Pe Băsescu îl lasă memoria?

În interviul acordat în 2 septembrie 2013 pentru „Adevărul Live”, domnul Băsescu reia meditaţiile sale imprecise şi groteşti despre învăţământ, susţinând, de data aceasta, că „domnul Marga a motivat atunci (în 1998) spunând că nu au ce preda inginerii”, încât a propus desfiinţarea unor şcoli profesionale.

Menţionez că, în guvernele în care am fost miniştri, am avut discuţii cu dânsul, el pretinzând, între altele, un învăţământ cu mai multe taxe, eu criticând starea trenurilor din acea vreme şi absenţa autostrăzilor. Discuţiile au fost mai acute după ce, graţie reformei făcute în anii anteriori „Educaţia şi Formarea Profesională” au fost, deja în mai 2000, primul capitol al aderării la Uniunea Europeană închis cu succes de România, în timp ce „Transporturile” au fost trimise să facă reforme serioase. La vremea aceea, nu persoana mea îl interesa pe domnul Băsescu, cât creştin-democraţii, pe care-i ataca din toate direcţiile. Am răspuns cu date precise (ultima oară în volumul meu „România actuală. Diagnoză”, Eikon, Cluj-Napoca, 2011, pp.182-184) la melodia „desfiinţării şcolilor profesionale”, pe care domnul Băsescu o cântă a treia oară, falsificînd, cum îi este obiceiul, datele şi atacând aiurea.

Nu repet argumente aduse atunci, valabile şi acum. Adaug doar că, în mandatul meu de ministru al educaţiei naţionale, şcolile profesionale nu au fost desfiinţate. Dimpotrivă. „Desfiinţarea” nu era în nici un caz parte a reformei, iar aceste şcoli erau, înainte de orice, dependente de starea industriei. Întreprinderile hotărau, de fapt, viitorul şcolilor profesionale, ţinând seama de condiţiile privatizărilor şi restructurărilor cuprinzătoare. În plus, în mandatul amintit s-a extins reţeaua şcolilor şi liceelor vocaţionale. Atunci s-a pus în aplicare un program special de dezvoltare a şcolilor şi liceelor vocaţionale, din fonduri europene, accesate de Ministerul Educaţiei Naţionale. Acest program a fost dat ca exemplu la nivel european (am numit ca directoare generală a sectorului profesional din minister, o ingineră capabilă, de altfel din acelaşi partid cu domnul Băsescu, care l-a părăsit, însă, după răsturnarea lui Petre Roman). În acest program s-a ajustat curriculumul, s-au dotat ateliere, s-au format profesori de şcoli profesionale etc. M-a preocupat, într-adevăr, soarta miilor de ingineri intraţi în învăţământ pe fondul crizei industriei autohtone, dar această soartă, logic, nu presupunea desfiinţarea şcolilor profesionale, ci, dimpotrivă, extinderea lor, ceea ce am şi dispus ca ministru. S-a chiar organizat Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Invăţămîntului Profesional şi Tehnic (1999), care avea analize proprii şi propunea soluţii în materie.

Pot să aduc şi alte argumente factuale. Pe domnul Băsescu l-a lăsat memoria şi mă confundă din nou. Dacă ar citi măcar deciziile administrative, ar putea observa că şcolile profesionale au fost transformate, în anul şcolar 2003-2004, în „şcoli de arte şi meserii”, iar în 2009-2010, guvernul Boc le-a desfiinţat. Evident, nu mai eram eu ministru. Sunt nevoit să-i amintesc, din nou, că problema lui, ca ministru al Transporturilor, ar fi trebuit să fie aceea de a asigura, la rândul său, dezvoltarea industriilor şi modernizarea drumurilor şi căilor de transport, încât absolvenţii şcolilor profesionale să poată găsi locuri de muncă în ţară. Cum dânsul a tratat mereu fără simţ de răspundere această problemă, suntem, ca societate, unde suntem, în mijlocul unei crize extinse, cu o conducere debusolată, care s-a ocupat atât de diletant de educaţie, încât a distrus-o (distrugând şi reformele reale începute în anii ’90), iar acum caută ţapi ispăşitori în trecut.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.