O societate în care unii cetățeni sunt favorizați prin încălcarea aplicabilității legii nu poate merge decât în direcție greșită.

Klaus Iohannis continuă să se implice în politica de partid, încălcând principalul principiu care îi guvernează cu strictețe funcția: echidistanța

Recenta reuniune NATO, care a avut loc în capitala Regatului Unit, subiect redutabil pentru perspectiva evenimentelor în curs, cât și a…

Ziua Națională ne găsește cu o Constituție aproape deloc respectată, ca factor legislativ, situație care generează un abis în societate, respectiv în justiție, deocamdată fără ieșire. Fără o Constituție activată la maxim, România este victima sigură

Partidul lui Ion Iliescu, metamorfozat sub mai multe denumiri, sub hainele căruia cadrele fostului partid comunist și ale Securității au paralizat România, pare să fi ajuns la sfârșit.

Actuala situație este cu atât mai gravă, inadmisibilă, pentru că se află în continuarea unor regimuri abuzive, începând cu anii ’90

Rezultatul votului este cel preconizat. Au pierdut toți cei care ar fi avut un sens pentru deținerea puterii, au rămas în cursă alții.

Voturile de azi au ajuns precum peștii muribunzi de pe tarabe. Totul a fost stabilit: cine va câștiga, cine va fi contracandidat.

A construi și a dărâma guverne poate fi un fapt benefic, dar în condițiile de față, raportat la persoana președintelui, acest amănunt se înscrie în nelegalitate și anarhie, apropiindu-l de lumea a treia sau Europa anilor ‘ 30.  

Chiar dacă prin inerția  contextului, Klaus Iohannis va obține un nou mandat de președinte al României, acest fapt nu îi va spori nici virtuțile, nici profilul democratic.

De-abia acum cele două Românii se dovedesc a fi ireconciliabile, însumând fața unui monstruos eșec.

Securitatea a câștigat întotdeauna în perioada post-comunistă, în special prin interpușii săi. Învingătorii de acum au în spate întreg tabloul comunist, respectiv un modus operandi puternic amprentat.

Atmosfera campaniei electorale a fost una tipică aceleia din comunism unde alegerile erau doar bifate în ziarul partidului, fără o raportare, confruntare cu realitatea. De altfel, nu e de mirare că lucrurile decurg așa, pentru că asistăm la un fel de ermetizare/anulare a dezbaterii publice.

Aceste alegeri privind viitorul președinte au scos la suprafață tocmai lipsa alternativei, având în consecință situația de fapt.

Victoria electorală reprezintă un relativ succes personal, incluzând foarte multe imponderabile.

Klaus Iohannis se află pe același val al unor interese, urmând axiologic procurorului-șef european.

Rezultatul alegerilor va trebui discutat în amănuntul realității votului, iar cei care deturnează rezultatul alegerilor vor trebui aduși în fața justiției, fie însuși STS.

Dacă pe Klaus Iohannis l-ar interesa democrația și normalitatea, așa cum declară electoral, nu s-ar fi dus la Guvern la prima ședință a acestuia nici dus de masele largi populare de simpatizanți

Un președinte cu lipsuri de reprezentare, morale, atitudinale, în atari condiții prielnice, nu poate fi în continuare decât o catastrofă. Societatea românească, în general, se vede încurcată în firele unor legi

Deși au trecut trei decenii de la căderea comunismului, deși România s-a așezat într-o nouă albie socială, continuă ofensiva unor structuri care se poziționează conform strategiilor securisto-comuniste. Astfel, societatea românească este expusă unor confruntări, deseori brutale

Lumea politică a început deja să se învârtă în jurul lui Klaus Iohannis, dovadă că din buncărul puterii românești a început deja operațiunea privind o nouă și dramatică disciplină a mortificării României.

Din persoana de oarecare seriozitate care este, Klaus Iohannis riscă să devină un măscărici, întratât de lipsit de asumare și proiect se dovedește a fi. 

Aranjamentele politice pentru constituirea noului guvern îl arată pe acesta ca pe unul minoritar, chiar mai mult, contradictoriu.

Candidatura pentru un nou mandat al președintelui în funcție, sau a oricărui alt oficial, nu ar trebui să fie admisă fără demisia din poziția deținută de către acea persoană, anterior intrării în campanie