Ultimele precizări din partea regimului iranian și a marilor puteri europene, analizele economice de peste Ocean și, nu în cele din urmă, interesele politice și economice ale administrației Trump arată că indiferent de decizia pe care o va lua președintele SUA cu privire la acordul nuclear cu Iranul, Republica Islamică poate scăpa de ce se teme mai mult – sancțiuni economice severe. Pe de altă parte, premierul israelian Benjamin Netanyahu va continuă să facă presiuni asupra Washingtonului pentru strângerea lațului în jurul mulahilor de la Teheran.
Donald Trump l-a luat prin surprindere pe Netanyahu, anunțând pe Twitter că va face publică decizia privind acordul nuclear iranian în cursul zilei de marți, cu patru zile înaintea termenului limită, 12 mai. Aflat la Nicosia, la un summit Israel-Cipru-Grecia, Netanyahu a anunțat că se va întoarce cât mai repede în Israel.
Decizia lui Trump este limpede pentru presa americană. Surse citate de New York Times arată că președintele va scoate SUA din acordul nuclear. Un diplomat european citat de Bloomberg spune că șansele rămânerii SUA în acord sunt foarte mici. Însă potrivit cotidianului amintit și unei analize Barclays, Trump nu va opta pentru impunerea unor sancțiuni dure împotriva Teheranului și va permite comerțul cu petrol pe mai departe.
Reîntoarcerea la politica Bush
Administrația SUA caută un echilibru între interesele sale geopolitice și cele economice. Acordul cu Iranul afectează interesele geopolitice. Semnat în 2015 de administrația Obama, alături de Rusia, China, Franța, Marea Britanie și Germania, acest acord a fost un mesaj din partea SUA pentru puterile din Orientul Mijlociu: Washingtonul va căuta să obțină un echilibru între rivalii șiiți (Iranul) și sunniți (Arabia Saudită), fără implicare directă.
Pentru statul profund american, aceasta abordare a lui Barack Obama a fost una greșită. Administrația Reagan susținuse Irakul în războiul cu Iranul; administrația Bush sr. a evitat să răstoarne regimul Saddam Hussein pentru a menține o contrapondere în fața Iranului; președintele Clinton a încercat o relaxare a relațiilor cu Iranul; Bush jr. a trecut Iranul în „Axa Răului“. Implicarea redusă în Golf dorită de Obama a lăsat loc liber imixtiunii Rusiei în ceea ce, după 1990, rămăsese sfera dominației SUA.
Pentru o revenire în regiune, alături de aliații saudiți și israelieni, administrația Trump a avut nevoie de un pretext, iar acesta a fost nerespectarea acordului de către Iran, cu dovezi teatral prezentate de premierul Netanyahu, chiar dacă inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică arătau contrariul. Revenirea, sub acest pretext, a SUA în prim-planul geopoliticii din Orientul Mijlociu vizează nu atât Iranul, cât combaterea influenței ruse tot mai mari.
Europa își apără buzunarele
Intensitatea acestei ofensive americane anunțate va depinde însă de efectele sale economice. În America și în Europa, miza deciziei lui Trump ține de prețul petrolului. După ridicarea sancțiunilor împotriva Iranului, în 2015, Germania și Franța au început să importe petrol iranian sub prețul pieței, căci Teheranul dorea să-și refacă repede rezervele valutare. Puterile europene au și alte interese economice în Iran, care ar fi grav afectate de sancțiunile americane, în special prin eliminarea Iranului din sistemul de telecomunicații interbancare SWIFT.
Grupul Renault produce aici modelele Tondar (Logan) și Sandero. Companiile energetice franceze caută contracte profitabile în Iran, țara cu a doua cea mai mare rezervă de gaze naturale, după Rusia. Companiile britanice de profil au aceleași interese (originea companiei British Petroleum este Anglo-Persian Oil).Volkswagen a anunțat că va reveni în Iran după o pauză de 17 ani. Este de înțeles de ce puterile europene sunt marile apărătoare ale acordului nuclear.
Iranul caută „garanții“
„Suntem determinaţi să menţinem acest acord deoarece oferă garanţii privind neproliferarea nucleară şi reprezintă o modalitate de a opri Iranul să se doteze cu arme nucleare“, a declarat Jean-Yves Le Drian, vorbind și în numele Londrei, și al Berlinului. Cu o monedă națională aflată în plin picaj, liderii de la Teheran au și ei interesul de a rămâne în acest acord. De altfel, președintele Hassan Rohani a declarat luni că Iranul ar putea rămâne în acord, chiar dacă SUA decid abandonarea lui. Există însă o condiție: „Fie ne vor fi oferite garanţii de către celelalte părţi semnatare, fie vom urma propriul drum“, a declarat Hassan Rohani.
SUA fac slalom printre Israel și UE
Donald Trump trebuie să găsească calea de mijloc între ținerea unei promisiuni de campanie (ieșirea SUA din acord), satisfacerea intereselor geopolitice ale cercurilor neoconservatoare de la Washington prin contrarea Rusiei în Orientul Mijlociu și menținerea prețului petrolului la un nivel acceptabil pentru electoratul american. Sancționarea dură a Iranului ar elimina de pe piață circa un milion de barili/zi și ar duce la scumpiri, într-un moment în care urmează alegeri pentru Congresul SUA. Analiștii economici consideră că retragerea SUA din acord va fi una pur formală, căci președintele va menține politica de nesancționare a Iranului, spre bucuria și profitul aliaților europeni, dar și a propriului electorat.
În acest fel, SUA reduc pe moment presiunea pusă de guvernul israelian și Arabia Saudită și oferă timp puterilor europene pentru „repararea“ acordului cu Iranul, prin introducerea unor clauze care să privească nu doar programul nuclear, ci și pe cel al rachetelor balistice. În acest răstimp, liderii americani vor lucra mai departe la strategia revenirii SUA în Orientul Mijlociu pentru a realiza un echilibru de forțe mai puțin favorabil Rusiei și Iranului. l
Pana la urma adevarul e ca politica destructiva a amerlocilor i-a pus cu spatele la zid. Nu poti scuipa peste tot pentru ca pana la urma ti se va face si tie foame.
Da, Caline, finis coronat opus, ultimul paragraf al articolului pe care-l scrii e de zile mari. Ai dreptate ca Trump gesticuleaza (ca-ntotdeauna), faptele nefiind de calibrul atacurilor verbale. Tipul îsi onoreaza, pe de-o parte, angajamentele din campanie (care se traduc, pur si simplu, prin „tot ce-a facut Obama e rau”, mai ales ca si Obama-l diabolizase pe Trump în campania electorala, asa ca, dinte pentru dinte…) si, pe de alta, fata de predicatorul moralist, obositor, de fost presedinte, Trump îl subântelege, de fapt, pe „veniti” (iranieni) „la mine”, sa (re)”negociem”. The Art of the Deal, cu alte cuvinte, cartea tipului, care trebuie cititia-naintea oricarei alte reactii. Si uite ca Iranul anunta si el ca „nu paraseste acordul” si vrea discutii, uite ca face, adica, dovada ca, desi republica islamica, temerile Israelului de-a fi atacat – în ciuda jutelor verbale si-a faptului ca ultimul se poarta imatur, de parca-n asediu, de parca institutiile statului (tânar, e-adevarat…) nimic n-ar fi-nvatat din chiar tradititiile de negociatori ale evreilor si sa fi discutat, naibilor, cu vecinul – , temerile Israelului de-a fi atacat n-au nici un haz. Trump e-n conflict si cu propriile servicii de informatii, care spun ca Iranul respecta acordul. + ca tipul le deschide, în Iran, calea regala fundamentalistilor shiitzi. Ca-si manifesta nefasta optiune sunnita (Arabia Saudita) în Orientul Mijlociu. Si ca exaspereaza prin aplicarea extrateritorialitatii dolarului: intreprinderile având acorduri cu Iranul (vest-europene, adica) la rândul lor se afla sub incidenta sanctiunilor SUA. Remediu (fiindca nimic nu-i de neevitat): „Europa” si Iranul sa nu mai foloseasca, în acordurile comerciale, dolarul. SI UE (Mogherini) spune si ea (alaturi de restul tarilor semnatare, între care, Marea Britanie, Franta si Rusia) ca acordul ramâne-n vigoare. Mult zgomot pentru nimic.
Europa actioneaza asa cum a spus Lenin: Ei (europenii din Vest) ne vor vinde si franghia cu care ii vom spanzura. Foarte buni parteneri ai Romaniei!
In viitor va exista o singura tara, Uniunea Sovietica, cu capitala la Washington, condusa de doi chinezi: Itzic si Strul.