Mesajul UE: Votați cu cine vreți, nu se va schimba nimic

În 2011, la apogeul crizei datoriilor din zona euro, guvernele marilor puteri economice europene erau cuprinse de panică. Cancelara Angela Merkel și ministrul său de Finanțe, Wolfgang Schaeuble, încercau să vândă cât mai scup solidaritatea financiară germană pe care o cereau țările lovite de criză. În acest fel a luat naștere, în intervalul 2011-2013, întreg sistemul de reguli europene care supun politica economică a guvernelor naționale unui veto al Comisiei Europene și al marilor puteri economice.

Atunci au apărut regulamentele și directivele cuprinse în așa-numitele ”six pack” si ”two pack”, semestrul european, Pactul de stabilitate și Pactul bugetar european. Atunci a fost gravată în piatră regula deficitului bughetar maxim de 3% din PIB, atunci echilibrul bugetar a devenit scopul suprem al zonei euro, depășind in importanța creșterii economice si a laturii sociale a UE, atunci guvernele și-au asumat obligația de a-și negocia fiecare câte o foaie de parcurs cu Comisia Europeană și cu Eurogrupul (adunarea miniștrilor de Finanțe din țările euro, fără statut juridic). Din acel moment, bugetele elaborate de guvernele naționale alese au fost supuse verificării Comisieie Europene, care are dreptul de a le respinge, cerând modificarea lor în acord cu pactele bugetare și cu regulamentele adoptate anterior.

Acum, la o distanță de câțiva ani, Comisia Europeana a respins proiectul de buget al guvernului Italiei, pe motiv că deficitul de bugetar de 2,4% (sub limita de 3%) este prea mare, având în vedere datoria publică prea mare a țării. În presa europeană, vinovații sunt guvernanții populiști italieni, văzuți ca niște șantajiști ce încearcă să încalce regulile europene profitând de greutatea economiei și a sistemului bancar al țării lor, considerate ”to big to fail”. Marți, 13 noiembrie, Italia va trebui să prezinte un nou proiect de buget, dar vicepremierul Luigi di Maio arată că nu este dispus să facă concesii. ”Singurul mod de a respecta parametrii UE este sa facem un buget sinucigaș care să ne ducă în recesiune. Care sunt limitele negocierii cu UE? Dacă ne cereți să îi masacrăm pe italieni, răspunsul este nu și vom merge mai departe cu bugetul. Dacă ne cereți mai multe reduceri ale cheltuielilor inutile, dacă ne cereți să mai găsim resurse, atunci va fi dialog. Poporul italian a cedat deja prea mult în fața Europei, acum este timpul să fim mai aproape de popor”, a spus Di Maio.

Atitudinea guvernului italian  arată cum criza economică de la începutul deceniului continuă, însă sub o forma politică. Disputa pe marginea bugetului italian nu este una doar legată de cifre, ci ea pune o întrebare limpede: cine contează mai mult, popoarele sau tehnocrații nealeși care aplică mecanic reguli cu o legitimitate îndoielnică?

O asemenea legitimitate le poate fi atribuita pactelor bugetare și de stabilitate amintite mai sus. Nici Comisia Europeană, nici Eurogrupoul nu sunt responsabile în ce priveste regulile Uniunii Economice și Monetare în fața vreunui parlament, fie el european sau național. În acest fel au fost adoptate regulile de la începutul anilor 2010, cu voința alegătorilor europeni restrânsă de o putere tehnocrată de la Bruxelles. Rezultatul economic poate fi văzut pe statisticile zonei euro – o creștere economica infimă. Rezultatul politic poate fi văzut în tot mai multe parlamente, ba chiar și guverne – un val populist în intreaga Europa, cu președintele Franței și cancelara Germaniei tremurând cu gândul la posibilele rezultate de la alegerile europene din 2019.

Însă Comisia Europeană nu vede nimic din toate aceste evoluții. ”Europa funcționeaza după reguli prestabilite. Noile guverne trebuie să respecte cuvântul dat de guvernele precedente”, a spus presedintele CE, Jean-Claude Juncker. Aceasta a fost poziția în cazul Italiei, la fel a fost și pozitia predecesorului său, Jose Manuel Barroso, în cazul Greciei. O asemenea afirmație nu face decât să arate că drepturile democratice ale cetățenilor sunt limitate la Bruxelles. Votați cu cine vreți, însă asta nu va schimba cu nimic o politică stabilită sub presiunea Germaniei sau sub conducerea unui guvern tehnocrat fără susținere electorală, suna mesajul Bruxellesului. Multe revoluții democratice au izbucnit din motive economice, de la sărăcie și până la dorința oamenilor de a controla cheltuielile publice sau impozitele. Pentru moment, disputa pe marginea bugetului italian (chiar și dacă se va încheia cu pasul inapoi al Italiei) este un avertisment pentru tehnocrații europeni și guvernanții de la Berlin. Dacă prioritară va fi atenția acordată procentelor (fie de deficit bugetar, fie de imigranți, fie de reduceri de cheltuieli), atunci decontul va sosi imediat, nu mai târziu de alegerile europene din mai 2019.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.