ICR- când se schimbă legea de funcționare?

Având în vedere că România este integrată în UE, și cenzura este abolită cu consecința pedepsirii tentativelor de exercitare, circulația bunurilor și persoanelor este liberalizată, există o lege privind sponsorizarea, obiectivele ICR nu mai pot fi sub niciun aspect acelea de favorizare a unor clienți politici sau de altă natură.

De peste 15 ani n-am călcat prin această instituție și nici nu aș face un pas pe acolo pentru că responsabilii acestei instituții, oricât ar fi ei de vopsiți, nu pot fi o interfață, nu inspiră un minim motiv de susținere a unor proiecte specifice promovării artei și culturii în absența căruia asistăm la prăbușirea absolută a “institutului”.

Situarea prin lege a ICR sub directa coordonare a Președinției statului și a Senatului e o greșeală oficializată care adaugă instituția pe lista de sinecuri și fraudare a banilor publici, amplificând nepermis sistemul de aranjamente și relații la cotele ficțiunii.

Cei care contestă ICR și se află în Parlament încă nu au propus o altă LEGE de funcționare a acestei agenții de turism și mafiotizare a relațiilor publice și dedicare a fondurilor publice unei clientele care a șocat România de zeci de ani prin investiții care există numai într-o dictatură.

Tot ce roiește în prezent în jurul ICR este o forță întreținută de finanțări care nu au legătură nici cu generozitatea, nici cu devenirea și identitatea culturală, ci exclusiv cu o captură sprijinită de o lege de funcționare utilă abuzului.

Desigur, ICR are o activitate bogată, un bilanț cu participări, traduceri, tot felul de fumigene specifice derapajelor din sfera cooperativelor culturale. O adevărată gogoșerie cu rețete tradiționale preluate de la fosta propagandă comunistă a culturii române în străinătate s-a pus în mișcare prin ICR.

O nouă lege de funcționare care să interzică monopoluri și criterii contrare culturii și democrației, dincolo de actuala criză de imagine a ICR, se impune în regim de URGENȚĂ.