Un scriitor la Cotidianul

JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul TRATAT DE DREPT PROCEDURAL (59)

  1. Alt caz al unui criminal nepericulos

                                                               sau                           

Al patruzeci şi patrulea proces al nemernicului Leo Steinmetz

  1. Avertisment:

Individul om face colecţie atât de obiecte, cât şi de sentimente sau de amintiri. Posesia unui număr cât mai mare de elemente ale unei serii produce satisfacţie.

Şi încă o dată: aşa după cum am stabilit de la început, nimeni nu poate să ne contrazică: am stabilit de la început că nu toţi criminalii sunt periculoşi şi nu toţi oamenii periculoşi sunt criminali. (Asta pentru a nu avea vorbe fără rost!) Ca să nu mai amintim că nici măcar toţi criminalii sunt criminali. Pentru că asemenea discuţii au loc de multe ori, doar Justiţia suverană este cea care poate decide cine este criminal şi cine este periculos. Şi cine este cu adevărat criminal periculos. Justiţia este suverană, în ciuda atâtor enigme niciodată pe deplin elucidate. De multe ori neelucidate nici cele „pe deplin elucidate”.

De data aceasta, pentru o limpede lămurire, vom aminti un caz mai vechi, când onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan nu era încă Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. şi încă nici măcar judecător. Aşa că procesul a fost înţelept condus de onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak. În rest, distribuţia a fost cea obişnuită: procuror domnul Doctor Rognavaldur Sicl, grefier graţioasa domnişoară doctor Brunhilde Lotte Ivanova, apărător maestrul Ludovic L., iar în boxă cunoscutul nemernic Leo Steinmetz zis „Cremvurşt”.

Pentru început, sunt necesare cel puţin două precizări:

  1. Căutând în arhive, dicţionare şi pe google, nu am reuşit să descoperim în mod indubitabil de unde a provenit porecla „Cremvurşt[1]”, întrucât părerile sunt extrem de diferite, uneori chiar contradictorii şi, decât să propunem un cognomen fals – care ar putea duce şi la alte confuzii regretabile -, mai bine să recunoaştem cinstit că nu se ştie (încă!) exact de unde i s-a tras nemernicului Leo Steinmetz acel supranume.
  2. Când am spus că „în rest, distribuţia a fost cea obişnuită”, am inclus aici şi pe nemernic, întrucât acesta a compărut în faţa onoratului tribunal de 43 (patruzeci şi trei) de ori, fără a putea fi condamnat.

Când a fost adus pentru a patruzeci şi patra oară în faţa Onoratei Curţi, de data aceasta în faţa onorabilului judecător Augustus Pavlovici-Bubulak, acesta a avut o presimţire neagră, o presimţirea venită atât din ceea ce se zvonea prin târg, dar şi din bogata sa experienţă personală: ca să se termine, în sfârşit, cu nemernicul Cremvurşt, întreaga comunitate a contribuit la o chetă pentru satisfacerea onorarului maestrului Ludovic L.. Iar dacă, în precedentele patruzeci şi trei procese, nemernicul Steinmetz a scăpat, de fiecare dată, ca prin urechile acului, de data aceasta, apărat de genialul avocat, era evident că Leo n-avea nici o şansă.

  1. Faptele: Nemernicul Leo Steinmetz (zis Cremvurşt) se afla în faţa judecătorului pentru suspiciunea – întemeiată! – că ar fi ucis cu sânge rece şi pe cea de a treizeci şi doua victimă. Nu, nu e o greşeală! Am verificat cu mare atenţie şi putem afirma cu toată răspunderea că au fost şi procese când numitul Leo Steinmetz a fost acuzat de alte delicte grave şi nu de omucidere. Şi tocmai de aici a pornit apărarea!
  2. Dezbaterea: După ce a citat din Seneca şi Borak cel Bătrân[2], maestrul Ludovic L. a arătat limpede că inculpatul este un criminal nepericulos, pe lângă el putând să treci pe stradă fără teamă de a ţi se atinge nici măcar un fir de păr din capul tău, dacă nu-i declanşezi reacţiile agresive. Pentru a dovedi aceasta, maestrul Ludovic L. a întrebat diferiţii martori dacă l-au întâlnit vreodată – intenţionat sau nu – pe nemernicul Cremvurşt şi dacă da, dacă suspectul le-a făcut vreun rău. Neştiind încotro bate genialul apărător, oamenii s-au cam codit să răspundă, deşi se aflau sub jurământ. Dar, până la urmă, nescăpând în nici un fel de întrebările atât de ferme ale avocatului, au trebuit să recunoască fie că l-au întâlnit pe inculpat pe stradă, fie că s-a nimerit să fi fost în aceeaşi sală de cinematograf. („Şi nici când s-a stins lumina, nu v-a făcut nimic domnul Steinmetz?” „Nici atunci!” „Şi putem numi criminal periculos pe cineva care a avut asemenea oportunităţi să omoare şi n-a făcut-o?”). După aceea, maestrul Ludovic L. a chemat ca martor numeroase femei (atât doamne, cât şi domnişoare) şi i-a pus fiecăreia dintre ele doar o singură (şi aceeaşi) întrebare: „Câte perechi de pantofi v-ar plăcea să aveţi?” şi fiecare femeie (atât doamnele, cât şi domnişoarele) au mărturisit (fiecare cu cuvintele ei) că i-ar plăcea să aibă cât mai multe perechi de pantofi. După cea de a treizeci şi doua femeie chemată drept martor în proces (o graţioasă domnişoară), onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak a oprit audierea celorlalte doamne şi domnişoare care mai aşteptau emoţionate să fie chemate de domnul aprod dr. Radoslav Isidorovici Spam să declare sub jurământ că le-ar plăcea să aibă cât mai multe perechi de pantofi. De unde, minunatul maestru Ludovic L. a arătat că este în firea omului să se preocupe cu orice preţ – cu orice preţ! – să-şi completeze colecţiile, fie că acelea sunt constituite din perechi de pantofi, mărci poştale, din femei iubite ori ţări vizitate. Depinde doar de temperamentul şi de caracterul fiecărui individ – cum a precizat atât de potrivit Borak cel Bătrân – până unde va fi împins de pasiunea sa pentru colecţia atât de iubită. Şi, trebuie recunoscut, domnul Leo Steinmetz are un temperament de om hotărât şi un caracter puternic.
  3. Sentinţa: De data aceea, presimţind onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak că el va fi cel ce-l va putea, în sfârşit, condamna pe atât de nemernicul Leo Steinmetz, zis Cremvurşt, parcă i-au dispărut arsurile la stomac, cele care îl chinuiau de fiecare dată când apărător era celebrul Ludovic L..

Aşa că, neputând fi considerat un criminal periculos (dar totuşi nemernic), fără ca de data aceea eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl să trebuiască să se întrebuinţeze prea mult, inculpatul găsit vinovat de 32 (treizeci şi două) crime, a putut fi, în sfârşit, trimis la închisoare, acolo unde-i este locul. (Noroc doar că vigilentele servicii nu dorm niciodată!)

  1. Urmări:

Deci:

  1. Comunitatea s-a arătat mulţumită pentru că a scăpat de nemernicul criminal nepericulos Leo Steinmetz zis Cremvurşt;
  2. Onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak şi-a văzut încoronată întreaga carieră, dânsul fiind cel intrat în anale pentru că a reuşit, după ce alţii n-au reuşit, el a reuşit să-l trimită la puşcărie pe nemernicul criminal vinovat de 32 (treizeci şi două) crime odioase;
  3. Eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl şi-a mai putut adăuga un trofeu în bogatul său palmares;
  4. Nemernicul Leo Steinmetz, zis Cremvurşt, s-a bucurat în tihnă de faptul consemnat definitiv şi irevocabil că nu a fost găsit periculos, întrucât oricine s-a putut plimba pe lângă el fără să i se întâmple nimic, decât atunci când îi trezea reacţiile necesare completării colecţiei. Plus că a rămas scris şi că dispunea de un temperament de om hotărât şi cu un caracter puternic. Nici măcar procurorul nu i-a contestat aceste nobile calităţi!
  5. Genialul maestrul Ludovic L. a izbutit (chiar dacă sub alt nume, numele trecut fidel pentru eternitate de către grefiera subtila domnişoară doctor Brunhilde Lotte Ivanova) să salveze o comunitate ce nu trebuia să se mai teamă de declanşarea reacţiilor agresive ale nemernicului Leo Steinmetz, zis Crenvurşt (sau Cremvurşt, în funcţie de cartierul unde era pomenit).

 

[1] În unele surse „Crenvurşti”.

[2] Nu se ştie din ce motiv, în această speţă, Ludovic L. (pe care nu l-a chemat aşa) n-a citat, ca de obicei, şi din Sfântul Augustin. Întrebată dacă nu cumva a omis dânsa să noteze toate citatele, grefiera, subtila domnişoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova, s-a arătat de-a dreptul şocată, jurând pe crucea mamei ei că în cei aproape patruzeci şi opt ani de serviciu n-a fost nici măcar bănuită că n-ar fi „conservat pentru eternitate” un cuvânt dintre cele spuse în sala de judecată. Aşa că SCUZE!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.