”Investiția” Ucraina – riscuri și beneficii

”Banii voștri nu sunt un act de caritate”, a spus Volodimir Zelenski în fața Congresului SUA, în urmă cu câteva săptămâni. ”Sunt o investiție în securitatea globală și în democrație și vor fi folosiți în cel mai responsabil mod cu putință”.

Sperând să oprească valul de scepticism din rândul Partidului Republican, mulți ulii conservatori au reluat această afirmație. Un congressman a spus că oprirea ajutorului pentru Ucraina este o idee ”absurdă” și că America ”a făcut o investiție bună acolo”. Matthew Continetti a scris pentru National Review că ”asigurarea poziției Americii și a viitorului libertății fără intervenție directă și cu pierderi relativ mici în bugetul federal este un succes strategic. Ucraina are ne voie nu de mai puțin ajutor american acum, ci de mai mult ajutor”. Un alt comentator, Noah Rothman, scria că „victoriile Kievului sunt victoriile noastre, câtă vreme promovează interesele fundamentale ale Americii: menținerea unui acord european care le-a oferit puterilor occidentale cea mai lungă și mai durabilă pace pe continent din toata epoca modernă”.

Aceste viziuni susțin că, cu un cost foarte mic, SUA au putut apăra o democrație atacată de un regim autoritar, au reușit să domine un dversar militar, au întărit NATO, l-au împiedicat pe Vladimir Putin să invadeze teritoriul NATO și l-au speriat pe Xi Jinping pentru a nu interveni în Taiwan. Pentru acești conservatori, politica lui Biden este una ale cărei beneficii depășesc cu mult costurile.

Numai că aproape niciuna dintre aceste viziuni nu este adevărată, scrie Brendan SDougherty, într-un articol publicat de National Review, pe care il reproducem mai jos.

”Costurile înfrângerii unui adversar în plan militar merită plătite doar dacă ai niște rațiuni strategice pentru a face asta, iar Americii pare să-i lipsească aceste rațiuni. Rolul NATO a fost extins, nu însă și costurile pe care ar trebui să și le asume aliații europeni. Proiectul ultranaționalist din Ucraina contravine valorilor democratice și liberal-internaționaliste care sunt folosite pentru a promova acest proiect în străinătate. Costurile financiare și morale ale conflictului au crescut vreme de aproape un deceniu și vor crește și mai mult. Situația din Ucraina este foarte probabil să-l încurajeze pe Xi Jinping în Taiwan la fel de mult cât îl descurajează, având în vedere că implicarea SUA în Europa va reduce din resurse și din dorința americanilor de a fi jandarmii lumii. În cele din urmă, niciun conflict sângeros din această parte de lume nu permite să încasezi profiturile în orice moment; Rusia lui Vladimir Putin va avea mereu un cuvânt de spus în ce privește finalul acestui conflict.”

Rezerve de arme sau rezerva de moral?

„Susținătorii continuării ajutorului pentru Ucraina trebuie să prezinte niște costuri cât mai reduse, pentru că sprijinul pentru acest ajutor a scăzut foarte mult când administrația Biden a început să vorbească cu presa despre strategia SUA. Neoconservatorii nu au primit o mână de ajutor atunci când generalul David Petraeus spus la o televiziune că, dacă Rusia va folosi arma nucleară tactică în Ucraina, SUA vor interveni și vor anihila armata rusă și vor lansa lovituri chirurgicale pentru a elimina conducerea de la Kremlin. După asemenea afirmații ale lui Petraeus, oamenii au început să se întrebe cum va reacționa Rusia la asemenea contramăsuri americane și au început să tremure gândindu-se la această reacție.

Americanii tind să vadă războiul ca pe un soi de exercițiu moral și mulți cred că susținerea democrației în Ucraina va descuraja o intervenție chineză în Taiwan. Este adevărat că Beijingul poate fi descurajat de eșecul Rusiei, însă China este în egală măsură satisfăcută văzând cum forța americană este folosită în Ucraina, nu în Taiwan. Acum, SUA discută despre trimiterea in Ucraina a unor vehicule Bradley vechi de 30 de ani, pentru că nu mai au arme noi. Planificatorii americani și-au dat seama că industria militară nu mai poate face față cererii de piese de artilerie pentru Ucraina. Care factor va conta mai mult pentru China: convingerile profunde ale ONG-iștilor neoconservatori din SUA sau faptul că arsenalul SUA se reduce? Apoi, China poate observa că intrarea americanilor într-un război a redus mult din dorința lor de a intra într-un nou conflict”.

Alianța NATO a fost întărită sau fracturată?

Războiul din Ucraina a generat o problemă în cadrul NATO și în modul de a gândi despre NATO. Administrația George W. Bush a smuls de la aliații europeni promisiuni că Ucraina va Adera la NATO într-o bună zi. Aceasta este o linie roșie pentru Rusia încă de la finalul Războiului Rece, o linie roșie pomenită nu numai de Vladimir Putin, ci și de liberali precum Egor Gaidar. A depăși această linie roșie așa cum a făcut-o Bush a fost o uriașă prostie, pentru că nu numai că i-a supărat pe ruși, dar le-a oferit și foarte mult timp pentru a se asigura că Ucraina nu va deveni membra NATO.

Fred Kaplan scria pentru Slate, la finalul anului trecut: ”Războiul actual a început când Rusia a invadat Ucraina, punct. Rusia nu a fost provocată printr-un joc al alianțelor să invadeze Ucraina. Poate c[ Putin s-a speriat că Ucraina ar putea adera la NATO, însă nu există o asemenea perspectivă la orizont. Ucraina nu a fost vizată de vreo alianță”.

Asemenea afirmații demonstrează dublul standard al neoconservatorilor când vine vorba despre NATO și război. Ei spun ca uriașul sprijin american pentru crearea unei forte armate ucrainene interoperabile cu NATO nu are nimic a face cu decizia lui Vladimir Putin de a abandona Acordul Minsk II și de a invada Ucraina, în februarie 2022, și nici cu dorința lui Putin ca Ucraina să fie demilitarizată. În același timp, neoconservatorii spun că este în joc credibilitatea NATO și că acest război a întărit NATO.

Adevărul este ca NATO a fost pe cât de mult întărită, pe atât de mult slăbită de acest conflict. Depunerea candidaturii la NATO de către Suedia și Finlanda a fost salutată de neoconservatori. La prima vedere, sunt țări care au multe resurse și au o cultură politică ce va ajuta NATO, spre deosebire de niște membri NATO precum Macedonia de Nord. Problema este însă că Suedia și-a depus candidatura pentru NATO după ce a anunțat creșterea masivă a alocărilor bugetare pentru apărare, până la 2% din PIB; ca și Germania, Suedia promite că va ajunge la acest procent abia către finalul acestui deceniu. În cazul Finlandei, creșterea bugetului apărării a fost stabilită la 70%, iar aderarea la NATO ar veni cu marea problema a unei frontiere de aproape 2000 de kilometri cu Rusia, o frontieră a cărei integritate va deveni responsabilitatea NATO.

Neoconservatorii vor arăta către Germania, care la începutul războiului din Ucraina a renunțat la apropierea de Rusia care a durat decenii la rând și a început să majoreze cheltuielile pentru apărare. Însă Germania a abandonat această politică în decembrie 2022, amânând cu ani de zile atingerea pragului de 2% din PIB pentru apărare. Asta a venit după luni de zile în care a amânat ajutorul militar promis Ucrainei.

Între timp, președintele Emmanuel Macron – prezentat deseori ca un erou al lumii liberale în timpul administrației Trump – începe să vehiculeze ideea unui pact de securitate între UE și Rusia care să nu includă SUA. Iar Macron mai spune că NATO se fracturează.

Ucraina devine tot mai iliberală

Îngrijorările legate de cultura politică din Ucraina au fost etichetate de neoliberali ca fiind neimportante sau rodul propagandei și teoriilor conspirației fabricate în Rusia. Însă nu putem trece cu vederea peste o formă de schizofrenie a relatărilor despre Ucraina – într-o zi apar acuzații de nazism, iar a doua zi Ucraina este prezentată ca o campioană a progresismului.

Propaganda rusă funcționează, este drept. Însă trebuie notat că toți comentatorii liberali au prezentat revoluția Maidanului din 2014 ca o mișcare condusă de o coaliție liberală aliată cu ultranaționaliștii ucraineni, precum cei din Batalionul Azov. ”Tolerarea naționaliștilor a dus la separatismul violent din Donețk. Dacă i-ar fi respins pe ultranaționaliști, lucrurile ar fi putut arăta altfel”, spunea sociologul ucrainean Volodimir Ișcenko, în 2014. 

Și astăzi avem aceeași alianță cu ultranaționaliștii. Ucraina este condusă de Zelenski, un actor evreu. Săptămâna trecută, parlamentul și organizațiile civice au marcat ziua de naștere a lui Stepan Bandera, un colaborator al naziștilor care dorea să epureze Ucraina de toate elementele ”indezirabile”. Membri ai guvernului Poloniei, una dintre tarile care au susținut mult Ucraina în actualul război, au criticat manifestările din țara vecină și au cerut ca Ucraina să recunoască masacrele comise de banderiști împotriva polonezilor și evreilor.

Proiectul ultranaționalist al guvernului de la Kiev este de înțeles într-o oarecare măsură, în lumina invaziei ruse și a refuzului lui Putin de a recunoaște identitatea națională și etnică distincte a ucrainenilor. Însă acest proiect naționalist nu are nimic în comun cu libertățile fundamentale din Vest. Ucraina a interzis partidele incomode. A interzis partidele succesoare ale Partidului Regiunilor, pro-rus, care era foarte bine reprezentat în Donbas. Presa critică la adresa actualului guvern a fost închisă. Din acest motiv, Ucraina nu a fost considerată o democrație matură nici de ONG-uri foarte părtinitoare, precum Freedom House.

Războiul agravează situația. Legile ”derusificării” aprobate recent interzic punerea în scenă a pieselor autorilor ruși. Ucrainenii nu au voie să facă comenzi mai mari de zece cărți în limba rusă. Nu au voie să publice în limba rusă, cu excepția cazului în care aceeași lucrare sau articol sunt publicate și în limba ucraineana (versiune care va avea prioritate). Circa 20% dintre ucraineni știu foarte bine doar limba rusă. Zelenski a ordonat suprimarea întregii comunități ortodoxe legate de Moscova – 1.200 de parohii cu sute de mii de credincioși.

Dată fiind situația economică precară, SUA nu subvenționează acum doar armata ucraineană, ci și activitatea guvernului. În acest război, Ucraina este considerată victima, un David în fața unui Goliath – Rusia -, despre a cărei corupție se vorbește foarte mult. Însă și Ucraina este disfuncțională, coruptă și funcționarea statului depinde de deciziile personale ale oligarhilor. Țara devine tot mai iliberală pe măsură ce războiul se prelungește.

Nota de plată care va veni

Corupția din Ucraina va conta mult la finalul acestui război. Războiul a ruinat economia tarii. Costurile reconstrucției sunt estimate la 750 de miliarde de dolari și continuă să crească. Chiar dacă ar fi învinsă, Rusia nu va fi suferit aceleași daune economice ca și Ucraina. Deci, dacă reconstrucția și înarmarea Ucrainei nu vor fi susținute din exterior, țara va ajunge repede să fie din nou la mila Rusiei.

Faptul că în Ucraina este pompat acum de cinci ori PIB-ul țării de dinaintea războiului și că de acești bani au grijă instituții corupte ar trebui să dea de gândit. Cei care semnează cecurile întreabă oare încotro se duc acești bani? Pandora Papers au arătat că Zelenski avea companii offshore și relații financiare cu membri ai guvernului, ceea ce i-a redus popularitatea în Ucraina, nu însă și în presa vestică.

Pe măsură ce încearcă derusificarea limbii și culturii, guvernul de la Kiev caută și ruperea legăturilor economice cu Rusia. Acesta este un proiect de amploare, față de care reconstrucția post-conflict pare o întreprindere mult mai mi mică. Decuplarea de Rusia este un proiect uriaș dacă este să ne gândim că UE, la aproape 20 de ani de la aderarea Ungariei, Slovaciei și Cehiei, nu a înlocuit infrastructura energetică din perioada Războiului Rece – precum conducta Drujba – care leagă economiile acestor țări de Moscova.

Aderarea la UE a Ucrainei nu este un proiect pe termen scurt. Germania este încă nemulțumită că a permis Greciei corupte să adere al UE, deci nu poate fi un acord cu aderarea imediata a Ucrainei. Oricum, aderarea rapidă nu ar fi nici în interesul Ucrainei. Așa cum s-a întâmplat cu fiecare țară est-europeană, aderarea înseamnă o migrație uriașă a creierelor, a celor talentați și ambițioși către Franța, Germania. Ucraina va avea probleme legate de depopulare și fertilitate în viitorul apropiat. Războiul i-a făcut pe mulți ucraineni să plece în alte țări și nu se știe câți dintre ei se vor reîntoarce. Țara nu-și permite un exod al celor mai buni.

În cele din urmă, degradarea capacității militare a Rusiei este un lucru bun doar dacă este conectată la o strategie viabilă. Fără o asemenea strategie, asta le-ar demonstra rușilor doar dușmănia SUA, iar rușii văd cum serviciile secrete americane încearcă să-și asume voalat rolul principal în scufundarea navelor ruse și uciderea generalilor ruși.

Concluzia este că problemele implicării SUA în război nu s-au schimbat. Ucraina este periferică din punct de vedere al intereselor SUA, iar dorința americanilor de a apăra Ucraina se reduce. Acesta este motivul pentru care neoconservatorii reduc mult estimarea costurilor financiare și nu vorbesc despre problemele pe termen lung ale planului de face Ucraina dependentă de Vest la nivel financiar și securitar. Interesele ruse sunt și ele foarte mari, iar Rusia va fi dispusă să-și asume multe riscuri pentru a supune Ucraina.

Este greu să le ceri oamenilor să aibă o viziune limpede despre război. Sunt influențați de moralism, iar asta îi face să se gândească că un final acceptabil al războiului este dificil. Însă noi am optat pentru un sprijin uriaș pentru Ucraina, aproape un proiect utopic, cu riscuri evidente și cu costuri potențial ruinătoare. E timpul să ne gândim mai serios la aceste riscuri”.