitat și unii nu l-au înțeles niciodată; ea însemna tot pământul locuit etnograficește de români>. Pentru Iorga, România era și limba română, dar și pământul acesta frământat, format din țări românești unite. România și, implicit, națiunea au nevoie de protecție cotidiană, de cale deschisă spre viitor”, a adăugat academicianul.

„Celebrând cultura națională ne întoarcem mereu la Eminescu, la zestrea spirituală a națiunii întruchipate de el, la virtuți, la valori și la încredere. Eminescu se apără singur prin creația sa și astfel protejează și cultura națională. Deocamdată, nu putem să facem ceremoniile consacrate, nu ne putem ilumina sufletele față în față, ochi în ochi și suflet către suflet, dar putem să facem încă un lucru extraordinar de simplu: să ne bucurăm de limba noastră, de literatură, de muzică, de artele plastice, de științele fundamentale, de medicină, adică de toată creația spiritului românesc, pusă sub înaltul patronaj al lui Eminescu. Să ne bucurăm – fără ranchiună, fără bravadă și fără resentimente – că suntem pe lumea asta ca români și că participăm la concertul internațional, adică la dialogul dintre națiuni. Datorăm acest dialog identității noastre naționale, pe care au exprimat-o toți marii creatori ai culturii române, în frunte cu ”, a încheiat Ioan Aurel Pop.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 6
Author

12 Comentarii

  1. „Minciuni și fraze-i ce statele susține”(Împărat și Proletar)
    Nu mai este adevărat în ziua de azi cînd Statul reprezintă oamenii. Statele nu mai mint. Așadar Eminescu e depășit.

  2. Nationalismul si cultura sunt căh. Cănd Goebbels auzea de cultură ii venea să scoată pistolul.
    La fel si azi. Pentru unii, nationalismul, cultura și religia se rezumă la politica corporatiei care i-a angajat.

  3. Desi poetul nepereche ,a fost sarbatorit cu sfintenie si in comunism ,cu serbari si recitaluri TV , acum se incearca indepartarea amintirii lui din memoria colectiva.
    S-au numit zilele culturii nationale ,si doar in subsol sa se mai aminteasca de Eminescu.
    Apoi nu se va mai aminti de fel.
    A fost mult prea patriot, nationalist,si-a iubit prea mult frumoasa Tara Romaneasca ,a criticat politicienii tradatori ai epocii sale care seamana cu cei de azi si asta supara foarte mult, mai ales pe corifeii noii gandiri ai mondializarii .
    In paginile acestui ziar am vazut articole despre talmudisti scrise de un fost ministru ,dar nici acesta sau vreu tzadik de-al lui nu a scris despre Eminescu.Chiar ptr unii din ei El este ,,cadavrul din debara ,, !
    Cand tara a ajuns o colonie ,conducatorii ei aduc elogii stapinilor si se dezic de un mare patriot ca Eminescu.
    Cum sa fie agreat ,cand Doina este mai actuala ca oricand !

  4. Sa tragem concluzia fireasca din acest context, anume, dincolo de orice indoiala:
    SUA CONTINUA POLITICA DE DISTRUGERE A NATIUNILOR INCEPUTA DE URSS.
    Comunismul si capitalismul de prada, doua fete ale aceleiasi monede.
    Trotsky si Rockefeller, aceeasi ideologie.

  5. – „Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus, totuşi, mâna pe statul român”

    -„caci acest tineret s-au fost dus într-o tara bolnava în privirea vietii sociale”… ”

    – „astfel vin patura dupa patura în tara noastra, cu ideile cele mai ciudate, scoase din cafenelele frantuzesti sau din scrierile lui Saint-Simon si alte altor scriitori ce nu erau în toate mintile…”

    -„Bãtrânii aveau gurã de lup si inimã de miel; au venit liberalii cu gura de miel, plinã de cuvinte amãgitoare, dar cu inima de lup….”

    -„Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională…”

    -„Am admis legiuiri străine?
    Ei bine nu le-am admis pentru român, cu trebuinţele căruia nu se potriveau.Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice,de care planta autohtonă moare…”

    -„…Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine…”

    “am fost meniti sa ajungem zilele acestea de ticalosie, în care tara se înstraineaza pe zi ce merge în gândire si-n avutul ei…”

    „Astfel cu articolul 44 al Tractatului de la Berlin, care nu era numai o cestiune de încetăţenire, ci era de-a dreptul declararea României în teritoriu neutru, colonizabil cu toate seminţiile”

  6. In perioada actuala post 1989 nici nu se mai poate discuta despre o cultura nationala. Cultura nationala poate fi azi reprezentata simbolic prin Salam si cultura manelelor.

  7. „Codrule, codrutule,// Ce mai faci, dragutule,”. Aceste cuvinte de alintare au fost o curiozitate si un indemn pentru a ma apropia de codru in toata copilaria si adolescenta mea. A fost cea mai curata, cea mai frumoasa si cea mai plina perioada din viata mea.N-am ascultat alta simfonie mai frumoasa decat simfonia codrului, interpretata de artistii lui: pomii cu ramurile si frunzele in care sufla vantul, privighetorile, mierlele, cucul si alte pasari cantatoare, paraul cu susurul lui continuu. Culegerea de bureti(ciuperci), fragi, nu era decat un pretext pentru a asculta, dimineata, simfonia fantastica a codrului. Acum locuiesc departe de acest codru care este asternutul sufletului meu si nici nu mai am acuitatea auzului si vazului din copilarie si adolescenta, dar inima mi-a ramas acolo. Sufar si ma revolta ca indivizii inconstienti si hrapareti au taiat padurile din Romania, Brazilia…, care sunt cele mai importante fabrici de oxigen, pentru a cumpara masini, motoare care ne consuma oxigenul din atmosfera. O sa ajumgem sa mergem cu tubul de oxigen in spate!

  8. Domnule POP, da este trist dar din alt punct de vedere, anul asta, se adauga zecilor de ani in care, este tinuta secreta asasinarea marelui Eminescu din interese murdare. Iar voi sunteti printre principalii vinovati.

  9. Mihai Eminescu este sufletul poetic al natiunii noastre, cultura si sarbatorirea culturii nu poate exista fara el ,el este centrul culturii nnoastre nationale si universale totodata.
    Traim zile grele in care,pe langa pandemie ,unii incearca sa inlature din nucleul nostru national samburele sau creativ,genial si producator de cultura.
    Traim deci zile rusinoase care nu trebuie intampinate cu tristete si lasitate ci cu bucuria ca Natia naostra a dat viata Poetului Nepereche ,constient de asuprirea romanilor din acele timpuri si luptator cu scrisul si pana oriunde a vazut patrunzator, inspirat si genial.
    O anume ideologie politica este straina romanilor ,dar ea se infiltreaza si impiedica constiinta spiritului nostru romanesc, deformand, ignorand ,organizand dupa conceptia sa inganfata si aroganta evenimentul in care in centru trebuia sa fie Mihai EMinescu.
    Nu vor reusi sa transforme, sa reeduce si sa creeze instrainarea si blasfemiile, nu vor reusi sa acopere cultura si spiritul ei romanesc din tot ce vietuieste,creaza,munceste,iubeste,spera pe acest Pamant,venind dinspre trecutul iantlat de patriotul MIHAI EMINESCU, prezent azi in inimile noastre si dus in viitor spre tinerime ,spre cinstire ! Niciodata nu ne vor lua libertatea de gandire si simtire pentru tara,niciodata nu vor izbuti cu cenzura lor hamesita de contrafacere si dusmanie inutila, gaunoasa .
    La Multi ANi Romani,LA Multi ANi Mihai EMinescu,LA Multi ANI ROMANIA ,SUS NATIA !

  10. Păi bre,. Să vrei un istoric de mucava academician șef drept lăudător, e mai rău ca o injurătură.. Pe urmă poetul național cu nume fals, are și imaginea falsă, căci mereu avea mustață,. iar semnătura la fel e falsă, nu se semna niciodată așa precum e in foto..Deșteptarea bre,..sau nu pricepi nici azi versurile lui ??

  11. Toate zilele actuale sunt triste cata vreme academia tarii este organizata acum ca o unitate, poate exagerez… ca o subunitate a securitatii. Cel putin asa o percep multi romani.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.