Traiectoria lui Arafat este una dintre cele mai spectaculaose după 1989. Arafat este una dintre figurile publice cele mai prizate de publicul român. Creatorul SMURD a reuşit să ofere o structură de intervenţie în situaţii de urgenţă de tip occidental într-un sistem medical românesc, anchilozat, de tip comunist. Un sistem în paragină, încet, cu reflexe foarte vechi. Arafat a fost văzut ca un salvator, ca un înger păzitor peste tot unde SMURD a salvat vieţi.
Nu e deloc întâmplător că lumea a ieşit în stradă pentru el în 2012 (desi nu ieşise la tăierile de salarii din 2010) când Băsescu l-a jignit în direct într-o emisiune tv. Toate partidele l-au curtat, Arafat a refuzat orice implicare în politică. Succesul i-a adus evident şi multe antipatii, mai ales în lumea medicală din partea acelora care s-au întrebat de ce atâta popularitate pentru creatorul SMURD!? Mulţi au dorit să vină la de-a gata şi să prea ei SMURD-ul. Treabă românească. Arafat a făcut faţă acestor atacuri repetate şi şi-a văzut de treabă.
Azi Arafat se află în pragul demiterii. I se aduc acuzaţii grave (fără a fi numit) în Raportul Comisiei de control a Guvernului care a investigat tragedia de la Club Colectiv. Arafat a devenit brusc omul care trebuie doborât. În ochii acelora care vor să îl execute a venit momentul favorabil. Sigur aceia ar trebui să comunice ei ce merite au în reformarea sistemului medical românesc în afară de a se lăsa şpăguiţi, de a se implica în afaceri cu medicamente şi echipamente medicale, de a ocupa diverse poziţii ministeriale!?
Situaţia trebuie judecată serios şi echilibrat. Identificarea unui ţap ispăşitor e o problemă serioasă a politicienilor pentru a ieşi cu faţa curată din acea tragedie, ba dacă s-ar putea să tragă şi foloase. Mai corect ar fi să se spună că sistemul nu a funcţionat, nu a răspuns la comenzi şi că vinovaţii sunt aceia care ani în şir au neglijat sistemul de sănătat şi că în acel sistem numirile în diferite poziţii s-au făcut pe cumetrii, în familie, că în sistem corupţia a atins cote nemaiauzite. Că sănătatea oamenilor a devenit o afacere veroasă cu mulţi complici. Aceste chestiuni se încearcă a fi ascunse acum şi dosite în spatele lui Arafat. Se dă astfel impresia că dacă Arafat pleacă lucrurile s-au rezolvat. Cacealmaua asta am mai întâlnit-o. Reproşul pe care i-l fac totuşi lui Raed Arafat e că a acceptat funcţia de la MAI, unde a trebuit apoi să dirijeze structuri mafiote, inventate de alţii, care nu i s-au subordonat. Într-un moment de criză acută aceste structuri şi-au arătat putreziciunea. Trebuia să rămână la SMURD.
Într-o situaţie de forţă majoră ca aceea de la Club Colectiv din noaptea tragediei aceste tare ale sistemului se văd mai bine ca oricând. Să le pui în cârca unui om care în atâtea sute de situaţii a dovedit că ştie foarte bine ce face e prea mult. Înţeleg că e ţinta resentimentelor confraţilor lui de breaslă. Dar înţeleg mai bine durerea părinţilor rămaşi fără copii. Lor li se serveşte Arafat ca vinovat de serviciu. Raportul Corpului de Control se opreşte la Arafat ca să nu meargă mai departe. De plătit trebuie să plăteasca cine trebuie… Văd un proces cu o boxă plină de foşti miniştri, funcţionari de la vârful administraţiei, generali, directori de spitale. Cioloş a ajuns premier ca efect al tragediei de la Club Colectiv şi ar trebui să se implice mult mai puţin în această controversă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.