Împotriva frondei „populiste“ și „iliberale“ a statelor central și est-europene, puterile vest-europene au reacționat prin pârghiile de presiune administrative ale Comisiei Europene, apoi prin presiunile financiare ale condiționării politice a accesului la fondurile europene, fapt fără precedent în aplicarea Tratatelor UE. Nu mai puțin, presiunea se manifestă la nivel politic, intern și extern.
Autoritarism în Est vs uniformitate mentală în Vest
În acest fel se ajunge la un nedorit război. „Societățile vest-europene se uită la cele est-europene, în primul rând Polonia și Ungaria, ca la niște regimuri autoritare și criptofasciste. În același timp, conservatorii din Polonia și Ungaria cred că Europa de Vest este contaminată de o politică monoideologică, de cenzură, comisari ideologici, uniformitate mentala și, desigur, deficit democratic“, spune un eurodeputat polonez, citat în revista Spectator de John O’Sullivan, jurnalist britanic de orientare conservatoare, care locuiește de câțiva ani la Budapesta.
Președintele Franței amenință cu consecințe politice țările care nu respectă valorile UE și care alunecă spre regimuri populiste. Însă chiar Emmanuel Macron a recurs la populism pentru a câștiga alegerile (Macron a creat un partid care are inițialele sale, a promovat o ideologie vagă cu politici de stânga și de dreapta și a recrutat politicieni din tot spectrul politic). „Nu așa funcționează politica. Nu e realist să ne imaginam că Germania, Franța și Bruxellesul se pun de acord să cheme milioane de imigranți în Europa și apoi, pur și simplu cer altor țări să-i accepte. Țările estice vor să schimbe această mentalitate utopică“, scrie O’Sullivan. „Amenințările Bruxellesului la adresa Poloniei și Ungariei sunt o exagerare grotescă (…) Ambele țări sunt democratice, mult mai mult decât UE însăși“, unde Parlamentul European este lipsit de atribuția esențială de a propune legi.
Populism bun și populism rău
Pentru președintele Franței sau cancelarul Germaniei este mai confortabil să vadă lupta aceasta ca una între Est și Vest. Numai că, și electoratul occidental a luat-o în aceeași direcție: două partide antisistem în Spania – Podemos și Ciudadanos, unul de extremă stîngă în Grecia – Syriza, unul de extremă dreapta în Germania – Alternativa pentru Germania, unul cu șanse de a câștiga parlamentarele din Italia – Mișcarea de Cinci Stele. De aceea, populismul estic este etichetat ca fiind unul mai nociv și periculos, dar se trece cu vederea factorul fundamental care a dus la nașterea acestui curent, un factor de sorginte liberală și occidentală.
Tirania centrului
Politologul olandez Cas Mudde considera, într-un articol publicat de The Guardian, că „populismul este răspunsul iliberal și democratic la liberalismul nedemocratic, el critică excluderea de pe agenda politică a unor aspecte esențiale și cere repolitizarea lor“, aspecte esențiale care în Europa au fost și încă sunt: migrația, cultura, frontierele. Aceste teme au fost scoase de pe agenda politică. Depolitizarea se produce de o generație în Vest, prin transferul puterii de la cei aleși direct către agenții birocratice care își fac propriile legi, către tribunale și către instituțiile și agențiile UE. În acest fel, vreme de decenii, elitele birocratice au ajuns să dețină mai multă putere decât politicianul tradițional, supus votului democratic. „Fronda“ est-europeană anunță bătălia anticipată de filozoful Pierre Manent între demagogia populistă și tirania centrului promovată de elite, o luptă ce nu poate fi evitată decât dacă elitele vor accepta să trateze de pe picior de egalitate grupurile sociale.
Politica sub masca ONG
Acest fenomen al depolitizării acționează una din pârghiile de presiune tot mai folosite în țările est-europene. Inițial, catalizatori esențiali ai societății civile și ai unei democrații, ONG-urile au luat, treptat, rolul partidelor politice. Sunt organizații mai ușor de înființat (fără a trece de verificările justiției, ci prin simpla înregistrare comercială), mai ușor de finanțat, care nu trebuie să îndeplinească vreun criteriu de reprezentativitate și, în ciuda acestui fapt, sunt vârf de lance în negocierile politice și în mișcările de stradă. Să mire, în acest context, că guvernul Ungariei a trecut legea ce obligă ONG-urile cu finanțare străină să fie extrem de transparente? Fenomenul organizațiilor nonprofit a avut însă efect de bumerang asupra partidelor ce le-au susținut (partide liberale și de stânga deopotrivă). În Polonia, protestele împotriva regimului „iliberal“ Kaczynski au fost conduse de Comitetul pentru Apărarea Democrației (un ONG condus de un matematician, premiat de Parlamentul European în 2016 cu Premiul Cetățeanului European), iar acum, Platforma Liberală (principalul partid liberal) are de suferit în sondaje. La fel, în România, PNL s-a făcut nevăzut în spatele „străzii“. În Ungaria, Mișcarea Momentum (transformată recent în partid, condus de un activist de 29 de ani) a fost mult mai incisivă împotriva premierului Orban decât întreaga opoziție liberală și de stânga, incapabilă să se coalizeze începând din 2010.
Fenomenul depolitizării și pârghia ONG de presiune asupra instituțiilor democratice au de unde sa fie alimentate. La mijlocul anilor 1990 a început „ascensiunea modelelor de creștere bazate pe tehnică, care a sporit cererea de specialiști în știință, tehnologie, inginerie și matematică“, scrie, pentru Project Syndicate, Sami Mahroum, membru al Grupului de Strategie pentru Orientul Mijlociu al Forumului Economic Mondial. Acest fenomen al decăderii științelor umaniste s-a suprapus cu „transformarea educației universitare în bun pe piață; pe măsură ce universitățile vor acreditări și un statut mai înalt, programele lor încep să semene“. „Procesul acesta de modelare îmi aduce aminte de un pasaj din Ana Karenina: «Cât despre acest filfizon de Sankt Petersburg, toți sunt făcuți de mașini, toți la fel și toți niște rebuturi scumpe»“, scrie Sami Mahroum.
Care este adevărata Europă?
Rezistând în fața mișcărilor de „rezistență“, speculând aceeași uniformizare intelectuală ca și acestea din urmă, guvernele „iliberale“ est-europene au ajuns să câștige aliați și în lumea occidentală. Întâlnirea discretă dintre Viktor Orban și noul premier al Austriei, Sebastian Kurz, este un semnal îngrijorător pentru Merkel, Macron și Bruxelles. Dincolo de divergențe economice, cei doi lideri au interesul comun de a restrânge autoritatea instituțiilor UE, de a proteja securitatea și cultura statelor lor în fața ofensivei liberalismului cosmopolit. Alegerile din Austria, câștigate de conservatorul cu accente naționaliste Sebastian Kurz, coalizat apoi cu extrema dreaptă, anunță o schimbare, însă nu una violenta. „Este o schimbare nu prin răsturnarea sistemului, ci dinăuntru, prin sublinierea preocupărilor naționale și prin folosirea tuturor politicilor guvernamentale.“ Pe lângă Polonia lui Jaroslaw Kaczynski, Ungaria lui Viktor Orban, Cehia viitorului premier Andrej Babis și Slovacia premierului Robert Fico, Austria pare să devină de facto al cincilea membru al Grupului de la Visegrad.
În această formula va începe lupta pentru Europa. „Aceste state central europene se consideră adevărata Europă. Una care apreciază statul națiune, familia, religia creștină și democrația majoritară și le vede ca fiind ecouri autentice ale Europei tradiționale. Astfel, lupta lor cu Bruxellesul nu este una între europeni/antieuropeni, ci o luptă pentru a defini ce înseamnă să fii european“, scrie John O’Sullivan. Cât despre neîndoioasa strategie rusă de rupere a Europei, dacă în această luptă se vor amplifica exagerările occidentale legate de sfârșitul democrației în Est și se va continua așezarea acestor state în aceeași categorie cu Rusia, „va submina însăși critica noastră la adresa regimului Putin“, după cum remarca un participant est-european la o conferință pe tema campaniilor de dezinformare rusești, citat în aceeași revistă Spectator.
Citiţi şi
De fapt azi si nu numai de azi, dolarul cauta sa bage bete in roate monedei euro, iar din Lumea Noua locatarul de la Casa Alba baga vorbele ” America first ”, nu se stie cu deranjul facut in Lumea asta cam prost facuta ce soarta o sa aiba ” persoana umana ” de care fac vorbire ! In rest ROMANIA chiar daca este membra: N.A.T.O., U.E., in Parteneriat strategic cu SUA, in fapt este o colonie jefuita, in dispret pentru mediu, de resursele solului si subsolului precum coloniile din Africa si America de Sud, iar in trendul asta putem sa disparem ca stat national unitar deaorece dupa 29 de ani de mega hotii si mega banditisme economice suntem cam in ruina: economica, politica, sociala ! Sper sa ne dea Dumnezeu minte sa slalomam printre interesele, in principal, ale rusilor si americanilor in coltul asta de Lume cam prost facuta … !
@c.g.Polonii au inceput cu pct.8 de la Timisoara – fara comunisti – in reconstruirea capitalista a tarii lor, de chestia asta nu-ti place sa amintesti !Altfel, tabloul e bine prezentat.