Se discută mult despre învățământul privat drept cauză a degradării vieții academice. Este o simplificare, căci acest învățământ nu acoperă totul, iar facultățile de stat nu sunt acum automat mai bune.

Copiii și nepoții „celor fără diplome”, odată deveniți „cu diplome (diplomați)” și, cu aceasta, beneficiari ai unei mobilități sociale ascendente, au votat cu democrații.

Tehnic, juridic vorbind, cel puțin în partea Europei în care ne aflăm, ar trebui dusă până la capăt abrogarea mult discutatului pact Ribbentrop-Molotov, ale cărui urme persistă.

„Izvorul” prezenței extraordinare în lume a Chinei, care a făcut din ea o supraputere de-a lungul istoriei, a fost „capacitatea uimitoare de a crea lucruri

Scindarea Europei a luat sfârșit în atmosfera căderii Zidului Berlinului. Pe rând, după Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, alte țări, precum România și Bulgaria, apoi Rusia, Ucraina și celelalte țări din Răsărit s-au manifestat în favoarea economiei de piață, pluralismului politic, statului de drept democratic și pentru cooperare.

Se discută despre „globalism” și se aduce în discuție, în opoziție, „suveranismul”. Termenii se folosesc însă improvizat, nu numai la noi.

De ani buni, regimul este prostocratic. Mediocritatea vârfurilor, nepotismul, favoritismul aruncă statul român, ca stat, mult în trecut. Un autoritarism incult și obtuz și-a așternut mantia nefastă peste țară,

Înainte de a caracteriza într-un fel sau altul situația în care lumea a ajuns astăzi, observația certă este că s-a extins nesiguranța

Mai recent, până și Elon Musk, The New York Times și alții, care au spus lucid că pacea durabilă implică cedări teritoriale, sunt luați la rost de activiși rudimentari.

România de azi este un exemplu a ceea ce înseamnă renunțarea la suveranitate – căci, să fim lucizi, nu i-a luat-o cineva, ci decidenți ai ei, debusolați și lacomi, o oferă mereu pe tavă.

Poți să nu fii de acord cu o afirmație sau alta, venită din partea oricui. Dar să confunzi și să falsifici este degradant. Din păcate, avem zilnic parte de așa ceva

Altădată, TVR Cluj era condusă de personalități cu apetit cultural. Instituții de acest fel ar și putea juca un rol într-o modernizare a cunoștințelor și atitudinilor.

Repet oricând afirmațiile rostite, căci ele exprimă adevărul cel mai simplu cu putință. Altfel, lucrurile se țin mai departe într-o criză absurdă, la care sunt, totuși, alternative.

În toate rezoluțiile CNSAS, de la prima la ultima, cea din 2012, se scrie negru pe alb: „domnul Andrei Marga nu a fost colaborator al fostei Securități și nu i-a aparținut”.

Trecutul are păcatele lui, lumea este lovită de neajunsuri, dar nu poți explica, invocându-le, dările înapoi din statul român de azi

„Scindarea globală” care are loc din 2020 încoace are deja particularități. Ea provine din rivalități economice între supraputeri, legate de obiective de dezvoltare, și din chestiuni financiare

Europenii trimit adesea la Bruxelles exponenți fără valoare, nefolosibili în țară, dacă nu cumva, așa cum s-au petrecut lucrurile cu unele țări, sinecuriști, soții, fiice, agitatori vocali.

Războiul actual, în care România nu are ce căuta, nefiind al ei, nu scuză ceea ce se petrece! El este folosit ca pretext ieftin de a nu vedea adevărul și interesele țării.

Din „piticul” politic și gigantul economic al perioadei postbelice, Germania, reunificată și suverană, devine actor politic cu anvergură nouă – de fapt supraputere emergentă.

Acum, în Taiwan și în jur se adună arme. Se agită apele Pacificului, încât un conflict este posibil, chiar și din eroare. Va fi război SUA-China?

Discuția asupra unei legi organice precum legea educației cere anamneză. Să observăm istoria factuală.

În viața de azi, se pune întrebarea ce poate face un autor. Caut să răspund cum am văzut eu lucrurile.

Se poate observa că destule teorii privind societățile actuale nu mai fac față experiențelor de viață, dar altele, cerute stringent, apar lent.

Decizii rezultate din ignoranță, lăcomie sau rea credință, cu consecințe dăunătoare pentru comunități întregi, nu sunt ceva nou în istorie.