Istorii şi jocuri de forme şi culori în tapiserie, porţelan, sticlă, metal…

În Spaţiile Medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni a fost deschis Salonul Naţional de Artă Decorativă Cotroceni 2014, ajuns la a XV-a ediţie.

Organizat în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România, Salonul reuneşte în acest an lucrări semnate de 81 artişti contemporani, realizate în toate tehnicile artei decorative: tapiserie, imprimeuri textile, colaj textil, broderie, tehnici mixte, forme artistice decorative din metal, ceramică şi sticlă.

În afara interesului estetic pe care o asemenea manifestare îl poate suscita, trebuie amintită importanţa pentru publicul bucureştean a prezenţei multor artişti nu numai din Capitală, dar şi din alte zone ale ţării, cum ar fi Baia Mare, Buzău, Cluj-Napoca, Curtea de Argeş, Deva, Iaşi, Râmnicu Vâlcea, Rădăuţi, Ploieşti, Târgu-Jiu, Timişoara, Suceava.

Daniela Frumuşeanu, Contraste

În ultimii ani, arta decorativă a revenit spectaculos în preferinţele publicului şi ale colecţionarilor, determinând tentaţia artiştilor pentru exploatarea tuturor posibilităţilor tehnice ale diferitelor materiale şi tehnici, dar şi pentru o diversificare a temelor abordate, care, în cele mai multe cazuri, depăşesc sfera decorativului, subsumându-se unor preocupări spirituale, fie ele religioase sau cu tentă filosofică, istorice, cu aluzii mitologice, dar şi unei reveniri către legende sau toposuri folclorice.

Un alt aspect interesant al expoziţiei de la Muzeul Cotroceni este prezenţa pe simeze a operelor create de artişti din mai multe generaţii, dovedind o liniştitoare trecere a ştafetei în arta contemporană. Fenomenul este vizibil mai ales în zona tapiseriei şi a artelor textile.

Arina Ailincăi, „Oglindire”, porţelan

Atenţia este atrasă în primul rând de tapiseria “clasică”, realizată în tehnica haute lisse, cu subiecte mai întotdeauna solare, ca în cazul Arcadei cerului, a Celei Neamţu, în care echilibrul formei evocatoare a ferestrei bisericilor, cu sensul ei ascendent, este servit de subtila şi rafinata gamă cromatică, în elegante degradeuri, accentuând sensul construcţiei şi tensiunea duală între pământ şi cer. I se alătură, într-o fericită propensiune către bucurie, Interferenţele solare ale Ruxandrei Sibil Mermeze sau tapiseria cu declarată trimitere către posteritate (a artistei sau a artei), intitulată Testament, realizată de Marijana Biţulescu. Să adăugăm piesele lucrate în aceeaşi tehnică de Marcela Larionescu (Sora soarelui), suceveanca Eugenia Goraş cu Obcini bucovinene sau cea a Anei Domnica Hoble.

Ioan Deac Bistriţa, Prinţul trac II

Începând din a doua jumătate a secolului trecut, artiştii tapisieri au căutat să se desprindă de condiţia bidimensională a artei lor, folosind tehnici noi, cum ar fi colajul, cusăturile, utilizarea firului textil în piese mai apropiate de instalaţie, sau combinaţii de tehnici: ţesut şi imprimare, mai nou prin serigrafie, sau ţesut-broderie… Toate aceste direcţii sunt ilustrate şi ele în expoziţie, începând, încă din culoarul de la intrare, cu lucrarea Contraste a Danielei Frumuşeanu, jucată spaţial ca un paravan, chiar dacă adosat peretelui, cu ritmuri susţinute, cu alternanţe de plin şi gol, cu o irezistibilă senzaţie de mişcare, atât în interiorul fiecărui câmp, prin formele geometrice sau prin imprimeul amintind de preocupările specifice artistei pentru memorie şi esoterism, cât şi în direcţionările în spaţiu ale componentelor lucrării.

Iordanka Cioti, „Portrete feminine”, porţelan

Tot cu tendinţa de tridimensional se prezintă şi Zborul Gabrielei Caraman Coruţ, al cărui caracter decorativ este accentuat de “includerea” lui în rama de tablou, ca un ecou peste timp al artei olandeze de secol XVII.

În tehnică mixtă, colaj textil şi broderie, atrage privirile lucrarea Fragmente din trecut, de Miruna Haşegan, un fals triptic în care artista reia, în forme stilizate geometric, ca în arta populară, şi cu elemente decorative amintind de arta covoarelor, un întreg inventar între istorie şi folclor, de la portretul generic de domniţă la continuitatea simbolizată prin prezenţa pruncilor, totul pigmenat cu însemne mai mult sau mai puţin descifrabile de către privitor.

Miruna Haşegan, „Fragmente de trecutu”, colaj textil, broderie

Şi pentru că am vorbit de simbolistica evocatoare de istorie şi mitologie, să amintim şi Prinţul trac II de Ioan Deac Bistriţa, compozitie casetată, cu figuri înfricoşătoare, cu inele sigilare, cu un întreg repertoriu de animale-măşti a căror decriptare poate opri îndelung privirea spectatorului.

Mult mai marcate de caracterul decorativ, dar folosind, de asemenea, tehnici mixte şi jocuri de volume, se dovedesc Tripticul cunoscutului tapisier Nicolae Zîmbroianu şi compoziţia nu mai puţin reputatului Vintilă Mihăescu.

Ştefan Şerban Grigoraş, „Copacul vieţii”, vitraliu, tehnica Tiffany, lemn

Să adăuăm acestui capitol al expoziţiei şi Citadela magică a Herminei Csata, artista somptuoaselor piese din piele, adevărate cortine către mister, a căror senzualitate şi cromatică ne-au încântat de-a lungul anilor.

Numărul artiştilor tapisieri este desigur mai mare decât cel amintit, iar lipsa lor din această succintă trecere în revistă nu înseamnă decât imposibilitatea de a analiza fiecare lucrare. Expun şi Traian Ştefan Boicescu, Vasile Dobre, Zoiţa Crăciun, Mihai Moldovanu, cu o frumoasă lucrare intitulată Pescarul, Adriana Dobra Covic, Zoe Vida Porumb, un nume de referinţă în domeniu, Clara-Livia Tudoran, Gheorghe Gogescu…

Valeria Voicu, Lada de zestre

Balansul între decorativ şi subiecte atribuite odinioară “marii arte” apare şi în celelalte tehnici. În metal şi sticlă, Andrei Vlăduţ Efremv, cunoscut îndeobşte pentru vitraliile sale, îşi intitulează compoziţia de la Salonul de la Cotroceni Energie divină, într-o piesă din metal, lemn şi sticlă în tehnica Tiffany, Ştefan Şerban Grigoraş realizează un foarte decorativ, dar şi aluziv Copac al vieţii, o veioză din sticlă şi metal devine la Livia Simina Florian Încununarea luminii. Mai direct afirmat, inventarul religios apare la Vladimir Şerban Cioroiu în Strană.

Nici în porţelan nu lipsesc aluziile la obiceiurile medievale, dacă ne oprim în faţa Lăzii de zestre a Valeriei Voicu, artista ce foloseşte diferite modalităţi de prelucrare a acestui material. În lemn sculptat şi sticlă este amintită Legenda Meşterului Manole, cu Sacrificiu. Ana VI de Mihai Ţopescu. Graţioase, cu un uşor aer de mister, se remarcă Portretele feminine în porţelan ale Iordankăi Cioti. Un decorativ Peşte din ceramică expune Iulian Coruţ.

O lucrare ludică este Oglindire, un fel de Ianus feminin în porţelan, realizată de Arina Ailincăi. Şi pentru că am vorbit de umor, nu putem omite La dentist, de Cristina Iliescu, piesă din metal şi nuci. Şi ar mai fi Visul din sticlă al Eugeniei Enescu, o sugestivă Venus arhaică de Palko, Galaxia din sticlă şi marmură a Cristinei Ilica…

Mihai Moldovanu, „Pescarul”, tehnică mixtă

Specială ca tehnică şi mai ales ca univers sugerat este instalaţia Tratat de psihiatrie a Ilenei Dana Marinescu. Un colaj de piese diverse, fiecare cu conotaţie obsesivă. Artista are meritul de a fi atenuat patetismul temei prin crearea unei compoziţii cu ecouri suprarealiste, intrigantă şi desprinsă într-o oarecare măsură de componenta ei dramatică.

Salonul Artelor Decorative de la Muzeul Cotroceni are meritul consecvenţei şi al oferirii unei oportunităţi de promovare a artei contemporane româneşti, ceea ce nu este puţin lucru în zilele noastre. După parteneriatul încheiat de câteva ediţii cu Muzeu Naţional de Artă de la Chişinău, organizatorii anunţă itinerarea ediţiei de anul viitor la Düsseldorf. O iniţiativă remarcabilă care sperăm să reuşească.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.