La prima vedere ai zice că sunt un hârb, da, da, un obiect hârbuit,mă mişc totuşi cu destulă sprinteneală, alerg pe plajă în fiecare dimineaţă şi sunt fericit că-mi pot bea în linişte oranjada. Seara încerc să aflu o mulţime de întâmplări dar sunt canale în care nu am acces, în altele pot intra dar, recunosc, mă descurc destul de greu.
Sunt un biet mediator, un fost consilier politic, garat pe o linie moartă, la marginea mării, aici, unde procentul de microbi e neînsemnat şi unde muzica valurilor îmi aminteşte de ancestralitate. Am astfel de amintiri, nu mă îndoiesc. În timp ce stau întins pe nisip îmi pot aminti diverse campanii electorale în care am mediat, întâmplări hazlii care-mi dovedesc aplecarea mea către latura amuzantă a vieţii pe care fiecare rămâne s-o descopere.
Un bărbat îşi ura soţia care votase cu un alt partid, un altul intrase în conflict cu propria-i seră de flori care se dădea în vânt după liberali, avea în ultima vreme un somn agitat, un altul bănuia că automobilul său cu motor solar are tendinţe socialiste evidente. Puteţi oare înţelege aceste lucruri? Ei nu le înţelegeau. O chestiune de câmpuri magnetico-politice, strigau înverşunaţi, noi nu avem timp de astfel de treburi, dumneata vii aici să ne umileşti, un scaun nu gândește, nu simte, nu are aspiraţii!
Totuşi apelau la mine, se linişteau, privirea le rămânea suspendată în gol, acceptau posibilitatea unei bulversări energetice. Nu încercam să-i conving, ci să le comunic. Mai răcesc uneori, îmi fac frecţii puternice, beau ceai şi umblu cu vreo zece batiste la mine. Îmi scriu memoriile, sper să iasă ceva bun din asta.
Câte o bancă de date de la celălalt capăt al pământului deţine informaţii despre campaniile electorale la care am luat parte, succesele sau rateurile, dezamăgirile mele, ameninţările clienţilor. Sunt totuși un android dintr-o ultimă generație. Dar, vai, atât de depășit din punct de vedere moral. Bine digitalizați, oamenii n u mai ies pe străzi în campaniile electorale. Fiind acum formați numai din biți, ei sunt doar niște clicuri în ziua votării.
Valurile se răzvrătesc însă chiar acum. O să vină furtuna. Iar eu va trebui să mă digitalizez. O să alerg prin mii de calculatoare. Trec așa, ca o săgeată. Ei bine, se vor duce și alegerile astea. Unde se du toate lucrurile. Către nicăieri.
Cateodata NIMICUL devine mai mult decat TOTUL.
Daca impartim un numar la NIMIC (zero) ce obtinem ? Poate o operatie ilegala. Poate un INFINIT !
Lumea noastra cea aproape INFINITA – provine doar dintr-o fluctuatie de NIMIC (vid).
sper ca „digitalizarea” si toate proiectele intru # noul normal si #omul nou sa devina ceea ce sunt: UN MARE NHIMIC. Multumesc pentru articolele zilnice. Raman cu nisipul plajei si valurile marii in gand.