Elitele din politica și economia mondială sunt întâmpinate la Forumul Economic Mondial de la Davos (care începe miercuri, 20 ianuarie) de două rapoarte alarmante despre prăpastia care se cască tot mai adânc între bogați și săraci, între categoriile sociale. Fenomenul a luat amploare odată cu criza financiară globală și are drept consecință ascensiunea politicienilor populiști, scriu Associated Press și Reuters. Comparativ cu 2010, averea celor mai săraci 3,6 miliarde de oameni a scăzut cu o mie de miliarde de dolari, adica 41%, în timp ce averea celor mai bogați a sporit cu 500 de miliarde de dolari.
Un raport publicat luni de Oxfam arată că doar 62 de indivizi dețin acum în lume o avere egală cu cea a jumătate din populația planetei. În urmă cu cinci ani, când lumea începea să iasă din criza economică, această performanță era realizată de un numar mult mai mare de bogați – 388. Este motivul pentru care una dintre temele de discuție de la Davos va fi inegalitatea, în contextul celei de a patra revoluții industriale – cea a roboticii și biotehnologiei.
”Este cea mai mare îngrijorare pentru mine, pentru că a patra revoluție industrială va spori inegalitățile pe care le avem”, spune Alexander Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial. ”Antreprenorii, cei care inovează, vor câștiga de pe urma revoluției, iar cei care sunt de partea cealaltă, în special în poziții de execuție, vor pierde”.
”Este pur și simplu inacceptabil ca jumătatea cea mai săracă a populației mondiale să nu câștige mai mult decât câteva zeci de superbogați, care ar încăpea cu toții într-un autobuz”, spune Winnie Byanyima, director executiv la Oxfam, care acuză pentru asta marile corporații si paradisurile fiscale. ”Lansez o provocare guvernelor, companiilor și elitelor pentru a juca un rol în încheierea erei paradisurilor fiscale, care alimentează inegalitățile economice și împiedică zeci de milioane de oameni să iasă din sărăcie. Multinaționalele și elitele bogate joacă după reguli diferite, refuzând să plătească taxele de care societatea are nevoie pentru a funcționa”.
”Este un semnal de alarmă. Inegalitatea este una dintre cele mai mari amenințări la adresa bunăstării”, spune Jyrki Raina, secretarul general al IndustriALL Global Union, un sindicat care reprezintă circa 50 de milioane de angajați din 140 de țări.
Fenomenul a fost abordat și de președintele Barack Obama în ultimul său discurs despre starea națiunii. ”Companiile se pot muta oriunde într-o economie globală și se confruntă cu o puternică concurență. Drept urmare, angajații au tot mai puține pârghii pentru a solicita mariri de salariu. Companiile demonstrează mai puțină loialitate față de comunități. Și tot mai multe venituri și bogăție se concentrează la vârf”, a spus Obama. SUA vor fi reprezentate la Davost de vicepreședintele Joe Biden și de secretarul de Stat John Kerry.
Potrivit unui alt raport publicat luni, inegalitățile duc la schimbări politice, iar acestea din urmă ar putea influența negativ economia. Potrivit Trust Barometer al companiei de PR Edelman, se remarcă o adâncire a diviziunii dintre viziunea asupra lumii în rândul elitelor și al celor mai puțin educați. Încrederea celor bine școliți și care câștigă foarte bine în instituții (guvern, companii, presă și ONG-uri) atinge 60% – cel mai mare nivel de la începutul realizării acestui barometru, în urmă cu 16 ani. În schimb, încrederea celor mai puțin școliți nu depășește 48%, iar rata de creștere este de două ori mai mică. Cea mai mare disparitate se înregistrează în SUA, urmate de Marea Britanie și Franta. ”Aceasta duce la consecințe printre care ascensiunea politicienilor populiști, blocarea inovației și apariția protecționismului”, spune Richard Edelman, făcând aluzie la Donald Trump, Frontul Național din Franța, partidul Podemos din Spania.
Două rapoarte întocmite de ONU și de o companie de PR nu au mari șanse să schimbe cursul dezbaterilor de la Davos. Viziunea liderilor politici și economici se regăsește mult mai bine în opiniile pe tema inegalității exprimate de o serie de economiști pentru BBC, în urmă cu doar o săptămână.
Problema nu e capitalismul, capitalismul este soluția
Deirdre McCloskey, profesoară la University of Illinois, fiica unui profesor la Harvard și al cărei frate a preferat să fie un simplu om ce spală scările la universitate: ”Nu poți forta oamenii să profite de ceea ce le este pus sub nas și acesta este cazul fratelui meu. Nicio redistribuire și nicio schemă socialistă nu i-ar fi dat fratelui meu mai multe șanse și nu ar fi contat în cazul lui. Dacă oamenii muncesc din greu, unii dintre ei devin pe moment bogați. Iar apoi intră în competiție cu alții care muncesc din greu. Iar această muncă este bună pentru fiecare dintre noi. Procentul populației mondiale care trăiește cu 2 dolari pe zi s-a înjumatatit în ultimii 30 de ani. Aceasta nu se datorează ajutoarelor sau redistribuirii. Se datorează faptului că economia a fost lăsată să funcționeze. Modul greșit de a combate inegalitatea este de a ataca oamenii care sunt mai înalți, sau care au părinți mai buni, sau care trăiesc în țări mai bogate. Trebuie ridicați cei care sunt săraci. Sunt de acord să fiu taxată pentru a-i ajuta pe cei saraci, dar nu vreau să omor gâsca care face ouă de aur. Problema nu e capitalismul, capitalismul este soluția. Sunt foarte relaxată în ce privește inegalitatea, atât timp cât nu se datorează opresiunii sau fraudei”.
Este mai important ca cei din zona mai puțin avantajată a societății să aibă șanse
Jonathan Ostry, director-adjunct al departamentului de cercetare din FMI: ”Nu avem o limită dincolo de care prea multă inegalitate este periculoasă. Nu avem un număr magic. Uneori creșterea inegalității este perfect compatibilă cu creșterea economică, iar în alte cazuri se ajunge însă prea departe. Când China s-a deschis spre lume, nu a evoluat numai în termeni de creștere economică, ci a ajuns să înregistreze o creștere a inegalităților. Uneori trebuie să ai ceva mai multa inegalitate pentru a avea creștere economică.
Însă vreau să fiu sigur că într-o țară cu multe inegalități cei de jos au încă șansa de a fi bine educați, de avea hrană și că nu vor fi respinși de bănci când cer credit. M-ar îngrijora mai mult un nivel mare de egalitate, însă în care cei de jos nu au șanse. Pentru mine este mai important ca cei din zona mai puțin avantajată a societății să aibă șanse. Dacă e așa, nu aș mai fi foarte îngrijorat că un anumit nivel al inegalității le produce mari suferințe”.
”Însă este important să facem o diferențiere între țările care au reușit să susțină creșterea economică pe perioade lungi și cele care au cunoscut creștere numai pe perioade scurte. Prea multă inegalitate poate limita capacitatea sistemului de a susține creșterea economică. In societățile mai egalitare, care sunt mai coezive, guvernele pot lua măsuri prin care iau bani de la populație pentru a îndrepta economia. În societățile mai putin egalitare, cu mai putina coeziune socială, oamenii nu au noțiunea că, dacă economia este pusă pe un făgaș bun atuinci toată lumea are de câștigat. Tind să se opună măsurilor dureroase luate pe termen scurt. Și astfel refacerea economiei este mai dificilă când avem inegalități mari”.
Ne întoarcem la situația de dinaintea revoluției industriale
Branco Milanovic, profesor la City University din New York: ”Avem nevoie de inegalitate. Egalitatea perfectă, toata lumea să aibă același venit, nu există nicăieri și nici nu a existat. Unele țări – China în timpul revoluției culturale – s-au apropiat de această situație, dar inegalitatea a existat mereu. Fără inegalitate îți lipsește imboldul de a face ceva – de a munci, de a inventa lucruri noi, de a investi. Nimeni nu face lucrurile astea gratis și știm că recompensele și premiile sunt esențiale, iar aceasta este partea bună a inegalității. Nu trebuie să uităm că inegalitatea este indispensabilă pentru dezvoltarea societății.”
”Globalizarea a fost un fenomen pozitiv pentru clasa de mijloc în piețele emergente – în China în special, în India, Indonezia, Thailanda. Nu au ajuns la nivelul veniturilor clasei de mijloc din țările bogate, dar situația se îmbunătățește. Pe de altă parte, avem de-a face cu stagnarea clasei de mijloc din țările bogate, iar o consecință poate fi destabilizarea politică. Dacă inegalitatea crește ca în ultimii 20 de ani, vom ajunge să avem doua societăți diferite în aceeași țară. Dacă nu ai clasă de mijloc și dacă distanța dintre cei bogați și cei săraci este mare, atunci ai două societăți. Putem ajunge la o plutocrație globală, acești 1% global sau chiar 0,5%, care seamănă perfect între ei, deși aparțin unor națiuni diferite. Putem ajunge ca mare parte din inegalitatea mondială să se datoreze inegalităților din interiorul fiecărui stat, o situație care exista acum 200 de ani. Deci am putea să ne întoarcem la situația de dinaintea revoluției industriale”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.