O operaţie la inimă, în premieră în România, a fost făcută la un copil de un an şi patru luni de către medicii din Timişoara. Este vorba despre o ablaţie prin radiofrecvenţă. Micuţul ajungea la pulsul 280 de bătăi pe minut.
Conform medicilor, tahicardie paroxistică supraventriculară este boala de care suferea încă de la naştere pacientul, un băieţel cu vârsta de puţin peste un an. Afecţiunea este una deosebit de periculoasă, putând avea consecinţe fatale. Pulsul copilului ajungea în perioadele de criză şi la 280 de bătăi pe minut, în repaus.
Conform sursei citate, tahicardia a evoluat până la momentul în care nu mai putea fi ţinută sub control cu ajutorul medicamentelor.
În timpul unor asemenea crize repetate, tensiunea scade, creierul nu este suficient de bine oxigenat şi există riscul ca celelalte organele să cedeze. De asemenea, se poate instala o cardiomiopatie dilatativă (lărgirea exagerată a camerelor inimii) şi în permanenţă se poate produce sindromul morţii subite.
Primele semne ale bolii au apărut în urmă cu un an, când, la un control, medicii au descoperit că micuţul avea un puls de 280 de bătăi pe minut.
”De atunci a început calvarul. Două săptămâni stăteam în spital, două acasă. De multe ori era vorba doar de câteva zile între crize. Când acestea începeau, îl duceam la spital, îl internau şi, până reuşeau să îl stabilizeze, făcea tahicardii foarte dese. Când avea pulsul 200, îl duceau în UPU şi acolo aveau ei metodele lor să îl stabilizeze, pentru că nu putea să stea cu un puls aşa de mare. Odată a avut puls de 170 timp de 4 ore”, a declarat Ramona Cordiş, bunica băieţelului.
Copilul a ajuns la Timişoara după trei săptămâni de spitalizare într-o unitate sanitara din alt oraş. Ablaţia, procedura care duce la restabilirea ritmului normal pe care trebuie să-l aibă bătăile inimii, făcută în premieră în România unui copil atât de mic a fost realizată la Spitalul de Cardiologie Rocordis Timişoara de o echipă de medici din care au făcut parte dr. Gabriel Ivănică şi dr. Alina Negru.
”Toate structurile la o asemenea vârsta sunt extrem de mici. Inima este puţin mai mare decât o prună, iar vasele extrem de fragile. Trebuie folosite sonde de ablaţie extrem de subţiri. Trebuie să simţi presiunea pe care o faci asupra inimii, deoarece atriul drept, unde am dat ablaţia prin radiofrecvenţă, este foarte subţire şi poţi oricând să perforezi inima şi să ajungi dincolo. Cu atât mai mult cu cât copilul a fost „anticoagulat” pentru a nu se forma cheaguri în inimă, acolo unde se face intervenţia. Este o ablaţie de mare fineţe, iar în acest caz, ablaţia înseamnă viaţă. Altfel, copilul ar fi avut şanse puţine de supravieţuire în timp”, a precizat dr. Gabriel Ivănică – medic primar cardiolog – specialist electrofiziologie cardiacă.
”O gripă s-a suprapus peste boala lui şi a agravat-o. A ajuns în punctul în care medicaţia îi făcea mai mult rău decât bine. Doctorul Ivănică a fost singurul din România care ne-a acceptat. Viaţa noastră se va schimba acum foarte mult. Avea o medicamentaţie destul de strictă. Avea de luat medicamente la foarte multe ore din zi şi din noapte. Acum va avea o viaţă normală. Dacă nu se făcea intervenţia asta, urma să i se pună un stimulator care, automat, îi schimba toată viaţa. Ar fi fost tot timpul marginalizat, nu ar fi avut voie să alerge, să se joace ca şi ceilalţi copii”, a adăugat Sara Neciu, mama copilului.
Medicul Gabriel Ivănică este considerat pionierul electrofiziologiei cardiace moderne în România, având o experienţă de peste 27 de ani în electrofiziologie. A operat cu succes peste 3000 de copii, aceasta fiind însă prima intervenţie de acest fel la un pacient cu o greutate de 10 kg şi vârsta mai mică de doi ani.
De asemenea, o echipă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Braşov, coordonată de medicul Florin Orţan, a realizat, luni, în premieră pentru sistemul medical public braşovean, două implantări transcateter a valvei aortice, la doi pacienţi cu stenoză aortică severă, la care intervenţia chirurgicală clasică nu ar fi fost posibilă.
Pacienţii – unul de 75 iar celălalt de 76 de ani – se sunt bine şi se vor recupera rapid, în câteva zile putând să părăsească spitalul, a transmis, marţi, conducerea SCJU Braşov.
„Este un vis îndeplinit. Spitalul nostru a păşit în viitorul ev. Proceduri cu impact major pe supravieţuirea părinţilor comunităţii care ne-a consacrat. Echipa coordonată de mine, dr. Florin Orţan, împreună cu dr. Alexandru Ispas şi cu doamna dr. Amina Vanghelie a realizat (…) o premieră în sistemul medical public braşovean: primele 2 cazuri de implantare transcateter a valvei aortice, în contract cu CAS, la 2 pacienţi de 75, respectiv 76 de ani, cunoscuţi cu stenoză aortică severă, la care intervenţia chirurgicală clasică nu ar fi fost de altfel posibilă”, a scris chirurgul Florin Orţan pe Facebook.
El a mai spus că speră că pacienţii vor avea o recuperare rapidă, iar în câteva zile vor putea merge acasă.
„Ambele proceduri au fost finalizate cu succes datorită echipei extraordinare din care facem parte. Îi mulţumesc prietenului de o viaţă, doctorului Ştefan Moţ, care a fost de acord să fie proctor, colegelor de la ATI – dr. Emanuela Oprea şi dr. Ioana Sala – pentru că ne-au asigurat suportul medical avansat, colegelor noastre de la cardiologie intervenţională, Alexandra Răducanu şi Andreea Petrescu, pentru asistenţa medicală continuă, reprezentanţilor Edwards pentru ajutorul logistic şi, nu în ultimul rând, colegilor noştri de la cardiologie şi radiologie care ne-au susţinut necontenit în acest demers”, a precizat dr. Florin Orţan.
Conform specialiştilor, stenoza aortică este o afecţiune a inimii, în care valva se îngustează şi nu se deschide complet, cauzând astfel restricţionarea fluxului de sânge spre restul corpului. Stenoza aortică afectează performanţa inimii şi, în cazurile severe, poate duce la insuficienţă sau stop cardiac.
Această premieră de la SCJU vine la aproximativ trei luni după ce cel mai mare spital public din Braşov şi-a mărit gama de intervenţii pentru ritmul inimii, pentru arterele coronare şi pentru bolile structurale cardiace printr-o nouă procedură, cea de crioablaţie pentru fibrilaţia atrială.
Primele astfel de intervenţii au fost efectuate la SCJU în decembrie, de o echipă condusă de dr. Cătălin Pestrea, şi au finanţate prin contractul CAS.
cu alte cuvinte au stopat impulsurile electrice care transmit senzatia de durere catre creier si au amanat adevarata chirurgie, care s-ar putea sa nu aiba loc vreodata, pentru ca se pare ca ar fi nevoie de transplant de inima…cam asa inteleg…adica „succesul” consta in tratarea efectelor si prelungirea chinului…wow. meng e ee le se reinventeaza!