Casa copilăriei noastre din Nazaret

Sărbătorile Pascale ar trebui să ducă la o retrospecţie şi mai puţin la îmbuibare şi perpetuarea păcatelor, care sunt atât de multe şi neiertătoare deseori. Iar păcatele sunt tot mai mult luate în derâdere, începând cu acceptarea dezechilibrului moral din jur. Accesul în lume se face tot mai dificil pe căi drepte, compromisul pare a fi din nou şi din nou regula. O asemenea lume nu poate fi nici stabilă, nici valabilă pentru ceva. Timpul Bisericii a trecut, inclusiv pentru mulţi dintre cei care se revendică de la creştinism, însă o întoarcere spre interior, spre adevărata salvare, pare unica alternativă a omului post-modern.

Creştinismul european a sfârşit într-un derizoriu care încă nu şi-a spus consecinţele, acestea se vor vedea curând tot mai accentuat dacă nu va fi o frână şi o măsură în toate. Una dintre marile prostii şi agresiuni, respectiv războiul religiilor, este cu totul altceva decât moartea care a împânzit continentele, aşa cum fanatismul nu are legătură cu atitudinea şi drepturile umane. Omul contemporan s-a îndepărtat nepermis de mult de centrul misterului şi al sensului, fiind obligat la această degringoladă colectivă de înseşi ierarhiile nefaste. Creştinul de astăzi poate fi întâlnit unde te aştepţi mai puţin, cu atât mai mult el e o adevărată revelaţie a Dumnezeirii şi a continuităţii vieţii ca posibilitate infinită. Lumea care se restrânge dureros, exagerat, la fişa fiscală, diverse corecţii administrativ-publice acceptate cu scrâşnetul dinţilor, la atotputernicia liderilor scoşi din diverse pălării, nu este una pentru viaţă. Acolo unde creştinismul a lucrat secole, îmbinând rigoarea şi credinţa, lumina s-a instalat între oameni cu aparenţe definitive.

Însă, astăzi, excesul îşi face loc şi acolo tot mai mult în încercarea de-a forţa binele revelat şi chiar a-l spulbera. Estul european, mai religios decât vestul, aceasta este mărturia pe care civilizaţia de-acum vizibil greşit gestionată politic şi administrativ o depune în faţa timpului. Faptele creştinilor se lovesc chiar de zidul propriei lor superficialităţi, anulându-le.

Procesiunile precedând Sfintele Paşti ale tinerilor, elevilor, studenţilor pe străzile Bucureştiului par a fi adus, cu fiecare an de la căderea comunismului, marea veste într-o ţară încă pustiită. Biserica a supravieţuit în România, în condiţiile ştiute, însă nu a fost închisă, iar acest fapt poate fi o şansă a vindecării morale. Şi a unor clerici, şi a unor mireni. Despre acel timp Biserica nu a adus clarificările aşteptate de societate, preferând o tăcere partinică deloc în favoarea credinţei. Nici partea prea lumească care îşi face veacul pe la sfintele altare nu ar trebui să fie atât de normală şi acceptată.

Bisericile şi mănăstirile noastre redevin ceea ce au fost dintotdeauna, reale centre de excelenţă, de rezistenţă în faţa unei lumi în derivă şi nu ar trebui deturnate de la scopul lor sacru de către nimeni. Toţi suntem în diverse erori, greşeli şi căutări dramatice, însă nimic nu poate înlocui pe scara vieţilor noastre milenara experienţă creştină. Intraţi în malaxorul tehnologiilor şi al gadgeturilor, pe fondul reducerii dramatice a spiritualităţii şi a faptelor drepte, pentru mulţi orizontul s-a închis într-o sinucidere existenţială.

Învierea Domnului a răscumpărat pentru totdeauna clipa în care oamenii au şansa de se trezi pe o nouă treaptă a conştiinţei, salvându-se.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1329 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.