89. O zi norocoasă
Ralph Bognar, un fermier bogat din Osterland, a urcat joi, 15 septembrie, la ora 7 şi 30 minute, în tren cu gândul de a ajunge la Târgul anual de maşini şi unelte de la Westerland. La 9 şi patruzeci şi trei a ajuns la Westerland, iar la 17 şi 22 a revenit cu garnitura pentru navetişti la Osterland. Din păcate, n-a rezolvat nimic la Târg, fie că nu a găsit ceea ce l-ar fi interesat, fie că preţurile nu i se păreau defel atractive. Păcat…
Peter Weiss, profesor respectat din Ulm, a urcat, joi, 15 septembrie, la ora 7 şi 30 minute în avionul de Freiburg, cu scopul de a participa la Congresul Internaţional de Medicină Veterinară, unde ar fi trebuit să susţină o foarte interesantă prelegere despre prezenţa alergiilor în determinarea comportamentului felinelor. Din păcate, ceaţa extrem de deasă a schimbat traseul aeronavei, aşa că apreciatul profesor Weiss n-a mai ajuns la timp să-şi susţină comunicarea. Păcat…
Tot joi, 15 septembrie, Ivan Iavanovici Ivanov, directorul combinatului, a plecat, ca în fiecare dimineaţă, la şapte treizeci fix cu maşina de acasă la serviciu. Din păcate, şoferului i s-a făcut busc rău, a pierdut controlul volanului şi în loc ca Ivan Ivanovici să ajungă la opt fix, ca în fiecare dimineaţă, în cabinetul său, a ajuns la secţia de urgenţe a spitalului judeţean. Discuţia cu Robert Laitanen, specialistul finlandez, s-a amânat sine-die. Păcat…
Robert Laitanen, specialistul finlandez, sosit de cu seara din Helsinki, a pornit pe drumul de întoarcere fără a fi obţinut nici un rezultat din deplasarea făcută. A pornit spre casă, dar avionul a fost deturnat de trei terorişti şi a aterizat tocmai pe pista aeroportului din Nairobi. Robert Laitanen a avut noroc, după ce lungile tratative cu răpitorii n-au dus la o înţelegere, nava a fost luată cu asalt de trupele speciale şi ostaticii au fost eliberaţi. (Cu excepţia a trei bărbaţi şi două femei, victime ale schimbului de focuri.) Robert Laitanen a avut noroc.
În avionul în care a urcat Robert Laitanen, joi, 15 septembrie, a fost şi Lorand Szabo, cetăţean finlandez de origine maghiară. Acesta n-a avut norocul extraordinar al lui Laitanen, fiind grav rănit în incidentul din Nairobi. A fost transportat cu o cursă specială, împreună cu alt rănit, Don Stuart, dentist londonez. Lorand Szabo a murit în drum spre spital, în vreme ce Stuart a fost preluat la timp de medici, putând, după trei luni de tratament, să se întoarcă acasă fără nici un fel de alte complicaţii. Doctorul Don Stuart a avut noroc…
O ştire difuzată de un post de radio şi preluată rapid de mai toate agenţiile de presă a anunţat un lucru pe cât de neobişnuit, pe atât de îmbucurător: în acea zi de 15 septembrie n-a avut loc nici o deraiere a vreunui tren, nici o tragedie aviatică, nici o catastrofă în aer, în apă ori pe uscat. Din surse statistice de cea mai mare încredere, aflăm că aşa ceva se întâmplă doar o dată la treizeci şi nouă ani şi trei zile. Cine a ales să călătorească tocmai în dimineaţa aceea minunată a avut noroc!
90. Milionarii
După cum bine se ştie, ţara are, după ultimul recensământ, 18.342.609 locuitori. Fiindcă mai există multă lume săracă, Parlamentul a votat o lege după care fiecărui cetăţean i se reţine un euro pe an, aşa-numita „Taxă pentru noii milionari”. Cei 18.342.609 euro astfel colectaţi sunt împărţiţi prin tragere la sorţi la trei oameni săraci, care devin astfel milionari. Şi, în felul acesta, ţara se îmbogăţeşte anual cu trei milionari, iar în zece ani cu treizeci.
Fiecare năcăjit a ajuns să trăiască doar cu speranţa mărturisită de a se afla, anul viitor, printre cei trei norocoşi. De ce nu? Pentru că, deja după primul an, un nemulţumit că nu i s-a împlinit visul, Julius Zimberlan, a răspândit zvonul că tragerea la sorţi ar fi fost măsluită, a fost nominalizat tocmai el şeful Comisiei de supraveghere a tragerii la sorţi. De atunci, asemenea insinuări au încetat.
Raul Smith a fost extras din urnă, în marele spectacol anual, al treilea la cea de a doua ediţie a „Taxei pentru milionari” şi a obţinut 6.000.029 euro, iar, după retragerea impozitului şi a comisioanelor a rămas în mână cu 5.048.985 euro. O sumă frumuşică! Aceeaşi sumă au primit şi Robert Brown şi Mihael Brown (nici o legătură de rudenie între cei doi).
Raul Smith, deşi aproape analfabet, s-a dovedit un foarte bun manager şi, în doar trei ani, a reuşit să-şi tripleze averea.
Robert Brown a făcut nişte afaceri extrem de urâte şi a sfârşit în spatele gratiilor, unde are timp să regrete frumoasele zile ale speranţei, când încă n-a ajuns milionar.
Michael Brown este şi astăzi unul dintre cei mai importanţi „regi ai oţelului”, urmaşii săi putându-se mândri, pe bună dreptate, că fondatorul imperiului lor este exemplul cel mai grăitor al modului cum se poate ajunge atât de sus de atât de jos doar prin forţe proprii, chiar şi pornind de la un singur euro. „Norocul şi-l face omul singur!” a pus Michael Brown Jr. să se graveze pe frontispiciul impozantei sale clădiri administrative.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.