”Când cea mai mortală pandemie de la gripa spaniolă încoace se extinde pe glob, presa se axează, cum este și de înțeles, pe noul coronavirus și modalitățile de combatere. Este deci cu atât mai suprinzător că aceeași pres atacă în mod gratuit regimurile de centru-dreapta din Europa Centrală, în special cele din Ungaria si Polonia, nu pentru că nu ar fi reușit să gestioneze criza medicală, ci pentru că au recurs la aceleași măsuri de urgență ca și alte guverne alese democratic de pretutindeni”, scrie Anna Wellisz, senior director la firma de consultanță White House Writers Gropul din Washington, într-un articol publicat de American Conservative.
”Mai exact, ce fac cele două guverne cu noile lor puteri împotriva coronavirusului? Polonia și Ungaria au înregistrat primul caz pe 4 martie. Ungaria a închis școlile șapte zile mai târziu, iar Polonia le-a închis o zi mai târziu; distanțarea socială a fost introdusă la șase zile după primul caz în Polonia și la sapte zile în Ungaria. Polonia a închis granițele la 11 zile după declararea pandemiei, înainte de a se fi înregistrat primul deces; Ungaria a făcut același lucru o zi mai târziu. Izolarea la domiciliu a fost introdusă în Polonia la 21 de zile după înregistrarea primului caz, iar în Ungaria la 23 de zile după primul caz. Să punem aceste informații într-un context. Italiei i-au trebuit 35 de zile de la primul caz pentru a închide școlile, iar Germania a așteptat 48 de zile pentru a-și închide granițele. Se pare că guvernele Poloniei și Ungariei și-au folosit autoritatea pentru a salva vieți.
Însă povestea acestui răspuns efcient al Poloniei și Ungariei nu este relatat nicăieri. Citim însă titluri precum ”Autocrații închipuiți iubesc pandemia”, cum scrie un editorialist de la Bloomberg pentru Washington Post. Sau ”Populiștilor le place pandemia”, cum scrie un universirtar stângist din Polonia. Alți editorialiști mai creativi au scris despre ”Acapararea puterii în pandemie”, despre ”Puciul coronaviruslui”, despre ”Coronavirus și zorii Europei post-democratice”.
Iar toate astea sunt doar mostre dintr-un întreg ansamblu de editoriale în mai toate limbile care sunt însă surprinzător de subțiri din punct de vedere al detaliilor și foarte lipsite de acuratețe.
Articolele care proclamă sfârșitul democrației în Europa Centrală par să se multiplice mai repede decât însuși coronavirusul, beneficiind de foarte multă acoperire în presa din regiune. În universul creat de Bloomberg, CNN, The Washington Post și The New York Times, coronavirusul nu este decât un pretext pentru preluarea puterii de niște guverne dictatoriale de centru-dreapta, al căror interes în timpul pandemiei este obținerea unor puteri extraordinare, ”o mișcare standard autroritară”, după cum scrie pentru The Washington Post un profesor de la Rutgers. Goana Poloniei și Ungariei pentru obținerea de puteri sporite în pandemie a devenit practic un nou gen jurnalistic.
Aceste relatări pline de clișee sunt foarte contagioase: atacurile presei au găsit un aliat legal în Curtea Europeană de Justiție, care, prin decizia împotriva Poloniei și Ungariei pentru ca nu și-au deschis granițele pentri cotele de imigranți, a accentuat hărțuirea instituțională și mediatica a acestor două țări. Dar aceeași justiție europeană este analizată pentru conflictele de interse dintre judecătorii de la Strasbourg și ONG-urile ostile Ungariei și Poloniei (asa cum a relatat și Cotidianul aici – n.red).
Presa pornește de la ideea că nu poți avea încredere în guvernele conservatoare din Ungaria și Polonia: chiar și în fața celei mai grave epidemii din ultimii o sută de ani, liderii de centru-dreapta nu ar avea în vedere binele public atunci când își sporesc autoritatea, ci acapararea puterii. De ce? Pentru că sunt conservatori. Jurnaliștii nu văd niciun pericol în, să spunem, Franța și Germania, chiar dacă guvernul Franței a adoptat recent o reformă nepopulară a pensiilor trecând peste capul parlamentului, chiar dacă guvernul Franței a organizat alegeri locale în ciuda pandemiei și a anulat turul al doilea atunci când a văzut că partidul lui Macron pierdea. Unde este revolta ziariștilor față de asemenea măsuri?
Nu contează că guvernele Poloniei și Ungariei au folosit plusul de autroritate în perioada de urgență pentru a lupta cu pandemia. Cazurile de infecție cu coronavirus sunt mai puține raportate la Europa de Vest. Potrivit informațiilor de la John Hopkins, Spania, cu o populație asemănătoare cu a Poloniei, are de 30 de ori mai multe infecții și de 108 mai multe decese; Portugalia, cu o populație ca cea a Ungariei, are de 15 ori ai multe cazuri și de șapte ori mai multe decese. Degeaba, pentru Bloomberg, Orban și Kaczynski sunt doar niște ”autocrați cărora le place pandemia”.
Fiecare țară democratică aplică măsuri similare, iar liderii se folosesc de starea de urgență pentru a combate virusul. Însă doar starea de urgență a lui Viktor Orban este cea care stârnește îngrijorarea. Și doar liderul Partidului Lege și Justiție din Polonia, Jaroslav Kaczynski, este acuzat de The Economist că, prin încercarea de a menține calendarul electoral, vrea să instituie o ”epidemiocrație” autoritară. Asta în timp ce Coreea de Sud este lăudată de New York Times pentru că respectă calendarul electoral în plină pandemie.
Se pare că liderii Poloniei și Ungariei ar trebui să aibă o autoritate în criză mai mică decât cea a unui guvernator sau primar din America, pentru a nu vorbi de cea a unui lider de stat progresist și de încredere din Europa. Cumva, puterea pe care o au oficialii aleși din Polonia și Ungaria este suspectă, nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt – politicieni conservatori care cred în independența națională și în statul națiune suveran. De aceea, în ciuda diferențelor mari dintre stările lor de urgență, Ungaria și Polonia sunt băieții răi ai pandemiei.
Acesta nu este dublu standard, este un univers paralel.
Doar în acest fel guvernul Poloniei este numit ”nedemocratic” pentru că a impus o ”stare de epidemie” și nu ”stare de urgență”. Starea de urgență ar fi amânat alegerile prezidențiale de pe 10 mai, o situație în care opoziția progresistă ar fi dorit mult să se ajungă. De ce? Pentru că actualul președinte conservator Andrzej Duda este mare favorit acum. Guvernul susține că impunerea stării de urgență doar pentru a amâna alegerile ar fi fost un lucru nedemocratic și neconstituțional și a venit apoi cu ideea votului prin procură. Presa vestică a considerat că această soluție înseamnă fraudarea alegerilor și că este dictatorială – fără a explica ce este fraudat și în ce mod. Ne putem doar imagina ce ar fi scris presa vestică dacă rolurile erau inversate – dacă opoziția poloneză avea prima șansă, iar guvernul ar fi facut ceea ce i se sugerează acum de către aceeași presă – adică să anuleze alegerile.
Între timp, guvernul Ungariei este considerat autoritar exact pentru o situație opusă: a impus stare de urgență (ceea ce Polonia este acuzată că nu a făcut), iar in acest fel guvernul a obținut puteri similare cu ale altor executive din Europa. Însă o publicație precum Vox îl numește pe Viktor Orban ”dictator”, chiar dacă parlamentul și justiția își mențin puterile: autoritatea guvernului este autorizată de o supermajoritate parlamentară, dar poate fi revocată prin majoritate simplă, iar calendarul electoral nu este amenințat, în ciuda relatărilor false ale unor jurnaliști occidentali de la Vox.
Așadar, în timp ce Polonia este criticată pentru ceea ce Financial Times numește ”nebunia alegerilor naționale” și pentru că nu a impus starea de urgență, The Washington Post acuză Ungaria că a făcut opusul – a impus starea de urgență și, așa cum susțin în mod eroant criticii, amenință calendarul electoral.
O asemenea interpretare schizofrenică este la ea acasă în Uniunea Europeană. Donald Tusk, liderul opoziției progresiste din Polonia, se folosește de tribuna UE pentru a intimida și a-și regla disputele politice cu guvernul polonez care i-a învins partidul în doua scrutinuri legislative consecutive. Tusk, fostul președinte al UE și acum șef al PPE, vorbește deseori despre unitatea în fața pandemiei, însă amenință partidul Fidesz din Ungaria, un aliat al guvernului polonez, că va fi exclus din PPE pentru că a adoptat starea de urgență și conducerea prin ordonanțe. Însă această putere a ordonanțelor pe care o are Viktor Orban o are și cancelarul german – Angela Merkel este membră a PPE – și și-o exercită prin intermediul legislației speciale din perioada pandemiei.
Cea mai mare parte a isteriei se bazează pe ”ce s-ar întâmpla dacă” – ce ar fi dacă ”ei” ar câștiga alegerile în timpul pandemiei sau nu vor mai lăsa puterea după pandemie. Singurul mod de a rezolva această dispută este să așteptăm. Haideti să vedem dacă Ungaria, o țară democratică membră a UE și NATO, care și-a asumat obligațiile ce decurg din niște tratate, supusă monitorizării unor ONG-uri corupte și a presei ostile, va dori să-și distrugă toate punțile politice și să riște alienarea internațională doar pentru ca Orban să-și mențină puterile obținute pentru a gestiona o urgență sanitară.
Presa – și cititorii ei – trebuie să se întrebe următoarele: de ce ar vrea un lider popular să facă așa ceva cu doi ani înainte de alegerile naționale? Le urăm succes celor de la The Economist și alte publicații care descriu Polonia în lumină dicatorială pentru că încearcă să mențină calendarul electoral, în ciuda pandemiei. Dacă opoziția nu are succes în sondaje și la urne, asta nu înseamnă că democrația poloneză nu funcționează. Poate că liderii aleși din Polonia și Ungaria nu sunt pe gustul Franței și Germaniei, însă au un mandat democratic și ascultă vocea poporului.
În loc să inițieze un soi de operațiune pentru schimbarea regimului împotriva celor mai vocale guverne europene de centru-dreapta, alese democratic, presa ar putea renunța la narațiunea ei despre moartea democrației și ar putea să se uite la flancul estic al UE cu mai multa atenție. Ar putea să descopere o parte a Europei care este mândră de tradițiile ei naționale, care își amintește bine de captivitatea sovietică și de lupta pentru libertate și care nu mai vrea să-și piardă vreodată independența, în fața nimănui.”
Se poate și în România!
Surprinzător de echidistant, obiectiv și bine documentat articol.
Domnule Calin,doi bani nu fac latraii media,atat timp cat guvernele si presedintii statelor respective au fost alesi democratic,cu majoritatea celor prezenti la vot,in baza unor programe de guvernare!Nu putem face pe placul inchinatorilor Vitelului de Aur, cu care suntem in disputa de 2000 de ani!Mai curand ar trebui sa le inchidem toate caile de patrundere in mintea si sufletul nostru!
Prostul moare de grija altuia…Dar cred ca e mai mult decat atat.Globalistii vor rasturnarea guvernelor care ii deranjeaza . De Romania nu zic nimic. Aici e svaitzerul lor. Pisica e moarta si sobolanii globalisti raspandesc virusul pe masa.
Avem si noi falitii nostri … avem si noi securistii care fac spume la bot prin televiziuni si presa slugarnica (Digi24, Realitatea, Adevarul, etc etc) … Da’ apropo, mai exista Grupul de la Visegrad, mai primeste candidaturi ? …
Re. ”The Washington Prost”.. Amice. Zici că AVEM,. Păi cam mulți avem,.. și cam de 30 de ani,. Romania nu e aptă pentru a exista. Romania e un teren de jaf, Romania e o oportunitate a unora de a se erija in babuinu șef, evident pe seama unei populimi primitive ortodoxe. Iar un UE există pentru a fi o justificare a acestora babuini șefi..UE nu e ce s-a dorit anterior, ci a devenit o dictatură,. un sistem de șantaj a unora considerați nealiniați la o concepție care nu se bazează pe parteneriat,.ci pe slugărnicia licuriciului. Deși se predică o libertate a ideilor, cei de o altă opinie sunt criticați, marginașlizați, amenințați.. Iar lichele, mizerabili de a săvârși o faptă mizeră sunt destui,.
Doamna Anna Wellisz,dovedeste in ce stadiu este o anumita parte a Europei si AMErica fata de tarile din centru-sud-est adica acelea scape din „lagar”,despre care nu stiu aproape nimic.Nici n-au scapat bine de un lagar,ca le-a luat in primire Lagarul veritabil , cu tratate si semnaturi si juraminte si structuri, din 2007 incoace cel putin pt.Romania, domnind Merkel-Ro inca se lafaia in vise si predispozitii etice,sociale si „muncitoresti”pana a vazut fata adevarata a jugului real institutit de banci, corporatii, fundatii si toate smacurile societatii deschise, pazita de Soros,Macovei, scoala „cumana”,”ardeleana”a lui Basescu-Petrov,Iohannis, Helwig cu toti in spate si jos .Nu putem contesta ca „nebunul” Victor Orban are in el o radacina de patriot mostenita,ceea ce ai nostrii clampai nu au! La fel, polonezul.Donald Tusk este si el un linge blide la UE.In afara de grupul de la Visegrad cu ce s-au impotrivit scapatele din lagar fata de reeducarea la care au fost supuse ,ce independenta,ce suveranitate, sa stea in front.Deci,nu numai ca APusul nu permite, dar le readuce la zero,cu atat mai mult un nebun ca V Orban si polonezul sunt de aprciat! Caci in art.la care face trimitere autorul, crerea unui ”homo sorosensus”, care să fie opusul lui ”homo sovieticus”,adica un huomo care sa lupt emereu pt.”drepturi din jungla”,homosexuale,fara frontiere,pentru migratie ,pt. a vrea avorturile, eugenia ca starpire a „inutililor”,consum de droguri,sa lupte pt.Kalergi si sa ajunga cum au ajuns tarile nordice „Tarile de JOs”ale Europei desfigurate,raiul celor care-si schimba forma si hapaie cu limba despicata,sange uman,umilire a demnitatii umane, desfigurare.
Da, este dublu standard din partea cnn cu privire la Ungaria şi Polonia, dar morişca sau domino-ul globalizarii trebuie să pornească cu statele mai mici, mai sărace şi mai şubrede dpv al securității naționale(România). Aceste state din estul Europei sunt asemănătoare ca mentalitate cu statele Alabama, Texas, Florida şi altele din aşa numita ‘bible belt’ a SUA, unde cetățenii majoritari votează în corpore cu conservatorii republicani şi principiile lor care de multe ori au tangențe xenofobice, rasiale, şi ultra naționaliste, ceva asemănător cu cazul sătenilor din Ditrău.
Albania nu e tara ortodoxa si o duce la fel de rau. De America Latina nici nu mai zic.
Valorile crestine traditionale (nu alea infecte ale sectantilor care s-au numit ei de capul lor „misionari”) reprezinta singurul lucru care opreste globalismul. Cand omul este considerat a fi creatia lui Dumnezeu, omul are un drept divin la viata si la libertate pe care numai Dumnezeu i le poate lua. De-aia jegosii de globalisti urasc asa de mult pe crestini. In Crestinism omul este o faptura a lui Dumnezeu. In ateismul tau infect, omul e doar o statistica.
Respekt Orban & Kaczynski !
Articol corect. Felicit autorul pentru corectitudine. Sa-si postreze obiceiul, asta-i doresc.
Mă surprinde acest articol cu luciditatea și realizmul lui. Defapt media romănească în general numai de rea vorbește despre Ungaria chiar dacă nu e. Romănia în schimb nu ezte criticată în acest hal, oară de ce? Pentru că compoartă după pofta lor.Dar asta are un preț colosal, numai două lucruri spun: Mîine, poimîine rămînem fără păduri și pămînt! Bun articol!