În limbajul jurnaliştilor şi politologilor, cuvântul „midterms” care defineşte alegerile ce au loc în SUA la jumătatea mandatului prezidenţial a devenit unul obişnuit, el fiind utilizat ca şi „summit”, adică fără a mai fi tradus automat. Scrutinul respectiv are loc întotdeauna în marţea care urmează primei zile de luni din noiembrie. În 2018, midterms au loc marţi, 6 noiembrie, prilej cu care alegătorii vor vota pentru reînnoirea celor două camere ale Congresului, dar în proporţii diferite. Astfel, în cazul Camerei Reprezentanţilor, camera inferioară a Congresului, este vorba de toate cele 435 de locuri, în timp ce la Senat sunt disputate 33% din cele 100 de mandate, adică 35, ele fiind de şase ani.
În 2018, midterms au şi o particularitate specială, fiind primul scrutin de anvergură după alegerea lui Donald Trump ca preşedinte şi chiar dacă numele lui nu se află pe buletinele de vot, mizele lui sunt deosebit de importante, în primul rând pentru că şeful Casei Albe este prezentat de o parte a presei ca foarte impopular, în timp ce economia duduie, cum se zice. Să nu uităm că la scrutinul prezidenţial el a avut mai puţin cu trei milioane de voturi decât contracandidata sa, Hillary Clinton, adică a pierdut votul popular, acum republicanii riscând să piardă controlul total pe care-l au în Congres.La rândul lor, democraţii sunt divizaţi în legătură cu cea mai bună modalitate de a coaliza opoziţia pentru a câştiga puterea legislativă.
De ce se votează marţi ? Acest calendar a fost stabilit încă din secolul al XVIII-lea, mai exact din 1845. Culmea, mulţi dintre cei cuprinşi azi în acest sistem nu-i ştiu istoria! Când, în vara lui 1787, s-a reunit comisia desemnată să redacteze Constituţia, ea dispunea de puţin timp spre a tranşa numeroasele probleme cu care se confrunta. Firesc, în multe cazuri nu s-a găsit o soluţie, printre ele aflându-se şi stabilirea zilei votului.Cum statele aveau libertatea să organizeze scrutinul prezidenţial într-un interval de 34 de zile înaintea primei miercuri din decembrie, zi în care se adună marii electori din colegiul electoral, acest sistem a încurajat foarte repede apariţia haosului şi frauda electorală. De pildă, partidele au recurs la bande de militanţi care mergeau din stat în stat pentru a vota.
În 1845 Congresul a decis să facă ordine şi să stabilească o zi unică de vot pe întregul teritoriu, optând pentru începutul lunii noiembrie, când recoltările se încheie, iar ninsorile nu au apucat să facă drumurile impracticabile.Cât priveşte ziua din săptămână, trebuia să se ţină seama de constrângerile logistice din epocă. Într-o societate agricolă, în care lumea se deplasa cu calul sau trăsura, alegătorii aveau nevoie ca, de la fermele lor îndepărtate, să ajungă la birourile de vot, adică o zi, o alta fiind alocată votului, iar următoarea revenirii acasă.
Întrucât sâmbăta era zi obişnuită de lucru, duminica, fiind zi de rugăciune, era de neconceput. Nici ziua de luni nu putea intra în calcule, pentru că însemna să se plece de duminica, aşa că s-a convenit că marţi este un compromis acceptabil. Se putea pleca de luni şi se revenea la ferme spre finele săptămânii, ziua votului fiind una festivă. Evident, pentru acele vremuri era un aranjament perfect, dar pentru zilele noastre…
De reţinut că, după 1914, prezenţa la urne se este sub 50% , iar după 1942, midterms au înregistrat un tot mai mare procent de absenţi. Azi, doar 36% dintre alegători merg la urne. În schimb, cheltuielile ocazionate de midterms bat record după record: 1, 62 miliarde dolari, în 1998; 2,18 miliarde în 2002, 2,85 miliarde în 2006, 3,63 miliarde în 2010 şi 3,85 miliarde în 2014!
Midterms mai înseamnă şi alte alegeri la nivelul statelor federaţiei. Astfel, 34 dintre ele îşi aleg guvernatorul pentru un mandat de patru ani, iar două mici state de pe coasta de Est, Vermont şi New Hampshire, pentru doi ani ( ceea ce înseamnă că vor convoca alegeri pentru desemnarea guvernatorului odată cu scrutinul prezidenţial). Mai sunt în competiţie peste 6.000 de mandate în legislaturile locale şi cele de 30 de procurori din diferite state. Aceste scrutinuri, mai puţin mediatizate, au o importanţă capitală, dat fiind că în 29 dintre state se va face un redecupaj electoral care va stabili hărţile electorale pentru Camera Reprezentanţilor din 2022.
În paralel, în cadrul unor scrutinuri locale se desemnează şerifi şi judecători şi mai sunt aleşi 87 dintre cei 99 de legislatori din parlamentele statelor federale şi alte notabilităţi din teritoriul respectiv, iar unele oraşe, precum capitala Washington, îşi desemnează primarii. La aceste scrutinuri se adaugă aşa numitele „balot measures”, referendumuri organizate în unele state în ce priveşte probleme ale societăţii, foarte variate.
A devenit tradiţie ca midterms să mobilizeaze la urne mai puţini alegători decât scrutinurile prezidenţiale şi, după cum s-a constatat, sunt favorabile foarte rar partidului preşedintelui la putere.Mai nou, în 1986, preşedintele Ronald Reagan; în 1994, Bill Clinton; în 2006, George W. Bush ; în 2010, Barack Obama au pierdut majoritatea în Camera Reprezentanţilor. Potrivit statisticilor, după instalarea, în 1910, a bipartismului democraţi-republicani, partidul reprezentat la Casa Albă a pierdut aproape întotdeauna majoritatea în Congres. Excepţiile recente sunt cele din 1998 şi 2002.
În primul caz, procedura de Impeachment ( destituire) iniţiată la adresa lui Bill Clinton în urma raportului (cam tendenţios, cred eu) făcut de procurorul special Kennneth Starr în cazul scandalului Monica Lewinsky, care a eşuat în Senat, s-a întors împotriva iniţiatorilor- republicanii.În al doilea caz, atentatele de la 11 septembrie 2001 au provocat o mişcare populară naţională de suţinere a preşedintelui republican George W. Bush.
De notat că, dacă midterms cad la sfârşit de deceniu (într-un an ce se încheie cu cifra zero), au o miză crucială. Potrivit Constituţiei, legislatorii locali trebuie să redeseneze atunci harta electorală, dat fiind că se încheie recensământul. Oficial, operaţiunea urmăreşte să se ţină seama de evoluţia demografică a ţării. Dar, în paralel, ea permite învingătorilor să practice „gerrymandering”, decupajul electoral în favoarea unui partid ori a unei notabilităţi („charcutage”) sau în defavoarea lor.
Harta electorală trebuie supusă aprobării guvernatorului statului.Or, acum se aleg 36 de guvernatori. Astfel, la midterms din 2010 numeroase bastioane ale Partidului Democrat al lui Barack Obama ( şeful Casei Albe) au căzut în mâinile republicanilor, care au putut modifica hărţile pentru deceniul care a urmat.
Cum spuneam, interesul aparte pentru midterms este dat de miza lor, dat fiind că majoritatea ce rezultă în Camera Reprezentanţilor şi în Senat joacă un rol special în relaţia cu preşedintele.În caz de victorie a opoziţiei, şeful Casei Albe se poate regăsi într-o postură similară unei coabitări în stil francez.
Din această perspectivă, pentru rezultatele midterms 2018 presa americană a imaginat trei scenarii pe care le prezentăm pe scurt.
Primul scenariu : Congresul rămâne republican.Acest lucru înseamnă ca republicanii să-şi păstreze majoritatea în Camera Reprezentanţilor ( care se înnoieşte toată) şi în Senat. Este ceea ce îşi doreşte preşedintele Trump, dar ar fi contrar tradiţiei. Evident, el vrea să pregătească în linişte prezidenţialele din 2020, când vizează al doilea mandat la Casa Albă.
Al doilea scenariu: Senatul rămâne republican, iar Camera Reprezentanţilor devine democrată. Agenţia Reuters aprecia (la 22 octombrie ) că este cel mai probabil scenariu, dacă se ţine seama de proiecţiile diferitelor institute de sondare a opiniei publice. Totul depinde de amploarea victoriei democrate şi îndeosebi de orientarea politică a partidului odată cu alegerea a numeroşi novici. Pentru preşedinte, impactul ar fi negativ în mai multe domenii, îndeosebi în cel al problemelor cu care se confruntă după învestitură: ancheta rusă, anihilarea Obamacare, politica în domeniul migraţiei, raporturile cu vecinii precum Mexicul, cele cu China, etc., etc. Pe scurt, nu se exclude deloc dclanşarea procedurii de Impeachment. Există însă şi pericolul real al unei paralizii instituţionale, care ar face din democraţi un partid al lui „NU” şi al obstrucţiei, temă de campanie pe care pe care Trump nu va pregeta să o exploateze la maximum. În caz că vor deţine Camera Reprezentanţilor, etapă pe care o consideră esenţială în reucerirea puterii (revenirea la Casa Albă), democraţii nu se pot prezenta cu un bilanţ legislativ nul pentru cei doi ani.
Al treilea scenariu: Congresul devine democrat. În atare caz, Trump s-ar găsi în aceeaşi situaţie cu Obama, predecesorul său, care s-a confruntat cu republicanii, majoritari în Cameră.Va deveni astfel o entitate ce înregistrează textele de lege adoptate de Congres, păstrându-şi însă dreptul de veto prin care să împiedice aplicarea lor.În atare condiţii fiecare lege va fi negociată „la sânge”, dat fiind că democraţii nu ar dispune de majoritatea de două treimi pentru a depăşi veto-ul prezidenţial.Trump va putea guverna doar prin decrete, deci prin texte a căror valabilitate este temporară, sperând ca, în 2020, Congresul reînnoit să fie gata să transforme acele ordine executive în legi.
Până la votul din midterms reţinem că Senatul este bastionul republicanilor, chiar dacă au 51 de mandate, iar democraţii 49, şi, potrivit tradiţiei, aceste alegeri îi favorizează din mai multe motive.În schimb, lucrurile par complicate pentru ei la Camera Reprezentanţilor, unde democraţii sunt daţi uşor favoriţi.Campania electorală a fost crâncenă, Obama s-a mobilizat ca niciun alt predecesor democrat, dar râmâne să vedem cu ce rezultate.În fine, dar nu în ultimul rând, Trump pare să se fi concentrat pe susţinerea candidaţilor pentru Senat, care are puteri foarte extinse odată cu numirea judecătorilor la Curtea Supremă sau în cazul unui impeachment al şefului Casei Albe.
Potrivit unor proiecţii citate în dimineaţa zilei de luni de un ziar american, democraţii ar avea şase şanse din şapte de a câştiga majoritatea în Camera Reprezentanţilor, iar republicaniiau patru şanse din cinci să păstreze controlul Senatului.
Dacă democraţii înregistrează rezultate bune în alegerile naţionale şi în cele pentru guvernatori, dar nu pot controla Senatul, multe voci pronostichează enorme turbulenţe politice pentru anii ce vin. Un motiv în plus pentru a urmări cu şi mai mare atenţie rezultatele votului de marţi, 6 noiembrie, întrucât, la 3 ianuarie 2019, SUA ar putea avea un al 116-lea Congres împărţit între cele două partide.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.