În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2
Sfîrşitul miniştrilor de război
Gough locuia la ultimul etaj al marelui bloc din beton şi sticlă. La parter să găseau prăvălii, agenţii imobiliare, o cofetărie şi un oficiu de turism. Etajele I şi II erau ocupate de Clubul Stăruitorilor, iar etajele III şi IV de Ministerul de Război. În rest, blocul era parcelat în garsoniere şi apartamente pentru particulari, cu excepţia capetelor fiecărui coridor, unde nişte negustori şi-au amenajat cîteva prăvălii. La ultimele etaje nu mai existau nici aceste mici dughene. Aici locuiau numai slujbaşi mărunţi, jochei, studenţi, scriitori şi, mă rog, cine se mai nimerea.
Pînă la etajul patru exista o scară rulantă. De la etajul zece şi pînă la etajul douăzeci urca un singur lift comun, iar de acolo în sus se mergea pe scări. Ultimelor etaje au uitat să le termine pînă şi scările, aşa că se circula pe un fel de frînghii marinăreşti, însă din material plastic (cele pentru urcare erau de culoare roşie, iar cele pentru coborît de un albastru-ciel foarte reuşit). Din păcate, frînghiile erau cam incomode şi cam prea puţine. Din cauza aceasta, se întîmpla ca sa vrea cineva să urce, în timp ce altcineva cobora pe aceeaşi frînghie (sfidînd culoarea!) şi, atunci, unul se vedea obligat să cedeze. În schimb, odată ajuns sus, aveai o privelişte minunată, doar că pe acoperiş s-a instalat un teren pentru cei ce voiau să înveţe să conducă maşina, şi, motoarele făceau un zgomot infernal.
Gough era obosit. Se afla pe drum de o jumătate de oră şi încă nu reuşise să ajungă sus. Pe scările rulante n-a fost nici o problemă, dar în dreptul clubului se adunase lume multă pentru că se aniversa performanţa record a unui membru ce obţinuse prin perseverenţă şi talent un rezultat grozav. Nu se ştia exact ce rezultat, însă se zvonea că ar fi reuşit să fabrice din chibrite macheta întregului bloc, cu interiorul acestuia şi cu tot ce se mai găsea pe acolo. Apoi şi lifturile au fost foarte încărcate pentru că la minister se lucra la un tratat militar secret, deci în legătură cu această înghesuială nici măcar nu te puteai plînge în mod oficial. După care a trebuit să mai schimbe de trei ori ascensorul, să mai urce patru sute douăzeci şi nouă de scări pe jos şi, la urmă, n-a găsit nici o frînghie liberă.
Stătea şi aştepta ca o doamnă să coboare pe una din frînghii, în timp ce în spatele său se şi formase o coadă frumuşică, iar o cucoană făcea apropouri zdrobitoare referitoare la normele minime de civilizaţie şi respect.
Gough era obosit şi deprimat. Deodată, o furie nimicitoare puse stăpînire pe el, Coborî în goană scările, îmbrînci lumea, făcîndu-şi loc cu coatele în lifturi şi năvăli la etajul patru, unde erau pe punctul de a semna alianţa secretă. Dar aceasta nu a mai avut loc. Gough îl aruncă pe ministrul de război în golul scărilor, declară puci militar şi ocupă tot blocul. A devenit un dictator fioros şi drept. Sub jurisdicţia sa nu mai era voie să urci pe frînghiile roşii, ci doar pe cele albastre, în schimb erai obligat să cobori pe cele roşii. Gough condamna zilnic la moarte zece oameni, iar vinerea şi lunea îi graţia. Apoi, aceştia îi erau multă vreme recunoscători.
Guvernă şaptesprezece luni, după care fu aruncat în golul scărilor. Căzu, totuşi, mai puţin decît predecesorul său, care micşorase distanţa prin propriul său trup.
După şaptezeci şi patru de ani, golul scărilor fu umplut cu cadavrele foştilor miniştri de război. Nemaifiind unde să fie aruncaţi, aceştia au dispărut ca funcţie. Şi, odată cu ei, şi războaiele. Oamenii se înghesuiau acum mai veseli în stradă sau în cofetării. Sau în prăvălii. Sau în agenţiile imobiliare. Sau în oficiul turistic, cu excepţia zilelor de joi şi sîmbătă, cînd şi acesta era închis. Doar că din fostul gol al scărilor urca, din cînd în cînd, o duhoare grea.
“Ceea ce se caută, poate fi găsit; dar ceea ce se neglijează, scapă.” – (Sophocles, Ced. Rec., 110 sq.)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.