Criza baloanelor meteorologice-spion lansate pe deasupra oceanului de Arhipelagul Galben m-a pus pe jeratec ceva de speriat. Prim Ministrul m-a sunat cu noaptea-n cap, parlamentul a ținut o ședință de urgență, Statul Major m-a chemat de urgență. Arhipelagul Galben vrea de multă vreme să pună stăpânire pe toate ținuturile oceanice de pe planeta noastră. Așa că, uite ce bătaie de cap! Grupul Insulelor Albastre a proferat amenințări, Imperiul Nordic, la fel, eu ce să mai zic?!
Toată suflarea de la noi a fost de părere să nu ne băgăm, să stăm cuminți și să așteptăm, să vedem ce se petrece pe arena internațională oceanică. Între timp, Fondul Monetar Oceanic ne-a căpăcit bine de tot, interzicându-ne să mai creștem cheltuielile publice. Sigur că mi-am pus mintea la contribuție să găsesc niște soluții, am chemat pe cei mai străluciți economiști la un dialog prietenesc, mass media a luat foc, mă rog, chestii din astea lumești. Socialiștii din guvern s-au trezit cu pantalonii-n vine pentru că, uite, Stânga o lua nasol peste cap de la Fondul Monetar Oceanic! Cum să mai promiți poporului că vei crește salariile și pensiile? Nu mai poți!
Asta e, trebuia să vă gândiți! Doar ați promis în campania electorală câte-n lună și-n stele, nu-i așa, dragii mei socialiști?! Așa că m-am gândit serios la Stânga! Ce vrea oare, de fapt, de-a lungul istoriei? Stânga nu vrea nimic pentru că ceva care nu există nu poate avea vreo vrere anume ci doar vrerea îndreptăţită de a se întrupa cumva într-o vrere. Lipsa unei Voinţe numite şi indicate, întrupată astfel într-o vrere, ar putea însufleţi Stânga în toate formele ei. Dar această Voinţă, nefiind ea înseşi vrerea cuiva anume, nici ea nu poate exista. De ce această joacă serioasă în marginea unui Nefiind? Pentru că acest Nefiind este nefiind din pricina procesualităţii lumii. Căci nu poţi împărţi Procesualitatea în nici un fel în porţii egale, porţiile fiind vălurite întotdeauna şi numai iluzoriu egale. Porţii sau părţi, sau felii sau mai degrabă valuri căci valurile explicitează aşa cum se cuvine iluziile noastre deşarte, înforţările noastre, gesturile noastre dramatice, heirupiste, lipsite de sare şi piper, melancolice sau inexplicabile, aşa, ca o ploaie cu broaşte, undeva, la margine de lume decadentă, însufleţită doar de bârfă, de păcăleală, de fabulă şi ambuscadă intelectuală. Stânga nu există pentru că bipolaritatea nu există.
N-ar exista nici Dreapta dar dacă fiinţa se poate explicita prin propriul ei travaliu, prin propria ei valorizare liberă şi asumată, atunci Dreapta trebuie să existe nu pentru că ar fi o vrere a cuiva, nu pentru că o Voinţă ar vrea să voiască existenţa dreptei ci pentru că Dreapta este esenţa procesualităţii, fie a fiinţei, fie a Naturii. Căci nu e egalizare, nu o echilibrare, nu o egalitate produce vălurirea tuturor în Universul Vălurit ci tocmai libertatea şi asumarea. În definitiv, rostogolindu-se dintr-un iluzoriu echilibru, dintr-o fantomatica stare de egalitate cu alte pietre, o piatră anume, observată ca fiind o anume piatră, se rostogoleşte procesual, lipsind peisajul de iluzoriul echilibru, într-o libertate stranie a văluririi fără de oprire. Socialismul ar fi dar nefiind Stânga, la Fundament, Socialismul este numai o ipostază a Utopiei, o Mască a unui Nefiind. Instrumentarea Socialismului e un fel de înregimentare în Plictis, în Habotnicie, în Declamaţie sau în Orbire vremelnică.
Pus în mare pericol, Statul devine ireal în Socialism iar Socialismul, în perversitatea lui, potriveşte un trend de viitorime, straniu, de neconceput, numindu-l ţanţoş, Comunism. Dar Stânga a fost tot timpul Imperială. Are aceasta stare a ei, Imperială. Este un Mare Ascuns al conceptului iluzoriu de Stânga. E Starea Imperială a Mediocrităţii care, speriată de inutilitatea ei in Univers, se iubiceşte cu fantasma Stângii, dedulcindu-se la dezgustul Puterii, pentru a se salva de singurătatea care o răpune, acolo, lăuntric, fără drept de apel. Stânga a fost întotdeauna Imperială dar milioane de oameni s-au păcălit mortal crezând că iluzoria Stângă i-ar salva din impropriul fiinţei în Universul Vălurit. Imperială fiind ca stare, Stânga e convenabilă, din punct de vedere istoric, tuturor momentelor imperiale fie dinspre exterior spre interior, fie dinspre Centru spre Periferie şi viceversa. Stânga e mai mult decât masele frenetice cântând şi dănţuind fantomatic, cucerite de ideea plictisului total, dulce şi odihnitor prin dominaţia multului produs de cei mulţi. Stânga e mai mult decât noi doi suntem la fel deşi nici fulgii de zăpadă, ce ciudat, nu seamănă unul cu altul, a fi la fel fiind de fapt a fi unul şi acelaşi! Imposibilitatea ar fi că, dacă Stânga chiar ar fi reală, liberă şi producătoare de sens, ar însemna că în Universul Vălurit ar fi doar o singură fiinţă ceea ce, ciupindu-mă de ureche, descopăr că este o mare nerozie. Dar Dreapta? Oh, dreapta e vai de capul ei! Spiritul Oceanic face Dreapta praf, o face harcea-parcea, o anulează, căci Spiritul Oceanic nu ține cont nici de burse, nici de frecușul liberal. E gata, Stânga și Dreapta sunt anulate practic în Universul Vălurit. Apariția cometei la marginea galaxiei noastre mi-a întărit convingerea asta. Nu era o cometă ci cu totul altceva. Ceva nu imens, ci un ceva de necuprins! Și primele semne începeau să se arate. Așa că baloanele-spion trimise în patrulare de Arhipelagul Galben au fost deviate de valurile siderale chiar pe deasupra țării noastre, în spațiul nostru aerian-oceanic. Foarte bine, sunt binevenite, am zis eu! Toți parlamentarii, toți politicienii, toți generalii s-au luat cu mâinile de cap. știau ei ce știau, Președintele voia să-și arate mușchii! I-am chemat pe toți la apel, le-am expus situația în viziunea mea. Asta e, oameni buni, bombardăm baloanele alea exact când trec pe deasupra Deșertului Singuratec.
Să nu cadă vreo bucată de balon peste așezările noastre. Cam asta e. Să fie clar pentru toată planeta asta că nimeni nu se bagă-n borșul nostru fără s-o ia peste cap. De imperiile, de republici și de regatele care vor cotcodăci la faza asta, ne ocupăm mai târziu pe tot felul de căi diplomatice îmbroboditoare! Ei bine, au râs cu toții înviorați! Le-am insuflat un pic de curaj și un pic de bărbăție! Așa a fost! Cum mă vezi și cum te văd!
Jurnalul unui președinte urat de popor
După vizita efectuata de către cel mai balon dintre baloane in Egipt, l-am chemat pe secunda handul prim ministru la mine. L-am întrebat dacă s-a întâlnit cu mumia cu care m-am întâlnit și eu. Mi-a zis ca s-a întâlnit cu mumia generalului anonim din timpul lui Rhamses al III-lea și ca aceasta i-a cerut un exemplar, cu autograf, a lucrării sale de doctorat. L-a rugat, dacă poate, sa-i ofere și lucrarea lui Bode. Prim ministrul meu personal cu mers de accelerat și opriri numai în statile NATO și UE i-a promis c-o sa-i trimita un exemplar pe adresa Iadul SRL. Mumia i-a transmis și noile reglementari privind comanda în armata. Se va înlocui comanda” cu stângul înainte mars” cu ” cu burta inainte mars” și ” culcat, înainte mars” cu ” sculat cu salt înapoi mars” L-am întrebat dacă mumia a reușit sa-mi inlesneasc întrevederea cu faraonul. Mi-a răspuns sa am răbdare, fiindcă pe 25 decembrie, anul acesta, chestiunea va fi rezolvata. Mumia mi-a trimis un cadou mult dorit de mine. Mumia primului exemplar de covid lansat pe piață cu ajutorul mumiile din Anerica. Arata superb. I-am spus generalului meu de buzunar s-o scoată pe strada și s-o plimbe pe la televiziuni.
Reiau.Mumia generalului s-a conformat. Lumea trebuie ținută în stres, terorizata, inregimentata căci altfel începe sa gândească, sa-i crească imunitatea și adio vise de resetare. L-am rugat sa scoată tot arsenalul militar pe străzi. Sa vadă lumea și rusii ca suntem pregătiți sa ne facem de ras în cazul unui conflict. Mi-a răspuns, cu un aer de sluga, imaginea mea perfecta în ochii Ursulei cu Biedeu, ca avioanele pe care le-am plătit americanilor nu se pot ridica de la sol fiindcă s-au îngrășat peste măsură și risca sa părăsească pista și sa deterioreze gardul aeroportului, gard renovat cu finanțare Europeana cu fonduri cu gen fluid nerambursabile în cazul în care genul e la dispoziția lor. Mi-a promis ca o sa vorbeasca cu cei de la Arsenal Londra ca să vina și sa stea pe strada. Nu știu cine sunt cei de la Arsenal, dar dacă sunt din Londra e de bine. L-am întrebat dacă armata are baloane. Mi-a răspuns ca are unul. I-am ordonat sa-l ridice în aer. Mi-a raspuns ca e prea greu și ca nu are voie sa faca eforturi peste măsură de mari fiindcă transpira intelectual toată stiinta din el și, Doamne ferește sa nu i-o fure rusii care sunt cu ochii pe el, ochi ce privesc printr-o luneta de mare precizie. I-am zis sa-l unfle cu aer cald rezultat din încălzirea globala. M-a refuzat politicos. Cică în zona unde e balonul depozitat sunt – 25 de grade. L-am expediat la Guvernul meu și la Virgil Popescu al meu și al neomarxistilor încălzirii gloabelor și am chemat-o pe consiliera pe probleme de gen aerian în condiții de imponderabilitate. N-a putut veni. Era suspendata din funcție cu o funie de import. Uitasem ca eu o suspendasem. Asa ca m-am urcat în masina și am pornit spre Valea Oltui. La întrare, ma astepta un grup de protestatari care striga cu multa ura: Valea, Valea, Valea. Eu am înțeles ca striga Vanea. M-am simțit iritat.
Dupa incident, m-am urca in masina și am plecat spre Sibiu. Intrand în curte i-am zis sotie:” M-am simțit iritat”, cu o mumie aflat sub umbrela NATO și UE. Era peste măsură de abraziva. Soția m-a privit curioasa și mi-a promis ca o sa-mi pregătească o omleta din oua de găină cu gen fluid. Am auzit ca astea fac oua cu albuș negru și gălbenuș multicolor. O sa-l invit la masa și pe ambasadorul Austriei care e vegetarian și consuma numai oua crude sub 18 ani. Am încercat și eu, dar m-a prins soția de mana când era sa cad de pe pod in păcat și m-a transferat la echipa de majorete a Cotroceniului care va pleca intr-un turneu în America. Eu dansez cu un partener repartizat de NATO. Cică ar fi foarte potent pe câmpul de lupta, fapt ce mi-a trezit un interes deosebit. L-am sunat pe Zelensjy și l-am întrebat dacă nu are nevoie de un partener nou. Mi-a răspuns dipolmatic. E suficient ceea ce face actualul partener. L-am crezut. Și pentru mine e suficient. E suficient și pentru soție. După masa, măgarul, pe care l-am luat acasa din mila, mi-a tras o copita in stomac,cu un Kalasnicov. A durut rău de tot, drept pentru care ma-m dus la culcare. Noapte bună, Românie. Dormi linistita. Pentru tine nu se roagă nimeni, din cercul meu, cu dragoste, ci numai cu ura și, Doamne cât ma simt de bucuros s-o facă sa viseze doar disperare și neputință, iar pe nataraii ăștia care m-au votat și care erau gata sa între în război împotriva Rusia pentru inteligenta, cultura, educația și patriotismul meu sa-i transformat in musuroaie de furnici. Ghinion. Rad și rad și simt cum somnul ma ocolește. Am totuși o consolare. Liniștea continua sa ocolească România. Iar acest sentiment este înălțător.