Texte inedite ale filosofului Constantin Noica pe o traducere din Descartes

Între cărțile pe care le-am cumpărat dintr-un vestit anticariat din București, una a devenit imediat vedeta bibliotecii mele: „Regulae ad directionem ingenii”, de René Descartes, apărută la „Tipografia Ioan Gött fiul” din Brașov în anul 1935, în traducerea excepțională a lui Constantin Noica, cel care semnează introducerea și notele:

Cum am deschis cartea, am avut surpriza să găsesc pe foaia de titlu o dedicație olografă a lui Constantin Noica! Dedicația este adresată, fără îndoială, unui cunoscut, însă, din păcate, cel care a predat cartea la anticariat a șters numele destinatarului:

Iată textul scris de Constantin Noica: „lui…, traducerea acestei „mediocrități de geniu”, cum așa de bine a numit el odată pe Descartes. Cu drag, Constantin Noica. Sept. 1935, București”.

După o investigație sumară, am descoperit că un alt exemplar al cărții a fost scos la licitație de către casa de licitații „Historic”, acesta avînd, de asemenea, o dedicație, pe care destinatarul a șters-o: „Domnului… cu distinsă stimă, Constantin Noica, sept. 1935, București”! Prețul de pornire al licitației a fost de 70 euro și cartea a fost adjudecată cu suma de 95 euro:

În opinia noastră, destinatarii dedicațiilor și-au șters numele în perioada sau după „Procesul lotului Noica-Pillat”, de teamă că ar putea fi bănuiți de relații prea strînse cu Constantin Noica, știindu-se că în acest proces au fost introduși chiar și cei care văzuseră doar manuscrisul cărții „Povestiri din Hegel”, apărută în 1980 sub titlul „Povestiri despre om. Dupa o carte a lui Hegel”. Despre o parte a anchetei am scris pe larg într-un articol din 2007, apărut în „Ziua” (http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-04-07&id=218819), în care-i luam apărarea lui Mihai Șora, căruia Constantin Noica îi încredințase manuscrisul spre publicare la ESPLA.

Există, însă, un exemplar al acestei cărți, „Regulae ad directionem ingenii”, care păstrează autograful integral al lui Constantin Noica, vîndut de „Anticariatul Unu” cu prețul de 600 lei. Autograful este următorul: „Domnișoarei Aurora Strihareț. Cu o vie și respectuoasă prietenie, Constantin Noica, sept. 1935, București”. Domnișoara Aurora nu s-a temut să păstreze numele său pe dedicație, așa cum au făcut alții, mai temători:

Probabil că mai există exemplare din această carte tradusă de Constantin Noica în diverse biblioteci. Ar fi interesant de știut cîți dintre cei care obținuseră dedicații de la marele nostru filosof și-au șters numele de teamă față de Securitate. Reaminitm că, în acea perioadă a stalinismului, Mihai Șora lucra în cabinetul Anei Pauker, iar Alexandra Sidorovici, nevasta lui Silviu Brucan, era asesor popular în Tribunalul Poporului și da condamnări de sute de ani pentru intelectualitatea românească. În acel timp, Constantin Noica a fost condamnat la închisoare și a stat cu domiciliu forțat în această casă din Câmpulung:

E greu de crezut astăzi că a existat o vreme în care chiar și prietenii se temeau să se afle că-l cunoșteau pe Constantin Noica, mai ales că după 1975 se făcuse un adevărat pelerinaj la Păltiniș, acolo unde venea deseori filosoful. După cum ați văzut, unii și-au șters numele și de pe un banal autograf acordat de Constantin Noica.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.