Despre presa României din anii `90, când se putea ca din nimic să creezi o instituție și când presa ”se mânca”, jurnalistul Cornel Nistorescu, într-un dialog cu Eugenia Vodă, avea să facă, fără să vrea, ceva ce azi numim și după care ne dăm în vânt, profeție.
”Peste 20 de ani e de neimaginat să te duci la o tipografie să spui că vrei să faci pe datorie un ziar și să îl și difuzezi…”
Iar despre revelația stilului nemțesc, în care a și fost condus EVZ, spunea că ea stă în filosofia pe care o are. E vorba de profit, unul obținut printr-o rigoare ”imposibilă doar cu experiența noastră din anii socialismului”.
”Totul e diferit. Ce făcem noi era un amatorism care a început cu căratul rulmenților în Turcia și care a născut niște forme comice, dar care, pe fond, nu sunt instituții puternice de business, care să dureze decenii.
Toate vor muri pe drum, după părerea mea, și se va naște o altă clasă de oameni de afaceri tineri, profesioniști, care, de regulă, vor fi doar manageri, pentru că proprietatea va aparține marilor businessuri, iar noi, adesea, vom fi în situația să ne reducem la businessuri mai mici.
Trebuie să ne dezvoltăm și să creăm un profit”, spunea Cornel Nistorescu în urmă cu 20 de ani, cam câți au trecut de la realizarea interviului.
Cea mai mare victorie ca gazetar?
Mai mult soldat decât actor, după cum spune, nu e <foarte sigur> c-ar fi obținut vreo victorie, perspectiva fiind mai degrabă una inversată.
O mare șansă este însă pentru jurnalist posibilitatea de a spune ”îmi pare rău” când îi scapă vreo greșeală.
”Și când nu o să mai fiu în stare, nu o să mai fac gazetărie…”
Și au tot trecut anii de atunci și gazetărie a tot făcut…
”De foarte multe ori mi-am cerut scuze”.
Au fost anii petrecuți la Viața studențească, și la Scânteia tineretului, și Flacăra, pentru ca abia apoi să vorbim de Express, EVZ, Radio Total, Cotidianul…
Ce spune despre cei 50 de presă și 75 de viață?
”Nici nu mi-am dat seama”!
Dar știți cum?
”Omule, alege-ți munca în care să nu simți că îmbătrînești!
…
”Satul meu se numește Turmaș și nu, nu trece trenul, nu există gară, nici primărie, nici magazin, nimic. O bisericuță, da! Un cătun… e un sat, stil cetate, cu porți înalte, casa-n casă, ca o cetate, cu flori… toată viața mea decurge de acolo, e reperul meu fundamental. Toată viața e un decont al copilăriei. E un adevăr fundamental, lucrurile care vin mai târziu nu fac decât să îl influențeze, într-un fel sau altul, dar totul se trage de acolo.
Părinții mi-au spus tot timpul încearcă…”
Și a încercat!
”De pe funcție nu am dat jos atâția câți merită pentru incompetență, prostie și lipsă de onestitate…
România a născut o clasă politică improvizată, cu presă improvizată, cu oameni de afaceri improvizați, care vor fi măturați de marile grupuri economice…”
Și au fost!
”Viața unui om de la țară e un fel de academie practică. Tot ce învață unii în tot felul de universități nu folosește la nimic într-o situație practică. Nu știai prea multe lucruri care țineau de cultură, dar te învață să supraviețuiești, să te raportezi repede și să iei o decizie. Pentru mine asta a fost fundamental.
”Nu știu să zbor, dar îmi aduc aminte…”
Un ”Reporter la sfârșitul lumii”
fara o rentabilitate financiara nu mai poate fi imaginata vreo profesiune; unde e ‘profetia’?
Un interviu care arata diferenta dintre un om si ziarist si un ziarist ..facut ..
Sinteza unei părți din viața a unui om care a încercat, cu propriile forte să crească și să ajungă cum poate pe poziția cât de cât dorita, nu uita de unde a plecat cât și traseul. Superb.
Ce nu a profețit domnul Cornel Nistorescu a fost: Falsificarea tuturor alegerilor prin SRI-STS, 10 ani de președinte blestem T. Băsescu urmați de 10 ani președinte pacoste (Iohannis), Supunerea necondiționată prin ambasadă la ordinele USA, Pierderea Independenței prin intrarea în NATO și UE, Dictatura SRI prin Protocoale SRI-Justiție, Nimicirea investitorilor și politicienilor prin teroarea DNA -Kövesi.
Dupa asasinarea lui Ceausescu a urmat o perioada fasta pentru gazetaria de orice fel. Terenul era viran. Diminetile se
statea la coada pentru a cumpara ziarul preferat. In acea gramada de titluri care explodasera pe piata, problema principala era sa rezisti. Profit faceau si periodicele de scandal dar nu rezistau probei timpului. Nistorescu a putut. Ramane cel mai reprezentativ om de presa din acesti peste 30 de ani postdecembristi, deopotriva editorialist, analist si director de gazeta. Practic a reinnodat sirul marilor gazetari anteblici.
Felicitari domnului Nistorescu! Pentru toata activitatea sa si pentru ziarul Cotidianul unde inca exista libertatea presei.
Bun jurnalist , bun scriitor, maestrul! Apogeul artei sale editoriale a fost acea creație neverosimil de mișcătoare, publicată și celebrată de presa americană și de publicul american după atentatele din 9/11.
Emile , textier batrin , spune mai simplu : Stapinirea Romaniei de catre psd ( si sluga ticaloasa pnl ) timp de 34 de ani , a nenorocit aceasta tara minunata ! Dar nu adevarul il cautu tu , ci manipularea , ascunderea adevarului ! Asta este rolul tau .