În viața de azi, se pune întrebarea ce poate face un autor. Caut să răspund cum am văzut eu lucrurile.
Un autor care vrea să fie lucid înfruntă azi o cantitate de date imensă, probleme mai dificile, alternative de interpretare mai multe decât odinioară. Sunt din nou pe scenă amenințări existențiale. Autorul are a le face față.
Mulți oameni au păreri, chiar concepții. Dar cei care întrunesc cunoaștere, imaginație socială, nelinişte etică și se interoghează mai departe, ajung mai sus. Ajung dincolo de percepții, idei, concepții – ajung la viziune. Aceasta este podișul înalt de pe care se vede departe și în profunzime.
Cine se ocupă de filosofie este dator cu teze, teorii și chiar viziuni. Contra părerismului, care a inundat zilele noastre, este de revenit la cunoștințe organizate. Nu mai este timpul sistemelor închise, dar nu a trecut ora gândirii sistematice.
Sunt diverse confirmări ale unui autor. De la rezolvarea de probleme atunci când i se cere să le gândească, la construcția – cognitivă, industrială, instituțională, artistică etc. – de care este nevoie.
În mod normal, un autor poate face operă de comentariu, de istorie la propriu, dar nu și-ar satisface menirea dacă nu ar da și apăra evaluări, interpretări, diagnoze proprii la ceea ce se petrece în jur. Abstinența nu ține de profesionalism. Iar reeditarea situației în care gândirea este înlocuită cu propaganda, situație în care ne aflăm de câțiva ani, nu este decât o rătăcire. Cu atât mai gravă, cu cât în realitate sunt loviți mulți oameni.
Fiecare dintre prestațiile unui autor ridică întrebarea dacă se confirmă sau nu. Prin confirmare înțelegând că judecățile de valoare ale unui autor s-au dovedit și sunt recunoscute, că interpretarea este împărtășită de cunoscători și poate da linia, că diagnoza sa se bucură de dovezi factuale, că evenimentele sunt conform anticipării.
Aruncând o privire retrospectivă, pot spune, verificabil de cel care raționează cu probe, că am căutat să anticipez desfășurări. Nu mă bucur de fiecare dată că lucrurile s-au petrecut conform diagnozei. De pildă, aș fi vrut să văd democrație vibrantă, nu butaforie, meritocrație, nu contrarul, gândire liberă, nu propagandă! Uneori, am dorit să mă înșel.
Personal, nu m-am orientat spre confortul adaptării sau beneficiile oportunismului. Puteam s-o fac, ofertele fiind generoase. Dar gândul că realitatea este fatalitate mi-a fost străin. Compromisul cu ceea ce este nu m-a atras.
De îndată ce am ajuns la reflecții personale, mi-am asumat recunoașterea rolului decisiv al oamenilor în configurarea vieții proprii și a vieții celorlalți. Conștiințele pot fi constrânse sau înșelate, dar nu anihilate. Ceea ce este de făcut este parte a realității, iar inițiativa proprie este cheia. Am și explorat, istoric și fenomenologic, geografia subiectivității și efectele acesteia. În orice caz, de îndată ce am frecventat filosofii, hotărâtor pentru mine a fost Hegel, care a legat obiectivitatea de subiectivitatea capabilă să schimbe realități.
Înțeleg anticiparea ca obligație a filosofării mature (A. Marga, O filosofie anticipatoare, „Tribuna Magazine”, 2021), și am căutat să o întruchipez în cărți. Faptul a fost posibil căci mi-am asigurat armătura teoretică a analizelor. Am lămurit condiționarea dinspre subiect a cunoașterii (Cunoaștere și sens, 1984), imanența sensului, relația cunoașterii cu reflexivitatea (Cunoaștere și reflexivitate, 2020) și am considerat captarea întregului indispensabilă. Am procedat la lărgirea listei propozițiilor preluate în logică, reafirmarea argumentării, alături de demonstrație, printre formele de întemeiere și lămurirea condițiilor întemeierii izbutite (Argumentarea, 2004). Mi-am asumat metode variate sub singura condiție a contribuției noi. Optica am aplicat-o și în filosofie (Metodologie și argumentare filosofică, 1984). Nu am agreat relativismul (Relativismul și consecințele sale, 1998) și am profilat „universalismul generativității”, socotind valorile drept condiții ale performanței.
Spus simplu, viziunea mea își asumă, la distanță de -isme uzate, că tabloul lumii, ce ne conduce ca oameni, are premise culturale, că realitatea este rezultatul acțiunilor sau inacțiunilor, că în orice acțiune este conștiință, că fiecare acțiune este subsumată unui sens legat de imperative ale vieții, că suntem puși în mișcare de aspirații, încât apelul la rațiune nu este în gol, că în cunoaștere este mereu prezentă o componentă ce vine dinspre echiparea noastră datorată naturii și corectării naturii. Nu sunt soluții viabile în viață în afara comunicării. Valorile – adevăr, libertate, justiție, bine, frumos – nu se mai pot apăra decât reflexiv. Altfel spus, chestionând continuu condițiile posibilității lor în contexte mișcătoare de viață.
Se poate pune întrebarea dacă prestațiile de cercetare realizate în această viziune s-au confirmat sau nu.
Am promovat ideea unei diversificări a tipurilor de raționalitate și a științelor în funcție de sensul acțiunii ce o face posibilă pe fiecare (Raționalitate, comunicare, argumentare, 1992). Concepția mea este pragmatismul reflexiv (Pragmatismul reflexiv. Încercare de construcție filosofică, 2017), în optica căruia am și efectuat analize în varii domenii. Evoluția științelor și experiența acțiunilor o confirmă.
Am considerat că în imaginea despre societate este de părăsit monismul (al tehnologiei, al economiei, al culturii spirituale etc.). Este de acceptat „diferențierea” ca mecanism al modernității, alături de „marketizare”, și de asumat fenomenul „autopoiezei” (Metanarativii actuali, 2015). Am interpretat structurile și instituțiile ca rezultat al acțiunilor și am înnoit tabloul acestora. Cursul științelor sociale confirmă abordarea.
În educație, am conturat conceptul „universității comprehesive” (University Reform Today, 2005) – cu integrare de culturi diverse profilate istoric și cu asamblare a tehnologiei, științelor, filosofiei și religiei în aceeași universitate. Am elaborat conceptul „reformei cuprinzătoare a educației”, axat pe formarea tânărului potrivit tripticului „competențe, abilități, educație pentru valori” (Educația responsabilă, 2020). Am arătat din capul locului că ascensiunea amatorismului la decizii ruinează educația. Starea ei de azi confirmă din plin anticipările.
Am argumentat că „democratizarea” condiționează strict cotitura de la socialismul răsăritean, la o societate bazată pe libertăți și drepturi ale omului și cetățeanului (Die kulturelle Wende, 2004). Cine democratizează are rezultate devreme. Tranziția și ceea ce a urmat au dovedit că evaluarea era temeinică.
Am preconizat democrație cu control public constant asupra decidenților, opusă birocratismului. De aceea, în orice funcție publică am publicat la început programul și la final lista deciziilor. Susțin că guvernanța este fecundă abia în cadrul guvernării democratice. (Guvernanța. O alternativă la democrație?, 2016). Altfel, democrația se destramă, iar statul sucombă. Sunt de părere că democrația este în cumpănă azi, mai ales datorită numeroșilor inși nepregătiți pe care i-a adus la decizii și care, incapabili să o gestioneze, o subminează (Soarta democrației, 2022). Democrația se construiește doar democratizând. S-a dovedit că acolo unde nu a contat acest adevăr, democrația este riscată.
Am configurat tabloul filosofiei contemporane pe axe noi, precum depășirea polarizărilor analitic-fenomenologic, empirism-metafizică, modern-antimodern și, desigur, reintegrând filosofia și teologia ca tablouri ale realității umano-socio-cosmice (Introducere în filosofia contemporană, 2014). Prin monografii (Herbert Marcuse. Studiu critic, 1982; Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, 2009; Heidegger, 2021; Filosofia lui Habermas, 2022) am detaliat imaginea gândirii pretențioase, orientată spre schimbări raționale, care contează.
Am propus o nouă privire asupra culturii românești ( Gândirea altfel. Studii românești, 2015) cu etalări de personalități insuficient valorificate reflexiv (Liviu Rebreanu, Constantin Brâncuși, Virgil Bărbat, Adrian Marino) și intuiții noi ținând de reafirmarea unui patriotism luminat și respingerea confuziei dintre gândire și ideologie. Ea nu a întâmpinat reacții, oricare a fost opinia.
Am fost pentru reconsiderarea surselor și ponderii religiei (Religia în era globalizării, 2004) și reașezarea discuțiilor asupra relației „Isus escatologic” –„Isus istoric”, iudaism-creștinism (Frații mai mari. Întâlniri cu iudaismul, 2009) pe o bază factuală adusă la zi. Apăr ideea că relația filosofie-știință-religie este cu totul nouă în istorie (Theologia Hodje, 2009). Opțiunile acestea sunt parte a cursului general.
Am luat în discuție diagnozele societăților actuale. Diagnoza mea este aceea că am intrat în „societatea nesigură” (A. Marga, Societatea nesigură, 2016). Nu se mai poate păși în realitate fără a păși în nesiguranța creată de istorie, iar cursul actual al lumii confirmă din plin această diagnoză.
Am anticipat intrarea în „schimbarea lumii”. Organizarea creată în 1990 se schimbă (Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, 2011). Este diagnoza pe care am dat-o situației globale. Ceea ce a urmat nu a contenit să o confirme.
Am explorat ordinea mondială viitoare. Am propus teoria „geometriei variabile a supraputerilor” (Ordinea viitoare a lumii, 2017) și apăr principiul cooperării, la care s-a ajuns prin acordurile supraputerilor din 1972, 1975, 1986, 1991. Cooperarea a fost condiția esențială a schimbărilor benefice. Reacțiile la pandemie (Lecțiile pandemiei, 2021) și conflictul din Ucraina confirmă, direct și indirect, tezele avansate.
Am pledat pentru unificarea europeană, pe baza unei înțelegeri adecvate și noi a culturii europene (Filosofia unificării europene, 2005). Am semnalat dificultățile în care a intrat Uniunea Europeană (The Destiny of Europe, 2011) ca urmare a slăbirii, cu noi decidenți, a proiectului inițial și a birocratizării.
Am întreprins studii strategice în care am evidențiat semnificația universală a experienței americane (Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice, 2017), consecințele urcării Chinei printre supraputeri (China ca supraputere, 2021), importanța istorică a Israelului (Europa și Israelul. O simbioză istorică, 2019) și rolul crucial al Germaniei în cultura modernității (După globalizare, 2018). Am argumentat că „globalitatea” este realitate, „globalizarea” o politică tarifară, iar „globalismul” o ideologie ce nu rezolvă problemele oamenilor. Nu se poate crea democrație din afara unei țări, decât cu prețul insuportabil al cleptocrației. Teza mea este că ne îndreptăm spre o lume a națiunilor civice, suverane, în care suveranitatea include securitatea celuilalt. Fiecare țară o fructifică în funcție de decidenții ei!
Am plasat teoria legitimării la baza sistemului de drept (A. Marga, Justiția și valorile, 2019) și am argumentat că abia legitimarea democratică, de genul celei inițiate de James Madison, este de fapt legitimare. Sunt de părere că independența justiției, devenită cheie astăzi, presupune instituții care o promovează și apără. Fiind simple ideologii, nici „personalitățile”, nici „progresismul” și nici „Marea Resetare”, care se agită astăzi, nu sunt rezolvări.
Am propus părăsirea politicii ca distincție între amic și inamic și revenirea la politica înțeleasă ca rezolvare, prin acord democratic, a problemelor vieții (Statul actual, 2021). Am avansat un nou criteriu de delimitare a tipurilor de stat – nu numai după efectivul celor care decid (Aristotel) sau felul în care decid (Montesquieu), ci și după calibrul decidenților. Confirmarea este că, în unele locuri, prostocrația domină azi, cu efecte perceptibile, dramatice.
Am examinat îndeaproape evoluția României (Explorări în actualitate, 1994; România actuală. O diagnoză, 2009; România în Europa actuală, 2019). Am spus înainte de 1989 că s-a alunecat într-un „regim de coloratură medievală”. Am spus după 1989 că amânarea reformelor, dar și democratizarea cu segregare și securismul, apoi trecerea la justiție de răfuială și regim prostocratic de după 2004 periclitează România. Din păcate, acestea sunt realitate. Înainte de 2004 și de 2019, am semnalat că ceea ce urmează în consecința alegerilor respective va dăuna țării. Acum, România este socotită printre cele douăsprezece țări falimentare ale lumii! Am spus mereu că „democrația curată” rămâne soluția.
Am propus reclădirea eticii. Socotesc că nici descurcarea și nici normativismul nu mai dau rezultate. Expansiunea ca niciodată a urii o dovedește. Abia cu reclădirea pe valorile „integritate” și „demnitate umană” (Reclădirea eticii, 2022) etica mai poate face față disoluțiilor. „Ieșirea din indiferență”, „onoarea”, „răspunderea”, „a fi tu însuți” sunt pilonii de susținere ai eticii mele.
Nu se mai poate delimita arta de pseudoartă nici cu mijloacele interpretării ca „artă a vieții trăite” și nici cu cele ale interpretării ca „artă a realității”. Arta propriu-zisă (Profunzimea artei, 2018) nu este joc și nici copie, ci expresie aleasă de autori cu viziune ideatică și artistică pentru a pătrunde mai adânc în straturile realității din fața lor.
Apăr valorile vieții în comunitate – reducerea muncii ca trudă, libertatea persoanei, dreptatea și echitatea în relații, justiția, reducerea înstrăinării în procesul muncii și în restul vieții, personalizarea prin muncă și merit, reflexivitatea, integritatea și „stat al cetățenilor” care dezbat și decid. Ele compun reproducerea propriu-zis umană a vieții.
Se pot observa situațiile și tendințele de astăzi și se poate evalua ceea ce fac autorii. Din păcate, în România actuală (cu cea mai redusă lectură pe cap de locuitor!) se citește tot mai puțin, nu se dezbate (până și legile se promulgă fără dezbatere, iar deciziile de interes public sunt privatizate!) și nu se pricep instituțiile (statul fiind redus la un instrument).
Unii nu înțeleg nici acum că fiecare om are dreptul să opteze politic. Testul nu este opțiunea, ci valoarea persoanei atestată de realizări. Unii nu se pot elibera de impresia că ar fi proprietarii sensului istoriei. Nu există centru al adevărului, dar mesianismul politic întunecă minți.
Pe de altă parte, se controversează steril asupra anilor ’30 și asupra efectelor regimurilor de după 1948, în loc să se scrie, pe documente de arhivă, istoria lămuritoare a ultimului secol. De Centenar s-a scris istoria României, dar în alte țări!
În opinia mea, vechile -isme sunt contraproductive. Rămâne imperativul de a concilia libertățile cu datoriile și acțiunile cu gândirea. Istoria nu se sfârșește cu nimeni, iar creația are din nou teren. Constantin Brâncuși, care a trăit profund răspunderea socială, are mereu dreptate: „Mon jeu est a moi!”. Este al meu, și răspund de rezultat!
Practic,articolul e un testament! La ce să ne asteptăm? In martie 1957 Brancusi il cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxa din Paris, se spovedeste si se impărtăseste, apoi ii mărturiseste ca moare „cu inima tristă pentru ca nu mă pot intoarce in tara mea”
E trist,dar cei trecuti de 70 de ani nu mai trăiesc in tara lor!
Tot redus la cultură și cap, mă fekete! Asemenea bilanțuri se fac când cineva primește o distincție majoră sau din datorie. Nici pe una nici pe alta nu o pricepi, căci nu ai de unde, după cum judeci. Cu vîrsta ai probleme? Să dea natura să nu o ajungi, dacă te deranjează. Poți fi și tînăr senil, nu doar în vîrstă, cultivat și cu realizări.
O dare de seamă de nivel academic. Am, am, am, ham,ham,ham. Măcar aveți decența să recunoașteți că multe din ramurile prostocrației actuale provin din trunchiuri bine înrădăcinate și întreținute de locatarii vechilor codri. Nimeni nu v-a obligat, ați aplicat religia in care ați crezut iar mai pe final recunoașteți că sunteți primul care „ar fi vrut să se înșele”. Nu. Sunteți primul care s-a înșelat apoi au urmat mulți alții.
A primit Marga vreo distinctie majora si noi nu stim ?Premiul Pulitzer? Ca nu a aparut nimic in presa.legat de analiza pe baza de bilant a reputatului filozof, care evita riscul de faliment atunci cand conceptele nu mai ajuta
„Caut să răspund cum am văzut eu lucrurile.” …
Fiecare epoca a stiintei [clasice] examineaza lumea [antica] si gaseste reflectate in ea propriile preocupari sociopolitice contingente. (E. Hall „When is a myth non a myth ? Bernals „Ancient Model” in Th. Harrison (ed.) „Greeks and Barbarians”).
Stiinta vs. mituri (ca modele in cunoasterea umana), precum si civilizatii vs. barbarii (ca modele in sociopolitica umana) … ca niste lucrari ale lumii (interioare sau exterioare noua) ???
„Caut să răspund cum am văzut eu lucrurile.” …Si cateva citate celebre despre lume si posibilele sale confirmari …
„Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe.” — Ion Luca Caragiale.
„Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu.
„Nu e lume priceputa, dar nici minte sa o priceapa.” – Mihai Eminescu.
„Nu există nimica în lume ce n-ar trebui să fie cum e!” – Mihai Eminescu.
” În orice om-o lume întreagă îşi face încercare!” – Mihai Eminescu.
„Fără eu nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec. Ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu. Naţiunea mea e lumea.” – Mihai Eminescu.
Se cam vede, ..Escu, incapacitate de a discuta subiectul și refugiul în aiureli. Tocmai unei asemenea incapacități este bine că un intelectual cu realizări certe îi spune în rezumat ceea ce a adus nou. Dar așa-i natura cînd nu are ceva răspundere: nu are ce obiecta, dar o ia pe de lături și scornește.
„Caut să răspund cum am văzut eu lucrurile.” …Si cateva citate celebre despre lume si posibilele sale confirmari …
„Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe.” — Ion Luca Caragiale.
„Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu.
„Nu e lume priceputa, dar nici minte sa o priceapa.” – Mihai Eminescu.
„Nu există nimica în lume ce n-ar trebui să fie cum e!” – Mihai Eminescu.
” În orice om-o lume întreagă îşi face încercare!” – Mihai Eminescu.
„Fără eu nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec. Ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu. Naţiunea mea e lumea.” – Mihai Eminescu.
@ Daiana. O asemenea incapacitate ca mine nu are nevoie să-i spună un intelectual de talia D-lui Marga care îi sunt realizările sau ce a adus nou. Dl Marga nici nu mă cunoaște și inainte de a face acel comentariu, probabil nici nu știa că exist. In concluzie nu a scris nici pentru mine nici pentru cei asemeni mie ci pentru sine și cei care îi sorb ideile, ca dumneata, fără să realizeze că din când in când mai trebuie să și respire. Eventual să mai și gândească cu mintea lor dacă le mai rămâne timp…
PARE ca niciodata zicala ” tara arde si baba – pardon – se piaptana „, nu a fost mai potrivita ca in cazul de fata ! Inspirat si amuzant amical , comentariul d.lui F. Tulipan .
Domule Andrei Marga “În van căta-veți ramuri de laur azi, /
În van căta-veți mândre simțiri în piept. “ (M. Eminescu) În democrația zilelor noastre majoritatea manipulată de o minoritate imbecilă face adevărul și jocurile. Ne-a și v-a explicat domnul T. Băsescu că nu e nevoie de universități, de filozofi te uiți pe net pe Wikipedia și știi tot. Unui coleg de breaslă i-a spus același domn Teacă Băsescu că “ am vrut să spun PROȘTI, dar nu dădea bine dar nu suna bine și am spus FILOZOFi” și domul Liiceanu nu că nu a replicat, dar nici nu a clipit. Așa că Lumea-i cum este… și ca dànsa suntem noi”. (M. Eminescu)
„Nosce te ipsum” – cunoaşte-te pe tine însuţi – este unul dintre cele mai cunoscute îndemnuri ale antichităţii. „Viaţa necercetată nu merită trăită”, credea Socrate, la fel ca numeroşi filozofi, artişti şi mistici de-a lungul veacurilor. Benjamin Franklin spunea că „există trei lucruri extrem de dure: oţelul, diamantul şi cunoaşterea de sine”.
Imi plac citatele tale din nea Iancu si Eminescu.
Lumea este uriasa, dar fiecare din noi e o lume mai mica. Fiecare percepe mediul in care traieste prin prizma fortei cognitive si a culturii sale.
Articolele domnului Marga NU sunt pentru semidocti!!
Mda, sunt de acord cu un forumist ca articolul seamna cu testamentul intelectualului care isi asuma opera cu bune si rele, cu adevaruri si inadvertente…
Am sa inchei in stilul domnului Marga.
Chapeau bas monsieur Marga!!!!!
Dacă ar fi să fac o legătură între acest articol al domnului profesor Marga și editorialul de azi al domnului Nistorescu, mai că îmi vine a zice că Declarația de la București a fost pusă la dosar. Ca probă.
Sper să mă înșel.
Românii „cu cea mai redusă lectură pe cap de locuitor” au fost printre cei mai numeroși ce n-au crezut în plandemie. Încă o dovadă că mai bine de 95% din cărți nu merită citite; fie spun ce s-a mai spus, de multe ori mai rău decît înainte, fie spun minciuni.
Omul e total rupt de realitatea pe care daca nu ar fi obligat sa o rastalmaceasca ar putea onest si eliberat de reflexe indelung exersate sa o redea asa cum este…Nu poti aborda Lumea actuala cu fatetele ei hidoase fara SA RESCRII Istoria falsificata de catre
„marii istorici” ai IDEOLOGIEI GENOCIDULUI…Nostim e ca omul recunoaste candid, cu o seninatate tulburatoare, singura realitate pe care „constiinta” sa afectata de FALSA STIINTA care i-a fost inoculata, REALITATEA CA ISTORIA CE CIRCULA E ALTA DECAT ACEEA REALA!!!
O recunoastere tarzie si NESINCERA pentru ca trage in adanc si INTERPRETARILE CORECTE, apeland la subterfugiul atat de uzat si odios,
cum ca sa ne asezam cuminti sa studiem arhivele, de parca nu ar sti cine le tine sub 7 lacate de peste 100 de ani!!! O realitate pe care incerc modest sa o aduc la suprafata si PRETORIENII care sunt si AGENTI SOVIETICI, nu numai ai Securitatii, ma ataca cu abjectie
invocand „calificarea istoricilor” si iata EXACT ACESTI ISTORICI NENUMITI AU FALSIFICAT ISTORIA!!! Cum poti afirma ca un autor are „constiinta” cand acest autor NU E CAPABIL SA INTERPRETEZE ISTORIA TRAITA in 1989, sustinand calcandu-si pe „constiinta” ca ar fi fost „revolutie” si nu o Lovitura de Stat CRIMINALA, GENOCIDARA, comisa de TERORISTII ARMATELOR ROSII din Paktul de la Varsovia si de AGENTII LOCALI GRU/KGB/Comintern?Sau sa LEGITIMEZE GENOCIDUL SOVIETIC din STATUL SUVERAN Ucraina care este facut una cu pamantul…
BOLSEVICII sunt lipsiti de UMANITATE, pentru ei VICTIMELE NEVINOVATE nu conteaza, indiferent cat de numeroase sunt, ZECI DE MII, SUTE
DE MII, MILIOANE, SUTE DE MILIOANE sau PESTE DOUA MILIARDE!!!
Felicit, ba chiar sunt invidios pe cei care au avut rabdarea si taria nervoasa de a parcurge toata litania (testamentul) d-lui Marga.
Te tot dosești, dr.mulțescu, dar tot la mine ajungi. Cu tulipan de braț. Mai bine ai citi și ai lua exemplu de altitudine și atitudine intelectuală și morală. Așa, tot nevolnic, la ce scapă de la mese, nu ai cum evolua.
Care ESTE ISTORIA CEA REALA ???
Cea de la 1879 … Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța, bazele democrației moderne. Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789 a inspirat, în secolul al XIX-lea, un mare număr de texte similare în diferite țări din Europa și America Latină. Tradiția revoluționară franceză este, de asemenea, prezentă în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (convenție ratificată și de România, la data de 20 iunie 1994).
Proclamația de la Islaz a fost concepută ca act constituțional suprapunându-se, în bună măsură, Declarației drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789. Este considerată ca fiind prima constituție modernă a României.
SAU …
Congresul de la Viena care a fost o conferință a ambasadorilor statelor IMPERIALE europene pentru RESTAURATIE in Europa, prin rezolvarea unor probleme importante apărute după încheierea războaielor Revoluției Franceze și a celor napoleoniene. Obiectivele Congresului erau reinstaurarea ordinei conservatoare și restabilire a vechilor regimuri absolutiste, și revenirea la vechile frontiere și redimensionarea marilor puteri. Liderii prezenți la Congres erau conservatori, care se opuneau republicanismului și spiritului revoluționar.
CARE DINTRE CELE DOUA ALEGEM ? Charlie a ales varianta Congresului de la Viena.
Romanii au ales LUPTA cea REVOLUTIONARA. Care continuind propria CONSTITUTIE (cea NATIONALA proclamata la Islaz/1848) a FAURIT Romania prin Unirea din 1859, si prin castigarea SUVERANITATII nationale, continuata prin castigarea INDEPENDENTEI nationale/1877, prin REINTREGIREA teritoriului ROMANESC (WWI, WWII), prin eliberarea de sub jugul STRAINILOR (1947,1953) si de sub jugul DICTATURII (1989).
Excelent spus de Salvamar – Fiecare percepe mediul în care trăiește prin prisma forței cognitive și a culturii sale. Pe unii nu-i scoate din nivelul lor nici tractorul, nici altceva. Vorba lui Schiller – la unii nici Dumnezeu nu reușește!
AGENTUL SOVIETIC Uran-ic Gut Han Otilo Tica-los Salvamar Rollasonata core rene marius gelu doru popescu FARA Dumnezeu si FARA PATRIE
e istoricul calificat pe wiki al HAITELOR REUNITE ale Securitatii de pe forum…Chemat in triluri de fiare tradatoare de TARA turbate
sa explice cum e cu VOIEVODATELE SI PRINCIPATELE ROMANE intr-o disputa ce viza IREDENTISMUL si RASISMUL UNGAR/MAGHIAR in general si al lui Otilo rasputinoctonul in special, adevarata tema brizanta!!! Mai sus acest APATRID reda citate din Eminovici fara sa-si dea seama ca-l demasca mai rau ca INTERNATIONALIST MARXIST/NARODNIC decat am facut-o eu fara sa ma folosesc de wiki…Trecand peste celelalte ziceri ale ATEULUI NARODNIC, ultima de pe lista Cim Pann Zeului il defineste pe UCRAINEANUL Eminovici cel mai bine in acest
ATEISM care sfida traditiile stramosesti in care CREDINTA a ocupat un loc primordial in perpetuarea noastra ca NEAM!!! Ce inseamna
„eu Dumnezeu”? Dar „Natiunea mea e lumea”? Dovezi oribile ale ATEISMULUI si INTERNATIONALISMULUI, A DUSMANULUI ROMANIEI si ROMANILOR!
Mi-amintesc ce am afirmat de cateva ori, ca EU e DOVADA EXISTENTEI lui Dumnezeu, ceea ce nu inseamna „eu Dumnezeu”, intrucat DUMNEZEU
E ETERN si A CREAT UNIVERSUL INAINTE de a crea OMUL/EU care percepe si interpreteaza „lumina si cantecul” prin organele specifice care or fi ele „materiale”, dar care fara confluenta in GANDIRE si SUFLET ar ramane pe veci materiale precum Universul care e MORT, chiar daca e in miscare…Da, EU dau VIATA Universului, NU-I DAU SI CONSTIINTA DE SINE, dar EU nu sunt Universul si nici Dumnezeu nu e Universul creat de EL… Universul si EU suntem creatia lui Dumnezeu…CRIMINALII MARXISTI/BOLSEVICI/NAZISTI CONTRA UMANITATII S-AU
CREZUT SI SE CRED Dumnezeu, exact ca UCRAINEANUL ANTIROMAN Eminovici care in 1883 a participat la inmormantarea TERORISTULUI Marx…
Nu uita, mă Charlie, că Eminovici nu a participat doar la înmormîntarea lui Marx, cum zici, ci și la înmormîntarea lui Aristotel, Kant, Einstein, Mahatma Gandhi, Maica Tereza și Bob Dylan. Să nu uiți. Faci reconstituiri istorice de rîd curcile.
” Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” – Mihai Eminescu
Multescule , ai fost doctor intr-o alta lume … acum esti pacient , multumeste ca ai hrana si apa ! PRODUSE de oameni cinstiti si harnici ! TU nu ai batut un cui pt. tara asta , ai fost doar un parazit si asta esti si acum !
PS. IARASI aceeași MASLUIRE si MIZERIE INFAMA a lui Charlie nonISTORICUL, cel ANTIROMAESC (khazar, turcit mozaicat, fara de tara si popor/APATRID) …
Mihail Eminescu a trăit intre 1850 – 1889 in Romania.
Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. Deci a trăit in sec. XIX !
UKRAINE HISTORY:
• Ukrainian People’s Republic 10 June 1917,
• Declaration of independence of the Ukrainian People’s Republic 22 January 1918,
• West Ukrainian People’s Republic 1 November 1918,
• Act of Unity 22 January 1919,
• Declaration of independence from Soviet Union 24 August 1991k
• Independence referendum 1 December 1991,
• Current constitution 28 June 1996.
DECI: EMINESCU A TRAIT INTRE 1850-1889 in MOLDOVA/ROMANIA.
Maidanul dintre state s-a clădit ca „nationalitate” dupa anul 1917, si a devenit „tara” doar după 1991. (sec. XX).
Deci NICI O LEGATURA intre ELE. QED.
Shogore Ferry, i-ar te-a scos Maresalul din Padurea Faget de la naftalina? Esti eternul securistoid semidoct clonat de Ion Alatrinei, seful Garzii…Tu esti gigelul care ma acuza TAMP ca dupa mine si Burebista a fost bolsevic, fara sa-ti dai seama in nimic nicia ta
ca lui Burebista nen-tu Ceausescu ii emisese si certificat de „prim-revolutionar…republican”!!! Camaradul tau doru popescu Salvamar
l-a invocat pe Eminovici si am fost nevoit sa-i traduc zicerile pe care in lipsa lui cronica/crasa de cultura si vana analitica nu le-a inteles!!!Atat stiti, voi astia din subsolurile viloiului Maresalului, sa va legati de virgule, ceva concret legat de tema care sa semene a interpretare personala nu tasneste din putzurile gandirii voastre unineuronale…
După ce îmi furi și numele, vorbești din grotă, băiete dr. mulțescu.Dar pe un pacient trebuie să-l iert – altfel ar fi sănătos, nu pacient. Ca medic trebuie să-l înțeleg și în aberațiile lui infantile. În medicină știm cum regresează ființele umane la treapta copilăriei. Să știi că bat cuie cînd trebuie. Având clinica privată în care ți-am promis că te iau, fac de toate. Văd că recomandarea de a citi formidabila reflecție, la Comentariile căreia suntem, și a lua exemplul unei personalități cu operă și altitudine intelectuală și morală, de tine nu se prinde. Dar, fii consolat, asta-i boala și te aștept!
Charlie nu uita ca CEL care a CREAT si CERURILE (Galaxia noastra Calea Lactee si stelele din Galaxie, vizibile cu ochiul liber și astăzi ca si acum 3000 de ani) si PAMANTUL (Sistemul Solar si planeta noastra/TERRA) este EL cel URANIC (zeitate antică mitologica canaaita), astazi IDENTIFICAT cu UNIVERSUL cel EXTRAGACTIC (GENERATE in cursul evolutiei sale firesti/NATURALE si fizice). Universul Extragalactic neputând fi OBSERVAT de catre OMENIRE decât cu instrumente astronomice mari (Hubble, telesop 2.5m, in 1930), dar, doar BANUIT (ca entitate) in MITOLOGIILE cele semitice (babiloniene, feniciene, ugaritice si canaaite).
EL cel URANIC (din GENEZA 1) nu are nici o legătură cu Yahve, zeitate cea RAZBOINICA a lui Moise. Citește mai bine Biblia/VT !
Eminescu, Burebista fac parte din SPIRITUALITATEA cea nationala ROMANEASCA, ADORATA de ROMANI !
Burebista si Eminescu au TRAIT în si pentru REALITATEA pe acest TARAM GETO-DACIC si ROMNESC.
Burebista a faurit in ISTORIA cea Europeană STATUL cel GETO-DACIC dintre Muntii Padurea Neagra, Carpații Padurosi si Haemus (cf. Cezar). Dintre Marea Adriatica si Marea Neagra, dintre Rin (prin alungarea galilor) si Don. (cf. autorilor antici latini si clasici).
Eminescu a cizelat LIMBA cea GETO-DACICA (PIE pre-LATINA de tip SATEM), transformand-o intr-o limba MODERNA, UNITARA si UNICA in Europa, limba vorbita astazi intre Tisa si Nipru, intre Marea Adriatica si Marea Neagra, intre Carpații Padurosi si Hemus. Si atasandu-i si CULTURA si SPIRITUALITATEA sa cea ROMANEASCA de tip MODERNA.
Si ce te OF.TICI tu Charlie, ca Mareșalul si Ceasca (ambii neaos ROMANI) i-au admirat pe Burebista si Eminescu ? Asta este OF.TICA ta Charlie ?
Afla atunci ca NOI TOTI ROMANII ii ADMIRAM si IUBIM pe Burebista si Eminescu. Adevărații fauritori de ISTORIE si SPIRITUALITATE de tip NATIONALA pe acest TARAM al GETO-DACO-ROMANILOR ! EI sunt cei care FAC diferenta, in VEACURI, dintre NOI ROMANII si altii !!! (Sic !)
Dar de unde ești tu Charlie atat de sigur ca Zeul tău este ETERN ? Orice MIT se transforma intr-o RELIGIE si dispare intr-o MITOLOGIE.
EL cel URANIC are un INCEPUT (EXPLOZIV e drept, dar perfect NATURAL/fizic) dar si un SFARSIT.
Yahve cel VULCANIC are un INCEPUT (EXPLOZIV e drept, dar NATURAL/subteran) dar si o STINGERE.
„ETERNA” era doar „LUMEA” imaginata de Aristotel deoarece nu isi putea explica mecanismul mișcării de revolutie a planetelor. Mecanism extrem de simplu, demonstrat de Kepler (1609) si Newton (1687), legea NATURALA fizic a GRAVITATIEI universale.
Dar mai bine, citește nuvela „Sărmanul Dionis” (1872) … ca te lămurește M.E. !
Tataie , cinta la alta masa ! Aici nu te asculta nimeni ! Ride lumea de tine cu clinica ta , in care de fapt esti internat . De multa vreme .
@Doru Popescu:pur si simplu esti cel mai cult om care posteaza,ai bagat la bouwagon gaska de la Cluj!Exceptionala cultura
Pacientul psiho caută orice stratagemă, fie și ridicolă, să se sustragă adevărului despre el. Nu mă sperii cu asta cel care te dai, fraudulos, abuzînd de numele meu, dr. mulțescu. Am mai avut pacienți ca tine – fără cultură, incapabili de efort, dar cu pieptul bombat de sine. Pacientul are impresia că toți sunt ca el. Îl aducem la realitate. Medicina nu aici se împiedică.
ZIZI – este mai cult si decit amarga , care este prof. de filozofie si asta stie . Dar si Charlie este un om cult , f. citit .
Pînă una alta, un articol excelent al domnului Marga despre propriile contribuții și confirmarea lor de faptele istoriei. Aștept și alți dintre intelectuali să facă o analiză a propriilor lucrări pentru a vedea ce este nou în ele și ce se confirmă. Pe de altă parte, cînd ești zizi ți se scuză și vorbitul pe lîngă subiect și baterea cîmpilor. Cum bine zice cineva mai sus, fiecare pricepe după cum îl duce capul și cultura. Cînd astea nu sunt, se poate bate miriștea. Numai că atunci cînd te legi de oricine, ar trebui să-i pui la încercare vreo afirmație. Cum nu este cap de așa ceva, zizi are scuză. Dar unde nu-i cap, vai de fapte.
Dar exista o mare diferență:
Eu sunt ROMAN neaos (din parinti si bunici de neam ROMANESC de pe TARAM romanesc/Craiova, Iasi), si de aceea IUBESC si ADOR toată SPIRITUALITATEA cea NATIONALA a ROMANILOR (ca istorie, limba, cultura, religie, traditii).
Charlie NU ESTE un ROMAN neaos (fiind doar un simplu STRAINESC devenit cetățean de-al nostru), si de aceea NU POATE sa INTELEAGA si sa STIMEZE toată SPIRITUALITATEA cea NATIONALA a ROMANILOR. Charlie are cu totul alta spiritualitate (istorica, lingvistică, culturala, RELIGIOASA), de tip GENERIC STRAINEASCA si de aceea ne URASTE (PROFUND) spiritualitatea noastra ROMANEASCA, a celor majoritari pe ACESTE taramuri. Asta se vede din modul sau de exprimare și din vocabularul sau STRAINESC. Este citit, dar cultura sa este foarte inapoiata in timp si reactionara (de tip conservatoare si retrograda a restauratiei in istorie).
Sudiind si ADORAND, inca din copilărie, STIINTA despre LUME, am invatat foarte multe despre relația STIINTA – FILOZOFIE – RELIGIE, si am fost interesat de ISTORICUL cel CULTURAL al STIINTEI despre LUME in lume, Europa și pe tărâmurile NOASTRE cele stravechi (geto-dacice).
Cum putea Batranul sa fie altfel decat HAITA humoroida care-l are trecut in catastife si de aceea, cum putea sa invoce alte dejectii
pe post de argumente…Reiterez, creaturi nefericite, nu conteaza inteligenta si cultura daca nu exista CONSTIINTA si daca respectivul
e vandut Diavolului Rosu…Metodologia criminala a IDEOLOGIEI GENOCIDULUI e una repetitiva a unor DIVERSIUNI probate care au dat in 174
de ani rezultate excelente, marxizarea/bolsevizarea a JUMATATE de Planeta, cealalta JUMATATE fiind sub controlul ILEGALILOR!!! Repetand
DIVERSIUNILE cand trebuie sa le DEMASTI esti nevoit sa repeti argumentele, dovada incapacitatea voastra de intelege si accepta pe loc!
Ceea ce am spus si REPET …
Charlie TRAIESTE doar intr-o lume INVECHITA si DEPASIRA in timp si spatiu. O lume CADUCA, anISTORICA si nonISTORICA care si-a „oprit” orologiul timpului la anii 1776. O lume INVECHITA si DEPASITA ca si GRANITELE Imperiilor STRAINESTI europene (austro-ungar, otoman, englezesc, tarist, german si colonial german in Romania intre 1883-1947), lumea „restauratiei reactionare si anti-sociale” din anii 1814-1815, de la Viena.
Lume care a evolut, prin disolutia de imperii, in STATELE cele NOI din lume, dupa anii REVOLUTIONARI din 1789, 1830, 1848, 1870, 1917 si RAZBOINICI din WWI, WWII.
La fel precum si in cazul ROMANIEI, cea EDIFICATA prin REVOLUTIILE si RAZBOAIELE de ELIBERARE si EMANCIPARE NATIONALA si SOCIALA de la : 1821, 1848, 1857-1859 (castigarea INTEGRITATII si SUVERANITATII nationale), 1877-1878 (castigarea INDEPENDENTEI nationale, WWI si WWII (REUNIFICAREA tarii noastre ROMANIA), 1947-1954 (eliminarea elementelor STRAINESTI de la conducerea tarii noastre) si 1989 (eliminarea DICTATURII comuniste si DEMOCRATIZAREA tarii noastre ROMANIA). ROMANIA ca tara UNITARA, SUVERANA si INDEPENDENTA. Si astfel „RAIUL Maicii Domnului” a scapat definitiv de DIAVOLII cei STRAINESTI ai ROMANIEI !!!
Diavolii cei REACTIONARI si RETROGRAZI (cei de toate culorile cur.cubeu.lui) ai IDEOLOGIEI GENOCIDULUI de tip CONSERVATOR si al STATUT-QUO-ului in ISTORIA lumii !!!
Si deoarece a „citit” tot felul de astfel de „STUPIZENII ale inCULTURII” Charlie a ramas prizonier intr-un spatiu-timp REACTIONAR de tip OPAC si OCULT/RETROGRAD, al IDEOLOGIEI GENOCIDULUI de tip CONSERVATOR, cel de STATUT-QUO in ISTORIA lumii.
Si astfel, Charlei a ramas prizonier in lumea SATANEI (zeul Yahwe, cel desertic, al URII, RAZBOIULUI si al GENOCIDURILOR) si BELZEBUT (zeul Baal, cel desartic, si ochii sai de diavol/BANII) .
Ceea ce am spus si REPET …
Charlie TRAIESTE doar intr-o lume INVECHITA si DEPASITA in timp si spatiu. O lume CADUCA, anISTORICA si nonISTORICA care si-a „oprit” orologiul timpului la anii 1776. O lume INVECHITA si DEPASITA ca si GRANITELE Imperiilor STRAINESTI europene (austro-ungar, otoman, englezesc, tarist, german si colonial german in Romania intre 1883-1947), lumea „restauratiei reactionare si anti-sociale” din anii 1814-1815, de la Viena.
Lume care a evolut, prin disolutia de imperii, in STATELE cele NOI din lume, dupa anii REVOLUTIONARI din 1789, 1830, 1848, 1870, 1917 si RAZBOINICI din WWI, WWII.
La fel precum si in cazul ROMANIEI, cea EDIFICATA prin REVOLUTIILE si RAZBOAIELE de ELIBERARE si EMANCIPARE NATIONALA si SOCIALA de la : 1821, 1848 (ani de formare a constiintei NATIONALE a POPORULUI cel ROMANESC), 1857-1859 (castigarea INTEGRITATII si SUVERANITATII nationale), 1877-1878 (castigarea INDEPENDENTEI nationale), WWI si WWII (REUNIFICAREA tarii noastre ROMANIA), 1947-1954 (eliminarea elementelor STRAINESTI de la conducerea tarii noastre) si 1989 (eliminarea DICTATURII comuniste si DEMOCRATIZAREA tarii noastre ROMANIA). ROMANIA ca tara UNITARA, SUVERANA si INDEPENDENTA.
Si astfel „RAIUL Maicii Domnului” a scapat definitiv de DIAVOLII cei STRAINESTI ai ROMANIEI !!!
Diavolii cei REACTIONARI si RETROGRAZI (cei de toate culorile cur.cub.eului) ai IDEOLOGIEI GENOCIDULUI de tip CONSERVATOR si al STATUT-QUO-ului in ISTORIA lumii !!!
Si deoarece a „citit” tot felul de astfel de „STUPIZENII ale inCULTURII” Charlie a ramas prizonier intr-un spatiu-timp REACTIONAR de tip OPAC si OCULT/RETROGRAD, al IDEOLOGIEI GENOCIDULUI de tip CONSERVATOR, cel de STATUT-QUO in ISTORIA lumii.
Si astfel, Charlei a ramas prizonier in lumea SATANEI (zeul Yahwe, cel desertic, al URII, RAZBOIULUI si al GENOCIDURILOR) si BELZEBUT (zeul Baal, cel desartic, si ochii sai de diavol/BANII) .
CONFIRMARI. Lumea lui Charlie … transpusa literar (I)
Cu proporţiuni neschimbate — o lume înmiit de mare şi alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Cine ştie dacă nu vede fiecare din oameni toate celea într-alt fel, şi nu aude fiecare sunet într-alt fel — şi numai limba, numirea într-un fel a unui obiect ce unul îl vede aşa, altul altfel, îi uneşte în înţelegere. — Limba? — Nu. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiţilor oameni — numai individul, acelaşi rămâind [unic], o aude într-un fel.
În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut
şi viitor e în sufletul meu. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care
sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni şi asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui. Păcat că ştiinţa necromanţiei şi acea a astrologiei s-au pierdut -cine ştie câte mistere ne-ar fi descoperit în această privinţă! Dacă lumea este un vis — de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi?
CONFIRMARI. Lumea lui Charlie … transpusa literar (II)
În aceste atome de spaţiu şi timp, cât infinit! … într-un colţ al casei, la pământ, dormeau una peste alta vo câteva sute de cărţi vechi. O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocentrist, sistem care admite pământul de centrul arhitecturii lumeşti şi pe om de creatura pentru a cărui plăcere Dumnezeu ar fi făcut lumea. Titlul era scris şi latineşte: „architecturae cosmicae sive astronimiae geocentricae compendium” cu adăugire a înrâurinţei zodiilor asupra vieţii omeneşti. Şi cu o dedicaţiune: „celui întru fiinţa sa nemărginit, întru fapturile mânurilor sale minunat Dumnezeu spre vecinică laudă afierosită.” Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare, pe margini cu portretele lui Platon şi Pitagora şi cu sentinţe greceşti. Două triunghiuri crucişe înconjurate de sentinţa: „Director coeli vigilat noctesque diesque, qui sistit fixas horas terrigenae.” O carte care nu lăsa nimic de dorit pentru a aprinde nişte creieri superstiţioşi, dispuşi la o asemenea hrană. Pe o pagină găsi o mulţime de cercuri ce se tăiau, atât de multe încât părea un ghem de fire roş sau un painjiniş zugrăvit cu sânge. Apoi îşi ridică ochii şi privi visând în faţa cea blândă a lunii — ea trecea frumoasă, clară pe un cer limpede, adânc, transparent, prin nouri de un fluid de argint, prin stelele mari de aur topit. Cine ştie — gândi Dionis — dacă în cartea aceasta nu e semnul ce-i în stare de a te transpune înadâncimile sufleteşti, în lumi care se formează aievea aşa cum le doreşti, în spaţii iluminate de un albastru splendid, umed şi curgător. La sfârşitul cărţii era zugrăvit Sf. Gheorghie în lupta cu balaurul — dragă doamne simbol ce înfăţişa adevărul nimicind neştiinţa. (paragrafe selectate din nuvela „Sarmanul Dionis” , M.E. 1872).
CONFIRMARI. Lumea lui Charlie … transpusa literar (I) trebuie posa si aceasta parte
Cu proporţiuni neschimbate — o lume înmiit de mare şi alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Cine ştie dacă nu vede fiecare din oameni toate celea într-alt fel, şi nu aude fiecare sunet într-alt fel — şi numai limba, numirea într-un fel a unui obiect ce unul îl vede aşa, altul altfel, îi uneşte în înţelegere. — Limba? — Nu. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiţilor oameni — numai individul, acelaşi rămâind [unic], o aude într-un fel.
În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut
şi viitor e în sufletul meu. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care
sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni şi asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui. Păcat că ştiinţa necromanţiei şi acea a astrologiei s-au pierdut -cine ştie câte mistere ne-ar fi descoperit în această privinţă! Dacă lumea este un vis — de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi?
@ d popescu – cred ca clocotesti de mindrie personala , ai postat peste 30 % din comentarii fara sa spui nimic despre scrierea lui marga saracul .In locul lui te-as taxa pentru publicitate agresiva .
„Mon jeu est a moi!”.
Mă revoltă că te bagi în samă, bă gmbplay, legîndu-te, cu mințire, de oameni. Căpuțul tău nu poate nicidecum o idee? Una micuță de tot, că idei de om zdravăn arăți că nu ai cum. Nu poți citi? Cel pe care-l citezi și-a spus păreri la articol. Are orice om drept la stil propriu. La părerile lui. Citește și apoi grăiește.