Președintele Donald Trump a încheiat o săptămâna extrem de dificilă. Întâlnirea sa cu nord-coreeanul Kim Jong-un a fost un eșec, iar acasă, în America, fostul său avocat Michael Cohen a depus mărturie cum că președintele este un infractor care a mințit justiția. Însă Trump a încheiat o asemenea săptămână en fanfare, cu un discurs memorabil la Conservative Political Action Conference, o întrunire a activiștilor conservatori din America organizată începând din 1973.
O serie de analiști democrati au comparat discursul lui Donald Trump cu discursurile lui Adolf Hiltler. Nici presa apropiată președintelui nu a fost îngăduitoare și a caracterizat discursul drept incoerent și injurios. Însă nu puțini au fost cei care au arătat că prin prestația sa de sâmbătă seara la CPAC, Trump a demonstrat că nu are rivali la prezidențialele din 2020.
Atac la procurori
Trump a vorbit despre dosarul Russiagate deschis de FBI, acolo unde fosta echipă de campanie a președintelui este investigată pentru presupuse complicități cu Kremlinul. Trump a avut numai cuvinte bune despre agenții FBI, nu însă și despre cei care îi conduc, inclusiv procurorul Robert Mueller. ”Mueller și 13 dintre cei mai furioși democrați din istoria țării noastre încearcă să mă distruga pe baza unui rahat”, a spus Trump. ”Așteptăm rapoarte din partea unor oameni care nu au fost aleși. Robert Mueller nu a primit vreodată un vot. Și nici persoana care l-a numit”, a spus președintele. „Din nefericire avem oameni nepotriviți în câteva poziții și au rămas acolo prea mult. Și deodată ei încearcă să te distrugă pe baza unor porcării”. Presedintele a apărat corectitudinea alegerilor din 2016. ”Ce am făcut în 2016 se numește Alegerea, cu A mare, și este ceva ce nu s-a mai întâmplat. Și cred că o să repetăm asta în 2020. Cred ca va fi si mai bine în 2020”.
Slogan pentru 2020: Visul american vs. coșmarul socialist
La CPAC, Trump a demonstrat cum poate câștiga alegerile viitoare. La 72 de de ani, a vorbit peste două ore, aproape hipnotizându-și audiența. A readus în actualitate temele campaniei din 2016 (”Hoața de Hillary”, zidul de la granița cu Mexicul, ”America va câștiga din nou”), a măturat pe jos cu programul aripii stângi a democraților – Green New Deal: ”Green New Deal sau cum naiba îl numesc. Adică vor să nu ai două mașini, ci doar una, iar aceea să fie electrică”. Trump a glumit pe seama vârstei sale, a vorbit despre soldații americani care sunt mai inteligenți decât generalii lor. ”Pentru toată lumea din țara, economia merge bine, mai puțin pentru cei anti-Trump. Însă ei sunt în stadiul de resuscitare gură la gură”. Trump a mai apărat dreptul americanilor de a avea arme, a atacat legislația avortului care permite întreruperi tardive de sarcină.
”A fost ca și cum l-ai fi ascultat pe Robin Williams sau pe Howard Stern la apogeul carierei sale în radio”, scrie jurnalistul de dreapta Nick Gillespie. Apoi, Trump pare să fi lansat deja sloganele pentru alegerile următoare: ”Noi credem în Visul American, nu în coșmarul socialist”. ”Acum avem un președinte care este de partea Americii. Viitorul nu este al celor care cred în socialism. Viitorul aparține celor care cred în libertate. Am spus-o și o mai spun: America nu va fi niciodată o țară socialistă”.
Președintele-actor
”Nu mai citesc discursul. Vorbesc liber acum. Așa am câștigat alegerile – vorbind liber”, a spus Trump, care a și explicat cum reușește să vorbească astfel în fața publicului. ”Am un prietem bun în New York (cel mai probabil cineva din domeniul afacerilor imobiliare, arată presa americană). El își câștiga viața omorând cu sânge rece oameni, mental si financiar, dar nu reușește să vorbească în public”. ”Este ușor să o faci când în sală este atâta dragoste. Sunt îndrăgostit. Sunteți îndrăgostiți. Suntem îndrăgostiți unii de alții. Am făcut împreuna ceva nemaivăzut”, a spus Trump.
Donald Trump a amintit de noul acord NAFTA cu Mexicul și Canada sau de deficitul comercial american într-un fel in care l-ar fi făcut până și pe un student începător în economie să înțeleagă ca președintele habar nu are despre ce vorbește, scrie presa americană. La fel a vorbit și despre migrație, despre protecția mediului, despre relațiile internaționale.
Adevărul e invocat de cei care l-au disprețuit
Dar, cu toate astea, Trump a încântat audiența de sâmbătă seara. Au existat ziare, precum Toronto Star, care au scris că acesta a fost cel mai bun discurs al președintelui. Au fost comentatori care au apreciat că în acest fel Trump nu va avea rival la alegerile din 2020. De ce? În primul rând, pentru că alegerile prezidențiale americane nu sunt decise de cât de ancorat în realitate este candidatul, ci de puterea economiei americane la ora alegerilor și de viziunea largă, generală, pe care candidații o promovează. Economia americană este în creștere la ora actuală, iar negocierele dintre administrația Trump și China nu fac decât să mențină această creștere relativă până în 2020, urmând ca momentul marii confruntări economice să vină în al doilea mandat Trump, când președintele nu va mai avea ce pierde.
În al doilea rând, alegerile se vor desfășura într-o lume în care talentul actoricesc al candidatului este mai important decât orice. Or, starul TV Donald Trump (cel care și-a făcut campanie încă din perioada filmărilor la serialul Ucenicul) este cel mai dăruit politician din acest punct de vedere. Apoi, alegerile vor avea loc intr-o America scindată profund, inclusiv în randurile democraților apărând o tot mai puternică tabără de stânga) și într-o Americă post-adevar, în care credibilitatea candidatului contează mai puțin. Iar acest lucru se datorează nu prestației lui Donald Trump, ci a precedentelor administrații. Victoria lui George W. Bush în alegerile din 2000, prin renumărări de voturi și decizii ale Curții Supreme a deschis această epocă a îndepărtării politicii de oameni și realitatea din societate. La fel s-a întâmplat și cu politica Bush Jr. în Irak, la fel și cu reforma asigurărilor de sănătate a administrației Obama.
De la investigațiile procurorilor care nu reușesc să aducă probe concrete, dar paralizează de peste doi guvernul, la scrutine monitorizate din „sufragerii” sau ”mlaștina de la Washington” și decise de Curtea Constituțională și până la minciunile politicienilor, în Statele Unite observam aspecte identificabile și în România actuală și care vor fi speculate la maximum de strategii de campanie. Scena este pregătită, regia la fel. Lipsește doar Hamletul
Conform caselor de sondaj serioase,se stia cu luni inaintea alegerilor ca Trump va castiga in fata Hitlericii Clinton,din clanul care nu numai ca a subjugat partidul democrat, dar au avut si media personala in politica americana,ajutati de mafia khazara!cate familii prezidentiale au facut atatea prostii in vazul lumii si nu numai ca le-au fost trecute cu vederea, dar au fost si glorificate de media aservita! Trump ataca China dpdv comercial,dar lasa in pace Coreea de Nord si Iranul,nu trece la razboaie pe datorie si cu vieti americane,pentru ca altii sa faca un gheseft!
-Prezidentul Trump actioneaza doar ca om de afaceri si nu reuseste si in politica externa, nu le are cu diplomatia, nu controleaza Departamentul de Stat, nu se impune la niveleu CIA, organisme care mustesc de zeci de mii de democrati plasati cu familiile lor in atatea mandate democrate. Acest calcai al lui Ahile e posibil sa-i fie fatal lui Trump si din nefericire nu numai lui ci si Romaniei. Cel putin pana acum am simtit „fericirea democrata” cu varf si indesat prin Guest,Gittenstein si Klemm!
Fata de predecesorii sai la W- House, Trump are abilitatea actoriceasca de a transmite mesaje convingătoare care rezonează cu populaţia americana alba /conservatoare. In educatia lui Trump nu au lipsit lectiile si exemplele de strategii retorice, de comunicare convingătoare. Stie sa lucreze impreuna cu consilieri lui pentru a crea un mesaje persuasive Pe twitter sau la meetinguri. Habar nu am cine il consiliaza pe aceste linii dar The Trump joaca binisor cu raţionamentele, isi joaca bine credibilitatea sa şi este foarte versat in apeluri emoţionale, patetice ; uneori excelează . Fata de predecesorul Obama, care era doar versat prin practica de avocat din Chicago in a mima emoţia si credibilitatea. De aceea a decis sa participe la alegeri, dupa ce incasase cateva bancuri si exercitii retorice de la afro-americanul Obama. Trump e maestru in jocul aparentelor, al afirmarii aceloraşi dorinţe şi prejudecăţi ca ale sustinatorilor sai, desigur înţelegand valorile lor culturale. În politică, trebuie sa te pricepi sa descoperi si sa te folosesti de sensibilitatile electoratului vizat, daca vrei sa câştigi voturi. Stilul de limbaj al lui Trump nu are niciun corespondent pe plaiurile politice romanesti. Desi sunt atatia care castiga bani frumosi din seminarii despre dezvoltare si comunicare NL ori din PR, nimeni nu se incumeta sa faca pasul in Politica mare la Bucuresti . La noi selectia candidatilor se face pe criterii oculte si antiromanesti. Singurul postdecembrist care avea un stil retoric performant a fost Adrian Paunescu, dar nu a avut success in politica din pricina biografiei si a faptului ca era 90% poet si doar 10 % “animal politic ‘’…
Lipsesc Hamleții, (cu închiderea fabricilor textile,) dar este plin de șobolani după perdea!