”Când se produce un eveniment șocant precum atentatele de la Paris, nu trebuie să cedăm furiei și indignării și nici să căutăm responsabili, ci să ne păstrăm mintea rece și să reflectăm bine la cele întâmplate. Ceea ce s-a întâmplat la Paris a fost o tragedie pentru victime și o atingere adusă lucrurilor care ne sunt cele mai scumpe, însă trebuie să reacționăm cu capul și nu numai cu inima. Iată cinci lecții de ținut minte”, scrie Stephen M. Walt într-un articol publicat de Foreign Policy și preluat de Courrier International.
1. Puneți amenințarea într-o perspectivă
Moartea bruscă și violentă a circa 130 de persoane nevinovate într-un oraș, pe timp de pace, ne reține atenția, însă un asemenea eveniment nu ar trebui să zguduie societatea din temelii. Moartea acestor oameni este tragică, însă pălește în fața carangiilor pe care Europa le-a cunoscut în 1914-1918 și 1939-1945. Niciodată Europa nu a fost mai bogată, mai liberă, mai sigură și mai deschisă, mai egalitară și mai stabilă decât acum și nu trebuie să renunțăm la aceste realizări.
Dacă Franța și vecinii săi întorc spatele realizărilor ultimilor 60 de ani, asta ar fi o victorie pentru atentatori. În timp ce ne plângem morții, nu trebuie să uităm că teroriosmul este arma săracilor și nu poate avea decât un efect limitat asupra țintelor ei. Orașul luminilor va rămâne în continuare acolo și va înflori atunci când comanditarii acestor atentate vor fi murit și vor fi fost uitați de multă vreme.
2. Acceptați faptul că securitatea totală este imposibilă
Este imposibil să ne apărăm împotriva tuturor extremiștilor gata să ucidă și să fie uciși. Societatea modernă are un număr nelimitat de ținte vulneranile și nu le putem proteja pe toate. Chiar și statele puternice și autoritare precum China si Rusia au fost scena unor acte teroriste de mare amploare, ceea ce ne arată că metodele statului polițist nu permit eliminarea problemelor. Evenimente precum atentatele de la Paris vor continua din păcate să jaloneze viața secolului 21.
3. Sa înțelegem originile terorismului pentru a-l putea învinge
Terorismul jihadist este o mișcare politică care pleacă de la interpretarea îngustă și fundamentalistă a islamului. Această mișcare face parte dintr-o minoritate. Apariția organizațiilor precum Statul Islamic sau Al Qaeda este într-o oarecare măsură simptomatică pentru criza de legitimitate a guvernărilor pe care le are lumea arabo-musulmană. Este în egală măsură o reacție nefericită dar de înțeles la anii, chiar secolelor, de ingerință occidentală în Orientul Mijlociu și în particular o reacție la o politică care a dus la sute de mii de morți în această regiune.
Recunoașterea acestui fapt nu înseamnă în niciun caz justificarea a ceea ce s-a întâmplat la Paris și nu apără și scuză actele comise înainte. În același timp, a afirma că acțiunile americane și europene nu au nimic de-a face cu aceasta problemă este ca și cum ți-ai băga capul în nisip și ai ignora realitatea. Pentru a da un singur exemplu al rolului Occidentului în această chestiune – dacă SUA nu ar fi invadat Irakul în 2003, este aproape sigur că organizația Statul Islamic nu ar fi existat astăzi.
Trebuie să privim realitatea în față: zeci de ani de politici eronate din partea SUA și a Europei au provocat o furie și un resentiment profund față de Occident în lumea arabo-musulmană. În cadrul acestor populații, anumiți indivizi, din fericire puțini, decid ca Occidentul să plătească pentru ceea ce ei consideră o ingerință nelegitimă și criminală. Este o reacție imorală și care nu va rezolva nimic, dar o reacție care nu este atât de greu de înțeles.
4. Să nu cădem în capcana Statului Islamic
Statul Islamic și alte organizații teroriste sunt animate de un amestec de furie, ideologie și ambiție, însă acțiunile lor nu sunt simbolul unei furii oarbe. Statul Islamic folosește violența într-un mod strategic. Încearcă să arate că trebuie să plătești un preț când ataci organizația și că are un obiectiv pe termen lung: să-și consolideze pozițiile în Siria și Irak și apoi să-și extindă ”califatul” în lumea musulmană largă. Ideologii săi caută să agraveze conflictul dintre musulmani și ceilalți, să-i oblige pe cei care se află la mijloc (așa-zisa zona gri) să aleagă o tabără. Dacă Statul Islamic reusește să ocupe noi părți ale Orientului Mijlociu, mesajul său privind ostilitatea profundă a Occidentului față de Islam va căpăta greutate, la fel și imaginea atent cultivată de apărător al Islamului.
Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să nu cădem în această cursă ce ne este întinsă. Dacă acceptăm viziunea lor asupra lumii, cea a unui conflict intre civilizații, religios și cultural, atunci riscăm să dăm substanță mișcării. Statul Islamic este fragil acum și ultimul lucru pe care trebuie să-l facem este să îi impingem pe oameni să creadă că organizația este eroică și vizionară.
5. Keep calm and carry on
Tentația evidentă după aceste atentate este de a face totul pentru a distruge Statul Islamic.
O campanie militară de anvergură l-ar fragiliza, l-ar împiedica să organizeze alte atentate și va diminua capacitatea sa de a complota împotriva Occidentului. Însă aceasta nu va rezolva problema, ba chiar riscă să o agraveze. Dacă SUA, Franța și aliații lor se precipită și lansează o cruciadă în Orientul Mijlociu, aceasta va adeveri mesajul Statului Islamic și al celor care îi consideră pe teroriști niște martiri în fața forțelor ostile ale Occidentului. Mai mult, forțele invadatoare vor vedea că aceste regiuni nu sunt ușor de guvernat sau de pacificat, la fel cum SUA au constatat în perioada când aveau acolo 150.000 de militari. Chiar dacă Statul Islamic ar fi complet distrus, ideile sale ar rămâne: anumite cadre se vor dispersa în toată regiunea și vor apărea noi organizații teroriste.
Soluția pe termen lung – să ne amintim că nu va există o soluție definitivă – este crearea unor instituții de stat mai legitime și mai stabile. Iar aceasta nu poate fi făcut decât de către oamenii care trăiesc în regiunile cu pricina, nu de noi. Trebuie ca lupta împotriva Statului Islamic să fie purtată de actori locali, iar SUA (și Franța) să rămână în planul secund. Dar este probabil, dacă este să judecăm după reacțiile post – 11 septembrie 2001, să facem exact invers.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.