Joana Vasconcelos, o regină la Curtea Regelui Soare

Din 19 iunie până în 30 septembrie, Castelul Versailles prezintă expoziţia portughezei Joana Vasconcelos, în Marile Apartamente şi în grădini. La Versailles, artiştii s-au simţit întotdeauna ca acasă. Este decorul ideal pentru a celebra îndrăzneala, experimentul şi libertatea. „Când am parcurs saloanele castelui Versailles şi grădinile am simţit energia unui spaţiu care gravitează între realitate şi vis, între cotidian şi magie, am avut impresia că ascult ecoul paşilor Mariei Antoaneta, muzica şi ambianţa sărbătorească a saloanelor. Cum ar fi Versailles-ul cu universul său exuberant transferat în epoca noastră?”

De la începutul carierei sale, acum 15 ani, artista schimbă, cu ironie şi poezie, sensul obiectelor cotidiene. După ce a expus în lumea întreagă, de la „Palazzo Grassi” din Veneţia la Galeria „Nathalie Obadia” din Paris, trecând prin New York, Londra sau Seul, artista şi-a plasat lucrările, dintre care 9 gândite special pentru această ocazie, în castelul Versailles şi în grădinile lui. Joana Vasconcelos a transportat în contemporaneitate mitologia Versailles-ului, cu figurile feminine care l-au locuit.

Leii îmbrăcaţi în dantele

În atelierul Joanei Vasconcelos, din Lisabona, care măsoară 1.500 de metri pătraţi, împărţiţi pe două niveluri, lucrează 27 de colaboratori. Este situat pe malul râului Tage, în spatele „Muzeului Orientului”, între cartierele Belem, Alto Chiado şi Alfama, acesta din urmă fiind cel mai vechi, cu străduţe pavate şi scări pitoreşti care urcă până la Castelul Sao Jorge. Vechi depozit de cereale, spaţiul a fost reamenajat în 2008.

Întreprinzătoare, solară şi inteligentă

Mireasa, o lustră făcută din 25.000 de tampax

După expoziţiile a patru bărbaţi, Jeff Koons, Xavier Veilhan, Damien Hirst şi Takashi Murakami, Joana Vasconcelos este prima femeie invitată să expună la Castelul Versailles. Este vorba despre starul portughez al artei contemporane, care-şi etalează pe perioada verii operele sale monumentale. Extravagante tentacule, vesele schimbări de sens al obiectelor cotidiene. Cu siguranţă, Versailles nu este un loc de expoziţie la fel cu celelalte. Vitrină mondială cu aproape 4 milioane de vizitatori, incluzând atât castelul, cât şi grădinile sale, Versailles este ca un creuzet al contradicţiilor franceze. În 2008, Jeff Koons expunea un imens buchet de flori din lemn policrom. Scandal. Joana propunea să suspende „Mireasa”, gigantica lustră formată din mii de tampoane igienice, înaltă de 6 metri, cu un diametru de 3,5, care a făcut senzaţie la Bienala de la Veneţia în 2005. A fost refuzată. Ea a instalat „Peruca Mariei Antoaneta”, prima ei piesă din lemn, un fel de ou pe picior, din acaju marchetat, prin care ies şuviţe de păr blond. Un simbol al luxului şi al puterii, al Mariei Antoaneta, care a fost ucisă ca ultima dintre criminale.

Blue Champagne

Fiecare proiect al artistei relevă o adevărată nebunie. Nimic n-o sperie. Dimpotrivă, totul i se pare natural. „Versailles este o realitate care continuă să influenţeze creaţia contemporană, s-o inspire. În toate domeniile. Există un look Versailles, care se referă la putere, la bogăţie, la reuşită. Nu întâmplător mulţi bancheri şi avocaţi îşi doresc şi astăzi birouri cu stucaturi aurite. Versailles rămâne foarte actual în artă, în modă, în coafuri. Corsetele Madonnei, penele show-urilor de pe Broadway sau carnavalul de la Rio sunt «foarte Versailles».”

Suzette, ciment, acrilic şi dantelă croşetată

„La Versailles mă simt ca acasă. Dacă aş fi trăit în epoca lor, cred că regii m-ar fi invitat acolo”, afirma cu umor Joana Vasconcelos. Adeptă a unei arte monumentale, ingenioase, lipsite de măsură şi rafinate în acelaşi timp, artista portugheză, născută în 1971, a populat Castelul Versailles cu piesele sale baroce. „Este decorul cel mai impresionant din lume. Un spaţiu scenic în care totul a fost gândit pentru a fi privit”, remarca ea.

Mary Poppins la Versailles

S-a îndrăgostit de acest spaţiu vizitând, în 2010, expoziţia lui Takashi Murakami. „În loc să-mi îndrept atenţia asupra operelor sale, îmi imaginam unde le-aş putea plasa pe ale mele, spunându-mi că într-o zi voi putea expune şi eu la Versailles. După două luni, Jean-Jacques Aillagon mă invita aici”, mărturisea Joana Vasconcelos, într-un dialog cu Guillaume Morel.

Elicopter Bell 47, din pene de struţ, cristale Swarovski, foiţă de aur, vopssele industriale, pasmanterie

În sala cea mai mare a atelierului trona spectaculos un elicopter pe care artista l-a cumpărat când era propus pentru casare. Acoperit cu culoare aurie şi pietre Swarovski, este „coafat” cu sute de pene roz de struţ. „Este elicopterul unei regine care ar locui la Versailles astăzi”, se amuză artista, explicând că îi place să se joace cu trecutul şi cu prezentul, evocând printr-un obiect contemporan pălăriile cu pene ale Mariei Antoaneta.

Joana Vasconcelos alături de Elicopterul cu pene de struţ

Ceva mai departe, un colaborator reglează ultimele detalii ale unei instalaţii la fel de surprinzătoare, o sculptură animată, destinată unui bazin din parc. Intitulată „Nuferi”, este compusă din fiare de călcat, aşezate în cerc, fixate două câte două, faţă în faţă, care se deschid şi se închid, scoţând jeturi de aburi.

Pavilionul Vinului

Într-o altă instalaţie sunt „sudate” 6.000 de leduri, destinate să ilumineze cele două candelabre, înalte de 10 metri, pe care artista s-a hotărât să le plaseze pe lac în faţa ferestrelor castelului. Opere în spiritul celor care pot fi văzute la Lisabona, la intrarea în Muzeul „Colecçao Berardo”. Parterul dinspre sud a primit două arhitecturi monumentale, din fier forjat, „Pavilionul Vinului” şi „Pavilionul Ceaiului”.

Pavilionul ceaiului

Pentru castel, artista a imaginat mari languste în anticamera „Grand Couvert”, o bizară „Mary Poppins” zburând deasupra scării Reginei, un obiect ovoidal din lemn din care se revarsă meşe de păr în camera Mariei Antoaneta, lei din marmură acoperiţi cu broderie albă pentru „Sala Gărzilor”.

Ciclul vieţii şi al eternei reîntoarceri

Joana Vasconcelos, Inima roşie

„Inimile Independente” în roşu şi negru se prezintă suspendate de o parte şi de alta a „Sălii Oglinzilor”, prima în „Salonul Păcii”, a doua în „Salonul Războiului”.

„Salonul Păcii” a fost decorat cu una dintre creaţiile cele mai emblematice, intitulată „Inimă roşie independentă”, realizată în 2005. O sculptură ce se roteşte lent, făcută din mii de capace de plastic transformate în volute delicate care reiau două simboluri ale culturii portugheze: „Inima Viana”, un pandantiv în filigran lucrat de mână şi purtat de femeile de la Viana do Castelo, şi muzica nostalgică a fado-ului, difuzată periodic.

Inima Neagră

Operele reproduc inima Viana, piesă simbolică, aşa cum aminteam, a bijuteriei tradiţionale portugheze, oferind două versiuni monumentale, una neagră, cealaltă roşie, culori care evocă moartea şi pasiunea, războiul şi pacea, ciclul vieţii şi al eternei reîntoarceri. Operele şi-au găsit un titlu, „Inimă Independentă” într-unul din versurile fado-ului „Stranie Formă de Viaţă”, ale cărui cuvinte subliniază conflictul între emoţie şi raţiune. Prezenţa puternică a referinţelor muzicale în instalaţie, prin vocea Amaliei Rodriguez, oferă o reminiscenţă a concertelor date altădată de către Marie Leszczinska în „Salonul Păcii” şi aminteşte de rolul important pe care l-a jucat în viaţa muzicală a Versailles-ului.

Prăjitură

O mişcătoare instalaţie cinetică şi sonoră, „Inimile Independente” se prezintă, de fapt, ca un diptic dedicat pasiunii şi morţii, teme recurente în cuvintele fado-ului, care dialoghează cu tematica păcii şi războiului, prezentă în picturile lui Charles Le Brun şi François Lemoyne.

Zborul Walkiriilor

Walkiriile

Unul dintre punctele de vârf ale expoziţiei este instalaţia din „Galeria Bătăliilor”. Un zbor al „Walkiriilor”, suspendate de plafon. Într-una din sălile atelierului, acestea au fost cusute, tricotate şi brodate.

Survolând vasta „Galerie a Bătăliilor”, unde Louis-Philippe a dorit să pună în scenă istoria militară franceză, de la Tolbiac la Wagram, maiestuoasele „Walkirii” ale Joanei Vasconcelos par să caute, în cele 35 de picturi care ornează pereţii galeriei, cei mai valoroşi războinici morţi în luptă. Ele ar putea readuce la viaţă divinităţile războinice din mitologia scandinavă al căror nume îl poartă. Suspendate de plafon, enormele şi insolitele corpuri textile ale Walkiriei Regale, Walkiriei de Aur şi Walkiriei Enxoval reînvie tehnicile artizanale asociindu-le produselor de serie.

Walkirie aurită

Figurile impozante gravitează în spaţiu, cele trei opere trezind imaginarul.

Walkiriile Regale revizitează şi reinterpretează stilul Castelului Verrsailles, reluând luxul şi exuberanţa brocarturilor şi motivelor florale. „Walkiria de Aur” trimite la nobleţea ţesăturilor aurite prin banale ţesături industriale. „Walkiria Enxoval” evocă o estetică rurală, afişând culori, motive şi tehnici tradiţionale de la Nisa, un mic oraş din Portugalia, cunoscut prin bogăţia sa artizanală.

Walkiria de aur, croşetată de mână, cu ţesături, ornamente, poliester, cabluri de oţel

Cele trei exuberante şi voluminoase „Walkirii” opun tematicii militare şi organizării apolinice, raţionale şi simetrice a „Galeriei Bătăliilor” paradigma dionisiacă, indisciplina texturilor şi stranietatea formelor, conferind spaţiului hedonism şi senzualitate.

Cu escarpenii Marilyn, artista alungă spiritele rele

Spectaculoşii escarpeni gigantici şi-au găsit un loc printre lustre în Galeria Oglinzilor

„Galeria Oglinzilor”, teatrul somptuoaselor ceremonii, o primeşte pe „Marilyn”, o elegantă pereche de escarpeni. Această acumulare generează un veritabil efect Gulliver, care vede opera ridicându-se în marea galerie ca o odă adusă cuceririlor femeilor în domeniul public şi privat. Situată în extremitatea sudică a „Galeriei Oglinzilor”, monumentala pereche de escarpeni trimite gândul vizitatorilor la imensitatea succeselor repurtate de figura feminină absentă, la fel de grandioasă ca victoriile celebrate de Ludovic al XVI-lea.

Giganticii pantofi Marilyn, la Versailles

Operele Joanei Vasconcelos se înscriu într-o viziune mai apropiată de filmul „Marie-Antoinette” al Sofiei Coppola decât în aceea clasică a cărţilor de istorie. Joana Vasconcelos nu ezită să plaseze o pereche de escarpeni înalţi de patru metri, intitulaţi „Marilyn”, în „Galeria Oglinzilor”, o sculptură din caserole din oţel, asemănătoare celei care putea fi văzută în Grădinile Tuilleries în 2007, la FIAC.

O operă extrem de feminină care îşi găseşte în mod natural locul între ornamentele aurite, picturile şi oglinzile castelului.

„Am dorit să mă concentrez asupra aspectului decorativ, al frumuseţii şi excelenţei Versailles-ului. Castelul fiind astăzi un muzeu, şi-a pierdut dimensiunea politică şi socială, chiar dacă rămâne o emblemă puternică a monarhiei în momentul căderii ei. N-am vrut nici opere critice, nici provocatoare”, afirmă artista, în catalogul expoziţiei ”Joana Vasconcelos”, de Fernando Machado.

Universul Joanei Vasconcelos este populat de numeroase insecte şi animale, de la greieri la lei. Artista reia modelele create de ceramistul portughez Rafael Bordalo Pinheiro (1846-1905), pe care le reacoperă cu broderii croşetate, ca o a doua piele.

Manga lui Takashi Murakami, odinioară în Galeria Oglinzilor

Preţurile lucrărilor sale evoluează de la 6.000 la 70.000 de euro pentru animalele realizate din faianţă, acoperite cu material croşetat, şi de la 100.000 la 500.000 pentru instalaţii. O sumă record a înregistrat la Casa de licitaţii „Christie’s” pentru o pereche de escarpeni „Marilyn”: 520.000 de euro.

Echipa sa este formată din 27 de persoane, arhitecţi, brodeze, croitori, ingineri, designeri, restauratori. În atelierul ei se găsesc mii de ţesături din întreaga lume şi rafinate pasmanterii. Un atelier în care tronează un elicopter decorat cu pene roşii, nuferi stranii din fiare de călcat şi Walkirii tricotate.

Delfinul şi Delfina din faţa Marii Sufragerii, din email policrom, acoperit cu dantela croşetată

Galeria „Haunch of Venison” din Londra pregăteşte viitoarea personală a Joanei Visconcelos. Vor mai fi expoziţii ale sale şi la Ermitaj, în Sankt Petersburg, şi la Madison Square Garden din New York.

Joana Vasconcelos lasă escarpenii din inox la curtea Palatului Versailles, fără a dispărea în trăsura cu pene de struţ….

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.