Joaca de-a acordul nuclear la Casa Albă

Prin refuzul de a certifica respectarea de către Iran a acordului nuclear încheiat în 2015, președintele Donald Trump a creat o nouă dispută între SUA, Rusia, China, dar și puterile europene care au contribuit la acest acord – Marea Britanie, Germania și Franța. După decizia anunțată vineri de Donald Trump, diplomațiile de la Londra, Paris și Berlin și-au exprimat preocuparea și au avertizat Washingtonul asupra riscurilor pe care le implică reimpunerea unor sancțiuni împotriva Iranului. Într-adevăr, liderii din cele trei state europene au arătat că Iranul a recurs la acțiuni destabilizatoare în Orientul Mijlociu și că programul balistic iranian stârnește temeri, însă opinia europeană este că acordul nuclear și eliminarea sancțiunilor împotriva Iranului trebuie să fie menținute pe mai departe.

Mai mult, președintele Franței a discutat telefonic cu omologul iranian Hassan Rouhani, imediat după anunțul venit de la Casa Albă. Ulterior, Emmanuel Macron a lăsat să se înțeleagă că va întreprinde o vizită la Teheran, la invitația lui Rouhani. Ultima vizită franceză la nivel înalt în Iran a avut loc în 1971.
Refuzul președintelui Trump de a confirma că Iranul respectă acordul nuclear din 2015 denotă și cât de mari sunt tensiunile din interiorul administrației americane. Uriașa majoritate a oficialilor de la Washington, în frunte cu secretarul de stat, Rex Tillerson, și șeful Pentagonului, James Mattis, s-au pronunțat în favoarea menținerii acestui acord așa cum a fost stabilit de fosta administrație Obama.
Trump a avut însă un aliat extrem de vocal și eficient – ambasadoarea SUA la ONU, Nikki Haley, cea care a inițiat mai multe demersuri pentru renegocierea acestui tratat, inclusiv la Agenția Internațională a Energiei Atomice de la Viena. De altfel, nu puține voci de peste Ocean susțin că Haley râvnește la fotoliul de secretar de stat și încearcă să profite la maxim de neînțelegerile tot mai evidente dintre Trump și Tillerson, legate nu numai de dosarul iranian, ci și de cel nord-coreean sau de disputa dintre Arabia Saudită și Qatar.

Pentru moment, acordul nuclear iranian nu este o cauză pierdută. Opoziția lui Trump lasă să se întrevadă că SUA nu se împotrivesc neapărat acordului propriu-zis, ci demersurilor iraniene de a extinde influența șiită în Orientul Mijlociu, pe fondul haosului din Siria și cu sprijinul Rusiei. „Sperăm că noile sancțiuni împotriva dictaturii iraniene vor constrânge guvernul să își reevalueze activitățile teroriste întreprinse pe spinarea propriului popor“, a spus Trump. Declarând, printre altele, că acest acord nu are alt sens decât de a „întârzia capacitatea nucleară iraniană pentru scurt timp“, președintele SUA nu a făcut decât să deschidă o cale instituțională bine trasată și să paseze Congresului SUA acest dosar. Legislativul american are la dispoziție 60 de zile pentru a decide dacă SUA trebuie sau nu să restabilească sancțiunile împotriva Iranului. Însă ultimul cuvânt îl va avea tot președintele Trump.

Recomanda

1 Comentariu

  1. Trump e impins de la spate de ” prietenii ” de la Zidul Plangerii, care n-au semnat niciodata vreun acord de neproliferare a armelor nucleare, chit ca le detin. In schimb, se tem de Iran ca de foc. Oricum, americanii se agita doar pentru impresie artistica.

Comentariile sunt închise.