Am înțeles că mai mulți scriitori din România, fostele RSR și RPR, au fost somați, după reguli statutare ad-hoc, să realeagă, în ordinea și stilistica stabilite de Congresele PCR, un fel de staroste în persoana unui cetățean aflat la o vârstă onorabilă, hiperactiv, cu aparențe de onorabilitate, însă cu reflexe bolșevice.
Omul nu e creator, însă este un expert în pipăirea creației în sensul corpului unei dame de consumație aflat la un institut de medicină legală.
El se vrea de-a dreptul un capo di tutti capi tronând în mijlocul unei case de jocuri de noroc, despre vecinătatea căreia s-a arătat consternat însuși Vargas Llosa, care deși nu era în nevoie a primit un bacșiș pentru acoperirea unor jonglerii autohtone.
Revenind la oile noastre, cifra celor convocați la noua armată wagneriană, pentru a se prezenta la urnele de aer cu iluzii, ar fi fost de 2600.
Insă spre marea lor onoare, peste 1600 dintre aceștia nu s-au prezentat, dobândind astfel o identitate impresionantă, refuzând să participe la o mascaradă greu de închipuit în oricare dintre țările Europei de azi.
Cel care se visează președintele pe viață al tuturor scriitorilor din România nu poate fi decât o fantomă de la fostul Comitet Central.
In concluzie, Doamne, ferește!
Poate ca cei 1600 au auzit de Bob Dylan, pe care „Don Nicy Manolescu” l-a facut textier de mana a 7-ea si nu prea au fost de acord.