Bucureștiul, așezare urbană în plină expansiune, la început organizat spontan, a avut ca nuclee de bază parohiile, numite în secolul al XVI-lea enorii, iar din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, sub influența turcă, numite mahalale. Concomitent cu creșterea numărului populației va crește și numărul mahalalelor. Numele dat acestor mahalale avea legătură, de cele mai multe ori, cu numele unei biserici sau al unei fețe bisericești. Una dintre aceste mahalale bucureștene este mahalaua Filaret, sau a Filaretului, în regiunea Parcului Carol (Parcul Expoziției Generale Române, Parcul Libertății, Parcul Carol I) și a dealului de alături, după mitropolitul care a ridicat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea o vestită fântână. Deși nu este menționată în catagrafia din anul 1798, o găsim în Planul Borroczyn (1851). Aici, la Fântâna lui Filaret fost amenajat și un frumos foișor sau chioșc, împodobit cu marmură, construit în anul 1792, numit „chioșc de priveală” unde în zilele călduroase de vară, mitropolitul își petrecea acolo câteva ceasuri. Terenul dăruit mitropolitului Filaret era suficient de întins, având la dispoziție câteva pogoane de vie, două bălți cu pește și un pârău ce străbătea zona Cărămidari până la Dâmbovița.
Aceste bălți de la poalele Dealului Filaret reprezintă de fapt viitorul lac Filaret, ce se alimenta dintr-un izvor de sub dealul cu același nume, izvor care în timp a secat.
La 5 martie 1830, în cadrul ”Comisiei pentru înfrumusețarea și îndreptarea orașului” este prevăzută înființarea a trei piețe obștești pentru plimbarea publicului. Una dintre acestea este în locul din josul Mitropoliei, în ”Livedea lui Filaret”, deci pe terenul mitropolitului.
Lacul Filaret este menționat in documente, dar nu apare în fotografii. Locul în care se afla, forma si dimensiunile lui, faptul ca era alcătuit din doua bălti apropiate, în cea estica vărsându-se un pârau lung de câteva sute de metri ce izvora din dealul care duce astăzi la intrarea în Parcul Tineretului, toate acestea apar pe planul Borroczyn din 1852. Terenul Filaretului, înconjurat de vii, (după cum se vede în planul Borroczyn) nu avea copaci sau nivelare, ci doar gropi și mlaștini, cu o singură fântână, cea menționată mai sus.
Într-o litografie după desenul lui Bieltz, lacul avea o înfătișare sălbatică, fiind înconjurat de o vegetație bogată. În anul 1864, Szathmari a executat un prim panoramic al Grădinii Filaret, perspectivă din care lacul lipsește, fiind probabil secat. Cele câteva ochiuri de apa vizibile sunt mai mult ca sigur mlaștini, rămășițe ale fostului lac. Totuși, perspectiva lui Bieltz rămâne o importantă mărturie vizuală a existenței lacului Filaret în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
În vederea organizării Expoziției Generale Române din anul 1906, Consiliul comunal a votat exproprierile necesare din jurul mlaștinilor, drenarea acestora, a părților băltoase, crearea lacului și a parcului și constituirea a două străzi ce urmau să delimiteze parcul. Au fost organizate săpături pentru terasamente, lucrare care a început la data de 15 iunie 1905. Au fost excavați peste 60 000 mc fiind plantați mii de arbori și plante înflorite. O parte din arborii plantați au fost aduși din împrejurimile Capitalei, mutarea acestora făcându-se pe platforme trase de boi. Eforturile s-au canalizat spre amenajarea lacului. Mlaștina a fost asanată cu ajutorul trupelor de geniu, au început săpăturile, s-au delimitat malurile viitorului lac de 2 ha cu ajutorul trupelor de geniu. De asemenea au fost captate izvoarele subterane fiind puse în funcțiune pompele, în vara anului 1906 lucrările fiind aproape de finalizare.
Lacul din Parcul Carol, fostul lac Filaret rămâne un punct atracție pentru bucureșteanul dornic să viseze, câteva ceasuri, rupt de agitația cotidianului.
Imaginile sunt după litografia color după desenul lui Bieltz, colecția Tipărituri și Imprimate, MMB și Planul Borroczyn, colecția Hărți și planuri, MMB
Autor: Camelia Ene/Muzeul Municipiului București
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.