Societăţile pământene nefiind pe moarte ci într-un vârtej informaţional, structurile lor informaţionale prăbuşindu-se în ele însele fie prin regim inflaţionist, fie prin constrângere la comportament copiat sau indus, ah, se vor regăsi în noi planuri politice.
Marele orgasm al universului plin de universuri va pustii totalităţile, monarhiile și dictaturile stabilind tendinţa în mai toate continentele pământene. Dar schimbarea sentimentului religios atât prin schimbarea obiectului cât şi prin reciclarea subiectului dă îndreptări asupra tendinţelor din politică și vorbește despre noile sforării politice.
Cardinalii din Gutumbe, călugării simpatici din Guaribo şi Tulule, episcopul din Takla Makan şi multe alte feţe bisericeşti s-au întâlnit de mai multe ori departe de ochii lumii încercând să găsească o limbă comună într-o lume a diversităţii. Unitatea diversităţii şi descoperirea limbilor sunt iluzorii, unitatea nefiind căci autoritatea politică se deconstruieşte construindu-se, aflându-se în plin proces de eroziune.
Aceasta fiind dinamica haosului politic de pe planeta noastră. Căci eroul, fermentul politicii, fie erou exemplar prin comportament exemplar, fie erou al actelor politice şi al prospecţiei politice prin legătură şi atitudine, prin concept şi tendinţă, se prăbuşeşte în el însuşi. Nu reţeaua digitală îl egalizează cu el însuşi ci multiplicarea celuilalt. Celălalt nu mai admite eroul ca funcţie politică negându-i funcţia. Societăţile nu mai pot fi categorisite şi inventariate, numite şi definite. Instrucţiunile enciclopediei politice sunt secretizate.
Faliile nu sunt aşa cum nu sunt nici limitele sociologiei ea nemaifiind ştiinţă ce poartă structura aparţinătoare magicului. Noile comportamente, noile manifestări ale spiritului religios, actele habitatului şi ploile acide construiesc chipul celuilalt. Politologul nu va mai fi în opoziţie. El nu va mai fi martorul. Rămânând martor el se va sfârşi. Dăruindu-se acţiunii, el va fi eroul. Eroul şi celălalt, iată norma admisă în Gabo, Mahdama şi Bastroias.
Politica viitorului nu este a obiectelor moarte sau simpla citire a scării valorice, valoarea nemaifiind un construct static. Valoarea nu este un asumat şi nici un dăruit aşa cum Politica nu este periferic, ea fiind corpul împotriva corporalităţii ca şi stigmat social. Mesajul este aici şi acum. Evenimentul este mesajul iar nu componentele lui, nu statisticile, nu anchetele, nu sondajele şi nu actul politic. Simultaneitatea este cheia de boltă a noii sociologii care nu va fi a proximităţii, a alăturării sau a limitei autorităţii ci va fi, deconstruindu-se autoritatea, chiar aceasta.
Politica va fi celălalt construindu-se pe sine şi subminând autoritatea, evenimentul, aici şi acum, fiind al întregului. Matricele societăţilor vor fi ale complexităţii şi ale sfârşirii limitei, complexitatea fiind mai mult decât structură complexă sau dinamică a obiectului social, obiectul social nemaifiind. Marea construcţie, prin deconstrucţia autorităţii, nu înseamnă disoluţia socialului ci e calea către simultaneitate şi lipsire de opoziţie, matricele societăţilor construindu-se odată cu analiza sociologului, iluzorie fiind graniţa dintre observaţie şi construcţie şi interpretare.
Moartea autorităţii în Takla Makan, în Guaribo, în Patola şi Marsila Molé nu este nimic altceva decât moartea discursului autoritar şi conservator şi moartea pasivului. Ieşit de sub conul de lumină al academicului subordonat ministerialului prin fonduri şi simpozion şi medalii ale conjuncturii şi funestului carnaval al autorităţii închistate, actul sociologului va fi al războinicului demiurg care distruge pentru a construi. Ajunși în acest punct se cuvine să evocăm o discuție simplă purtată de Platon și Mao:
– Politica umbrelor înșelătoare va avea pe mai departe succes!
– Da, dar poporul nu va vedea umbrele!
Acolo unde exista „popor” acela vrea sa veda umbrele si reactioneaza, se uneste si se apara (Polonia, Suedia. Olanda, Germania, Italia, Spania – cam totate tarile europene au iesit in strada). Poolimea romana aka „micu’ si berea” desi vede „umbrele” nu reactioneaza si chiar nu-i pasa „daca nu il atinge personal”. Si chiar daca intrevede ca l-ar atinge spune: „las’ ca o „rezolvam” noi cumva. o dam noi „la pace””. Asta-i natia. Asa am fost, asa suntem si in curand vom disparea din cauza asta. Degeaba ma revolt…avem EXACT CLASA POLITICA (POLITRUCI SI SECURISTI TRADATORI DE NEAM SI DE TARA) CARE NE REPREZINTA PERFECT. Am avut noroc de cateva ori in istorie ca am fost condusi de adevarati patrioti care au schimbat pentru o perioada soarta Romaniei…altfel, eram oale si ulcele demult ca natie. Si ca Tara. Bineinteles ca avem si o alta calitate – ne-am ucis toti conducatorii care au iubit Romania si pe romani – cu mici exceptii si nu vorbim de dictatori. Multumesc pentru articol.
Problema e ca au stricat tot de pe planeta. Nu se mai poate face nimic. Restul e can-can.