GRECO, Polonia și România – pericolul irelevanței

Întâlnirea miniștrilor de Externe din UE, care a avut loc luni, la Bruxelles, a venit cu un nou episod din disputa Polonia-UE privind reforma justiției. Vicepreședintele Comisiei Europene, olandezul Frans Timmermans, a pus presiune pe șeful diplomației poloneze chiar înainte de întâlnire, spunând că „nu există nicio şansă în actuala etapă de a retrage Articolul 7“, activat în decembrie de către Bruxelles împotriva Poloniei în legătură cu temerile privind statul de drept. „Într-un final, este vorba de independenţa justiţiei“, a subliniat Timmermans.

Partea poloneză a ripostat nu numai la avertismentul de mai sus, ci și la propunerea Comisiei de limitare a accesului la fondurile de coeziune pentru perioada 2021-2027 în cazul statelor care nu respectă valorile statului de drept, o soluție alternativă la mult mai dificila activare a opțiunii „nucleare“ a Articolului 7, care necesită unanimitatea statelor UE pentru suspendarea dreptului de vot al unui stat membru. În plus, Comisia propune o reducere a fondurilor de coeziune cu 7% și a celor pentru Politica Agricolă Comună cu 5%.

Nu „revoluției“ tăierilor bugetare

„Suntem gata să discutăm despre evoluția reformelor politice și evoluția reformelor bugetare din UE. Însă ne opunem revoluției reducerilor, în special în politica de coeziune și în politica agricolă comună“, a spus ministrul polonez pentru Afaceri Europene, Konrad Szimansky. În plus, el a precizat pentru presa din țara sa că reducerea fondurilor este mai mare decât cea anunțată de CE: 10% reduceri pentru coeziune și 15% pentru agricultură.

Anterior, într-un interviu pentru Associated Press, ministrul de Externe Jacek Czaputowicz fusese și mai ferm. Limitarea accesului la fondurile de coeziune ține de „intenția de a exercita presiune pe anumite state, presiune politică înainte de discuții“. „Polonia și-a deschis piețele. Asta a oferit oportunități pentru dezvoltarea economiilor vestice. Ceea ce primim sub formă de fonduri de coeziune este un fel de compensație pentru că ne-am deschis piețele“, a spus ministrul.

Guvernul reprezintă societatea, nu CE

De la venirea la putere a conservatorilor conduși de Jaroslaw Kaczynski, în 2015, Polonia se află în dispută cu UE și cancelariile vestice pe marginea reformei justiției. Argumentul central al guvernului este lustrarea castei magistraților, în care se află încă mulți judecători și procurori ce au colaborat cu regimul comunist. Pornind de aici, guvernul a instituit un sistem în care magistrații sunt numiți de către aleșii cetățenilor, la fel ca în Statele Unite, în care parlamentarii sunt reprezentați în instituția omoloagă Consiliului Superior al Magistraturii, în care ministrul Justiției este și procuror general, la fel ca în SUA. „Guvernul își trage autoritatea de la societate, nu de la niște recompense din partea unor instituții precum Comisia“, a declarat ministrul Czaputowicz cu privire la legitimitatea reformelor.

Strategia Poloniei

Aceste reforme au dus la recomandări din partea Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, la recomandări din partea Grupului de State Împotriva Corupției al Consiliului Europei (GRECO). Guvernul polonez abia de a reacționat la toate aceste avertismente, pentru că a urmărit să ducă dezbaterea la un nivel superior, cel al cancelariilor de la Paris și Berlin și al Comisiei Europene. Astfel, s-a ajuns la activarea procedurii pentru aplicarea Articolului 7 împotriva Poloniei, la avertismente dure din partea Germaniei și Franței. Coalizare polono-ungară, cu premierul Viktor Orban susținând că se va opune opțiunii „nucleare“ a obligat Comisia să politizeze bugetul UE și abia atunci Varșovia a început să caute un compromis – unele legi au fost anulate, iar altele se află acum din nou în dezbaterea parlamentului.

Legile poloneze ale justiției sunt mult mai ambițioase decât cele încercate acum în România; guvernul polonez a plusat pentru a avea marja necesară compromisului cu UE, iar Timmermans a declarat recent că, deși nu s-a ajuns încă la un acord,  dialogul cu Polonia este pe calea cea bună.

România, împotmolită în războaie mici

Spre deosebire de Polonia, la București energiile sunt irosite într-o dispută plecată de la o recomandare a GRECO, un organism al Consiliului Europei. Nu puțini dintre adversarii legilor justiției știu că autoritatea Consiliului Europei în materie de protecție a statului de drept este știrbită câtă vreme, în ianuarie 2018, Adunarea Parlamentară a CE a devenit tribună pentru separatiștii transnistreni, câtă vreme Comisia de la Veneția a avut o reacție foarte palidă la adoptarea unei constituții cu accente revizioniste de către Ungaria, în 2011.

Desigur, Consiliul Europei, ca și defuncta Uniune a Europei Occidentale au avut un rol major și au fost jaloane ale integrarea României în Vest. În parcursul spre UE, România a trecut prin „testele“ Consiliul Europei (organizație creata pentru a acomoda cele două tabere ale Războiului Rece în Europa) și ale celebrei recomandări 1201 din 1993 a Adunării Parlamentare a CE privind statutul minorităților, amplu speculată atunci de politicienii maghiari și de stânga din România, dispută ce a dus la nesemnarea Tratatului cu Ungaria și un eșec de etapă important pentru aderarea la UE.

Însă odată depășit pragul aderării la UE, cantonarea discuțiilor pe legile justiției în limitele unei recomandări GRECO echivalează cu eșecul de a duce dezbaterea acestei reforme la niveluri relevante, la etajele superioare ale Comisiei Europene. Făcând o paralelă, este greu de conceput acum, spre exemplu, ca Guvernul și Președinția României să accepte critici privind politica față de Chișinău din partea OSCE (organizație pan-europeană creată în 1973, cu un rol în securitate omolog celui al Consiliului Europei în materia drepturilor omului și democrației), după ce reprezentantul OSCE pentru Transnistria, Franco Frattini, susține voalat poziția Rusiei.

Fără corsetul unui MCV, cu „moștenirea“ unei economii sănătoase primită de la guvernările proeuropene, conservatorii polonezi și cei maghiari au știut să ducă negocierea unui compromis pentru reforma justiției la etajele superioare ale Comisiei Europene și ale guvernelor marilor puteri europene, refuzând întoarcerea la statutul de țări candidate la aderare din anii ’90. În acest context, miza pentru România nu este doar adoptarea sau nu a unei reforme de compromis a justiției, ci mai ales neîmpotmolirea în războaie mici, într-un moment în care Europa va oficializa categoria statelor de mâna a doua.            l

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.