Despre cum s-au dat „like”-uri într-o scorbură în campania electorală

Reţelele de socializare ne ţin într-o bulă, izolaţi de ceilalţi. Cât de mult a influențat Facebook campania electorală.

Liviu Valentin Runcan: În ­„home“-ul meu ajung preponderent şi, implicit, îmi extind relaţionarea cu persoane care au opţiuni asemănătoare cu ale mele în proporţie de 75% sau cam aşa. Ne enclavizează un soft, mai bine spus. Probabil mare parte din cei 2500 de prieteni v-au găsit ca şi mine, în aparenţă întâmplător, în fapt conduşi de principiul FB de a favoriza prieteniile sau măcar relaţionarea plecând de la asemănări contabilizate de dânşii… Aşa că ne dăm „like”-uri unii altora cu zecile sau sutele, adunaţi într-o scorbură.
Fenomenul este grav, pentru că separăm România, ab initio, între „participanţii“ şi „absenţii“ la traficul de date, astfel că orice imagine a noastră despre opiniile din jurul nostru este obţinută fraudulos (chiar dacă uneori, prin noroc, corectă). Pasul următor este tot la noi. Opiniile şi poziţiile politice se apără „pe teren“, acolo unde nu vorbeşte nimeni cu oamenii manipulaţi de televiziuni controlate de corupţii naţiei şi condiţionaţi de primar – cu ajutoarele sociale prezentate ca fiind la mâna lui: de preot – care face propagandă electorală fără rezerve, altfel „nu se mai uită dom’ primar la noi“; de cârciumar – care dă băutură pe caiet, cu plata la achitarea ajutorului. Niciunul dintre aceştia nu va intra în contact, pe FB, cu dumneavoastră.

Alexandru Nedelcu: Nu neapărat reţelele sociale în general, cât Facebook în particular, deoarece se joacă încontinuu cu optimizarea „feed“-ului pentru utilizatori, prioritatea fiind să mărească timpul de folosire a serviciului, nu să te informeze. Şi nici măcar Facebook nu-i atât de vină cât noi înşine, deoarece nu suportăm opinii contrare şi ne izolăm singuri, prin prietenii pe care ni-i facem, prin locurile ce le frecventăm etc. Problema este că-n loc să ascultăm opiniile oamenilor, oricât de greşite ar fi, şi (noi ăştia ce ştim mai bine) să încercăm să-i educăm, ne este mai comod să-i excludem din viaţă noastră.

Cursaru Paul Gabriel: Trezirea! Voturile sunt jos, în stradă, nu aici, în mediul online, şi mai ales pe Facebook. Mulţi încă nu înţelegeţi că un fenomen întâmplător are şanse aproape imposibile să fie repetat (vezi mediul online pro-Iohannis). Când rămâi ancorat într-o idee indusă bine de către unii, te rupi de realitate. Şi realitatea asta e, am pierdut pe mâna noastră şi a alegerilor făcute de unii şi alţii, care acum trebuie să îşi asume asta şi să facă mulţi paşi în spate. Dacă nu se înţelege… E grav. Îmi explic de ce s-a pierdut mizând pe online şi „clasicele“ acţiuni de stradă.

PĂREREA PSIHOLOGULUI

Mirela Zivari: ”Ne-am pierdut sufletul, am devenit roboți”

O bulă falsă a realităţii româneşti: la nici 60 km de capitala ţării, femeile nu au dreptul să fie la aceeaşi masă cu oamenii lor, o lume diferită de fantasma Facebook. Alte credinţe, alt discurs al celui mai iubit dintre pământeni. Trăim în lumea noastră şi a celor 75% ce au aceleaşi interese, preocupări, dorinţe să-şi cumpere pantofi de pe site-ul „X“. Ne dăm like-uri şi comentăm laudativ postările celor ce ne seamănă. Trăim într-o lume tristă, amnezică şi nepăsătoare. Câteodată, de sărbători, ne prezentăm în a fi buni, darnici, umani. Indiferenţa ne este atât de lipită de sufletul nostru, încât falsitatea zâmbetului şi promisiunile deşarte ni se par normalitate. Ne-am pierdut sufletul, am devenit roboţi, inteligenţe artificialeă. Investiţi în sentimente, emoţii, trăiri care încă ne mai ţin în viaţa… de Om!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.