Este imposibil să mai găseşti un punct de sprijin pentru interesul general în actuala formă de organizare a statului român. De la statul totalitar, dictatorial, s-a trecut la o nouă formulă de confiscare. Dictatorul a fost înlocuit cu altul, fără nicio ezitare. Ajuns preşedinte dintr-un joc, după ce societatea civilă a fost exterminată, Traian Băsescu patronează un sistem pentru care are toată competenţa şi autoritatea.
Comunismul a fost pentru România un dezastru, asemănător cataclismelor nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki. Se vede că lucruile stau aşa, nu neapărat din cuaza subdezvoltării economice, ci aspectului moral-social. Civismul invocat cu ardoare în anii ’90 s-a transformat într-o simplă lozincă. Nu-i exclus să fi fost considerat şi atunci o lozincă. Tot ceea ce ţine de civism a devenit vetust, chiar un semn de înapoiere politică, economică, demn de un club al pensionarilor cu ifose burgheze.
Reconsiderarea istoriei a intrat şi ea într-un declin îngrijorător. Se mai aud rar în hăul actualităţii de azi vocile distinşilor contemporani Dinu Giurescu, Neagu Djuvara sau Lucian Boia, precum ale zimbrilor din codrii Neamţului. Serialul Luciei Hossu Longin pare deja un pericol pentru televiziunea naţională. Procesul comunismului s-a sfârşit printr-un nou regim concentraţionar, cu impact grav asupra viitorului. La o simplă privire, deloc incorectă sub aspect democratic, vedem cheile prezentului deţinute de fii şi fiice de securişti, activişti, miliţieni, torţionari, propagandişti, foşti agenţi sovietici. Inşi care au tupeul de-a vorbi despre meritele şi cariera lor.
Într-o ţară în care tirajele tuturor ziarelor nu depăşesc tirajul unui singur cotidian dintr-o ţară cunoscută vecină, cu jumătate din numărul de locuitori, e posibil orice. Informaţia, opinia pot fi foarte uşor sub controlul acestor maimuţe staliniste, care decid starea financiară generală. Legea sponsorizării culturii este un exemplu clar asupra stării lucrurilor, al controlului, al limitării dezvoltării civice.
Dacă în Cehia sau Polonia, în perioada roşie, spre exemplu, direcţia muzicală a ministerului de resort avea însărcinat un muzician, la noi era un politruc. În esenţă, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Dacă în fosta RDG, o scriitoare precum Christa Wolf a fost deconspirată şi a suportat consecinţe, la noi, ideologii literari s-au aruncat în prima linie drept mari seniori, salvatori ai naţiei. Dosarele lor au devenit secret de stat. Dacă în fostele ţări comuniste, societăţile de control artistic s-au spart în câteva grupări, printr-o mişcare logică, obligatorie progresului, la noi spiritul totalitar se întăreşte, mână în mână cu autoritatea dictatorială. Spiritul exterminării face în România o carieră ale cărei costuri sunt şi vor fi incalculabile în toate domeniile.
Sistemul cultural aflat sub finanţarea statului se dovedeşte a fi confiscat de interesele unor grupuri fără valoare. Însuşi modul în care acţionează acestea le situează în neagra mediocritate. Învăţământul este un simplu experiment al unor inşi cu interese de boutique. Sistemul sanitar a pus medicii în situaţii de coşmar, transformându-i în conţopişti sub orice demnitate şi posibilitate de exercitare a profesiei. Economia este sub controlul unora care sunt sub urmărire penală sau fac diverse figuraţii de jurnalişti, scriitori etc. Nimic nu funcţionează pentru că există o categorie de inşi care nu vor ca România să fie o ţară a tuturor, o ţară a lumii. Aceşti inşi au reuşit să fure România, să o gestioneze în interes propriu. Mă întreb pe cine reprezintă prim-ministrul, miniştrii? Fără discuţie, grupurile care mai pun la cale o privatizare, o fraudă care va speria lumea.
Găsirea unui drum de ieşire din actuala fundătură nu poate exista atât timp cât unii, destul de mulţi, au ajuns din invocarea lichelelor, în mod şocant, să le întruchipeze. Societatea românească se află, în continuare, în faţa armelor gata oricând să riposteze fără milă. Fosta Securitate a avut ramificaţii de-a dreptul halucinante. România de astăzi se află sub controlul acelei reţele, care constituie şi astăzi baza sistemului politic. Nu e doar o nedreptate istorică evidentă, strigătoare la cer, dar este şi o problemă care va crea situaţii insurmontabile în context european.
Decuplarea acestui imens mecanism de teroare şi supraveghere sub toate aspectele va produce, sunt convins, cutremure sociale. Acestea se vor întâmpla, cel mai probabil, prin intermediul justiţiei, al legislaţiei democratice în progresul integrării globale şi europene. Din păcate, acest proces istoric n-a început încă, fiind frânat. Românii trăiesc încă sub imperiul fricii. Sigur, nu numai ieşirea în stradă poate schimba starea lucrurilor. Există asumarea personală a fiecăruia dinte noi a standardelor corectitudinii, a solidarităţii în faţa adevărului. Deocamdată, se confundă primăria cu poliţia, Justiţia cu Teatrul Naţional.
Spun, deseori, prietenilor mei că-mi place Bulgaria, contrariindu-i. În Bulgaria e linişte, natura nu este atât de agresată ca la noi. Sărăcia e simplă, nu are ceva dramatic. Plec uneori câteva ore până în Bulgaria să uit această ţigănie valahă, bucureşteană. Se simte în toate că România este agresată de undeva de sus, de unde se dă tonul. Fără acest zgomot de fond venit de la Cotroceni, viaţa românească ar naviga într-o direcţie rezonabilă.
Preşedintele s-a transformat în port-parole al Poliţiei, Parchetului, Guvernului etc. Domnia Sa anunţă arestări, fraude, infractori, intemperii. Ce preşedinte este acesta? Preşedintele cui? Am avut până acum, cu toate minusurile consemnate, un singur preşedinte acceptabil, Emil Constantinescu.
De la începuturile sale, Republica a fost afacerea unui grup terorist. În timp, lucrurile n-au mers niciodată bine decât prin efortul implicit, de imaginaţie şi abstragere din realitatea a românilor. În acest moment, Republica este afacerea preşedintelui Traian Băsescu. Aceasta este, cu adevărat, o trădare!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.