Gazele din Rusia curg către Europa, nu ne mai este frică de un nou ”război al gazelor”, europenii se vor putea încălzi liniștiți și chiar vor putea să zâmbească satisfăcuți că Rusia lui Putin a trebuit să înghită o pilulă destul de amară. Cam aceasta este nota în care scrie presa occidentală despre noul acord pentru traznzitul gazelor dintre Gazprom (Rusia) și Naftogaz (Ucraina), semnat în ceasul al 12-lea, pe 30 decembrie 2019, cu câteva ceasuri înainte de expirarea precedentului acord.
De fapt, acordul este unul semnat mai degrabă între Germania, SUA și Rusia, iar România a avut de înghițit și ea o pilulă destul de amară, prinsă nu în disputele cu Rusia, ci în disputele dintre cei doi aliați amintiți mai sus.
Acordul de tranzit al gazelor din Rusia prin Ucraina a fost rodul nu numai al unui compromis cu Rusia, ci și al unor lupte în interiorul UE, între Berlin și Washington, plus un război dus chiar între două tabere din SUA. Ucraina, statul care și-a trecut în Constituție obiectivul aderării la UE și NATO, poate fi văzută în contextul acestor negocieri nu numai ca un aliat al Vestului și o victimă a Rusiei, ci și ca o pradă pentru ambele tabere.
Acord între Gazprom și ”multinaționala” Ucrainei
Privind cifrele, acordul de tranzit din ultima zi a anului trecut pare un compromis clasic. Rusia dorea un acord valabil pe un an, Ucraina dorea un acord pe 10 ani. S-a ajuns la varianta de mijloc – un acord pe 5 ani. Rusia a acceptat o decizie a Curții de Arbitraj de la Stockholm și a plătit Ucrainei penalitățile de 3 miliarde stabilite împotriva Gazprom, iar Ucraina a renunțat la procese în care solicita sume suplimentare de 6,9 miliarde de dolari (cu șanse minime însă ca Gazprom să recunoască verdictale și cu șanse minime ca Ucraina să obțină sechestrarea bunurilor Gazprom din state terțe, ca formă de executare). Apoi, volumul de gaz ce va tranzita Ucraina în primul an al contractului va fi de 65 de miliarde de metri cubi, față de 90 de miliarde în 2019. În ultimii patru ani de contract, volumul tranzitat va scădea la doar 40 de miliarde de metri cubi. Însă Ucraina va continua să încaseze taxe pentru tranzit la același nivel.
Cine sunt părțile acestui acord? Gazprom este un monopol de stat al Rusiei, o afacere uriașă, un borcan cu miere pentru oamenii regimului, compania care asigură circa 40% din gazele necesare în statele UE.
Însă Naftogaz, compania ucraineana omoloagă, a început să devină altceva decât un monopol de stat. A fost și în bună măsură a rămas o vacă de muls pentru potentații de la Kiev, dar nu numai. Să spunem doar că în consiliul de supraveghere al activității Naftogaz sunt trei ucraineni și patru occidentali, numiți de guvernul de la Kiev. Îi avem acolo pe Clare Spottiswoode (Marea Britanie, unul dintre artizanii liberalizării pieței brianice a gazelor), Bruno Lescoeur (fost membru în conducerea Electricite de France), Amos Hochstein (fost trims special al SUA pentru Afeceri Energetice Internaționale), Ludo Van der Heyden (finanțist german). Ei fac parte din conducerea Naftogaz ca ”experți independenți”.
România, vârful de lance al SUA la Bruxelles
Esențiale în ajungerea la acordul Gazprom-Naftogaz au fost elemente ce nu de-a face direct cu Ucraina și compania ucraineană: gazoductul ruso-german Nord Stream 2 și revizuirea directvei gazelor a UE, în timpul președinției române a Consiliului UE.
Dacă Nord Stream 2, care ocolește, via Marea Baltică, toate statele dintre Rusia și Germania, ar fi fost finalizata până la finalul anului, așa cum consortiul (Gazprom -Rusia, Uniper și Wintershall – Germania, Shell – UK si Olanda, OMV -Austria și Engie – Franța) a estimat, atunci relevanța și așii din mâneca ai Ucrainei ar fi dispărut. Însă Nord Stream 2 nu a fost finalizat din cauza opoziției Danemarcei (prin apele teritoriale ale căreia ar fi urmat să treacă un mic segment), din cauza unor probleme tehnice și financiare și mai cu seamă din cauza opoziției SUA și a statelor baltice, a Poloniei și României.
Președinția română a CE a fost cea care a readus în discuție revizuirea așa-zisei directive a gazelor într-un mod care să blocheze pe termen lung construirea Nord Stream 2, trecând sub jurisdicția UE toate gazoductele de pe teritoriul Uniunii, deci și conducta amintită, plus interdicția ca furnizorul de gaze să fie și deținător al sistemului de transport și distribuitor final. Asta a ridicat împotriva Romaniei toate țările implicate în proiect: Germania, Franta, Olanda, dar și Austria și alte câteva state din tabăra care acuză corupția de la București și plâng pe umărul statului de drept din România. Se întâmpla la jumătatea lunii februarie.
Putea face România de una singura, sau cu sprijinul și așa hulitului regim de la Varșovia, așa ceva? Firește că nu. România a acționat cu sprijinul și, cel mai probabil, la inițiativa SUA.
Petroliștii texani se luptă cu Biden în Ucraina
Însă în Statele Unite existau două tabere care se luptau pentru Ucraina. Prima este formată din vechea gardă a administrației Obama-Biden, cu vârful de lance în persoana amintitului Amos Hochstein (fost membru în administrația Obama, acum ”independent” în consiliul de supraveghere al Naftogaz) și chiar în persoana președintelui Naftogaz, Andrii Koboliev (numit în funcție după schimbarea de regim din 2014). Presa rusă speculează că în această tabără a jucat și miliardarul George Soros, care urmărea preluarea pe bucăți a Naftogaz, pe măsură ce liberalizarea ar fi obligat la spargerea companiei și la privatizări ulterioare. De aici și imaginea extrem de bună pe care o are Koboliev în marile publicații americane, care îl declară incoruptibil.
A doua tabără era cea a președintelui Donald Trump, în frunte cu secretarul Energiei, Rick Perry (fost guvernator de Texas și bine conectat la marile afaceri energetice), dar și cu Rudy Giuliani. Secretarul Perry și afaceriștii săi (inclusiv doi ucraineni deveniți rechini imobiliari în Florida și mari donatori pentru campaniile republicane – Lev Parnas și Igor Fruman) își doreau schimbarea americanului din consiliul Naftogaz și schimbarea șefului Koboliev, pentru ca noua conducere să încheie contracte grase pentru livrarea de gaze naturale lichefiate din Texas, căci Naftogaz este și marele distribuitor în Ucraina. Demersurile taberei Trump-Perry au eșuat în momentul iscării scandalului Ukrainegate (presupusa șantajare a președintelui Ucrainei și afacerile energetice ale familiei Biden în Ucraina) , iar cei doi ucraineni (Parnas și Fruman) au fost acuzați de încălcarea legii finanțării campaniilor electorale din SUA.
Din fericire pentru România, disputa din SUA nu a afectat poziția Americii privind Nord Stream 2. Congresul SUA a adoptat o lege care sancționează companiile care se vor implica în finalizarea gazoductului ruso-german. Ca urmare, pe 23 decembrie, compania elvețiană Allseas Group a decis să se retragă din proiect , iar partea rusă a anunțat că, în noile condiții, finalizarea ultimelor 6% din gazoduct ar putea dura mai mulți ani. Oficial, rațiunile sunt de ordin tehnic, însă, cel mai probabil, este un ”armistițiu energetic” la care au ajuns Moscova și Washingtonul.
Germania lovește în stânga Prutului
Din nefericire pentru România însă, Germania nu a uitat de bețele în roate puse de București la început de an 2019. Tot mai multe voci din spațiul analitic susțin că ”binecuvântarea” dată de Germania pentru formarea guvernului de coaliție între pro-europeni și socialiștii pro-ruși de la Chișinău, în iunie 2019, este o reacție la poziția României în chestiunea directivei gazelor. A fost o mișcare care a lăsat în offside politica externă a președintelui Iohannis și o mișcare care, în numai câteva luni, i-a făcut pe pro-rușii de la Chișinău stapani pe serviciile secrete, justiție, instituțiile de forță și apoi pe guvernare, după căderea guvernului Maia Sandu. Apoi, fostul consilier prezidențial Iulian Chifu scria pentru Deschide.md, la final de decembrie 2019, următoarele: ” Păi e cam tot pe unde e și a doua mare temă, fantoșă de sorginte germană, tema “națiunii civice moldovenești”, făcută, zice-se, de către unii finanțați cu fonduri grele și europene pentru a saluta progresist realitățile zilei de mâine, ne-geopolitice, ne-naționaliste, ne-unioniste (chiar anti-unioniste) și pro-europene!”.
Cam așa arată relațiile din ”Europa unită” când Germania și Rusia își dau mâna peste jumătate din UE, când niște petroliști texani vor să-și exporte gazele lichefiate în Europa și când ”progresiștii” de la Washington vor să cumpere pe bucăți compania energetică a Ucrainei.
Și nici măcar Deutsche Welle nu liniștește temerile țărilor central și est-europene cand scrie: ”În plus, aceste ţări din partea de est a Europei se tem că Rusia şi Germania ar putea ajunge la o înţelegere în dauna lor. Acestea nu sunt doar îngrijorări de ordin economic ci şi temeri profunde de politică de securitate, care duc în urmă până la Pactul Hitler-Stalin (Ribbentrop-Molotov), încheiat acum 80 de ani.”
Poate explica cineva pe intelesul tuturor, de ce cumparam gaze si curent electric la preturi uriase daca productia este aici la noi in tara? Nu vreau explicatii gen: au vandut tot si platim de ne sar capacele! Vreau totul logic!
Pentru ca sunteti niste slugi umile!
Pentru ca „marea productie rumaneasca de energie” si … in general „marile bogatii” ale rumaniei sunt niste mari minciuni.
Rumania nu are mai nimic … nici macar resurse umane.
Deci … daca va place sa va furati caciula … nu va opreste nimeni.
Nene,părerea e ceva despre corupție, clanuri compuse din români și străini care fură din buzunarele românilor prin prețuri care sunt cele mai mari din Europa. Uitzti-vă si la actualul guvern cum se balbaie si orbacaieste.
E prostie ,e coruptie sau câte ceva din amândouă ?
Niciun guvern nu a avut curajul să taie răul din rădăcina si să pună tara pe o direcție bună. Sunt lasi și corupti!
@parere – niciodata Romania nu si-a acoperit necesarul de gaz doar din productia interna in sezonul de iarna. La capitolul de productie de energie cand se cumpara scump e din cauza unor deficiente din sistem si trebuie sa cumpere cantitati mici, dar pe termen scurt. Gen a ramas o termocentrala fara carbune (ca au grija conducerile si ministerele) si trebuie sa acopere cantitatea respectiva… ma rog, mai des e din cauza problemelor tehnice decat incompetentei si trebuie scoase din sistem
De ce in romania se construiește prostește, De ce nu există o infrastructură clară, accesibilă pe șosele, a gazului, a incălzirii centrale (ceam mai ieftină și eficientă), a apei sau canalizării terminate cu centrala de prelucrare a apelor uzate ?? De ce fiecare prostănac construiește unde-l taie capu prost și cum iese, distruge mediul și are o infrastructură proastă costisitoare, fără drumuri fără apă sau canalizare, . De ce nu se fac PUZ-uri reale de respectat ? De ce nu se aprobă doar case sau blocuri de locuințe active,..să refolosească apa de 3 ori, să aibe izolația bună și sursă de energie proprie ? De ce este permis aglomerarea construcțiilor.? De ce sunt arhitecții, primarii, atît de proști, de lacomi de permit orice.. Azi se construiește peste magistrala de gaz metan, chiar peste puțurile de gaz metan,, sub rețeaua de inaltă tensiune,.. sau peste sursa de apă geotermlală, interzis la exploatare personală,.. Deci clar romania e țara lui papură vodă,. imbecilu, care-și distruge singur țara.
De ce? Pentru ca in pozitiile strategice sunt pusi doar imbecili care nu au nici in clin, nici in maneca cu subiectul.Singurul lor scop este sa suga multi, multi bani, sa isi angajeze neveste, amante, nepoti, nepoate. Nu au viziune nici pana la capatul strazii, daramaite pe termen lung. Romania este furata in acest fel de 30 de ani, cu acordul celor care au ajuns la conducere, pe care, ce-i drept, i-am votat orbeste si pentru care noi, cei care ne intrebam retoric de ce, muncim, platim taxe si suprravietuim cu greu nu existam si nici nu vom exista. Nu existam nici macar in ziua votului, suntem doar % si cifre. Lucrurile nu se vor schimba pana nu vom lua cu totii atitudine, cand vom iesi in strada pentru drepturile noastre, nu pentru ca mutlinationalele si instigatorii se mobilizeaza pe facebook, ci pentru ca vom sti ca o sansa de mai bine nu exista decat prin noi insine.
Val, Nu spera,.De ce nu vezi și tu cum că singura soluție e autonomia regiunilor,. Să nu depinzi de altu, care să-ți dicteze de ce și cum ai voie,.. sau să nu-ți permită nimic. Vezi de ex. cum Salina Praid este dependență total de bucurești, nu poți lua nicio rolă de hârtie igienică fără aprobarea lor,. Pe când salina Turda aparține de administrarea locală .. Poate te intrebi și tu,. cum e posibil.. Să nu crezi că poți ridica o țară amorțită, un popor bleg care nu vede pân la nas.. Nici o șansă,..Vezi când erai totuși mai educat, mai existau comunități apropiate de camaraderie muncitorească, totuși cât de greu s-a urnit țara in 89,. Imensa majoritate doar balast, care doar au profitat in felul lor de schimbare,. Dacă se voia, cele câteva localități care s-au ridicat erau inghițite de majoritatea tembelă, adormită. Azi ce crezi că poți ?