Ministerul Justiției solidar cu infracționala administrare a legii

Statul de drept și independența justiției au fost interpretate în anii de început ai implementării acquis-ului  comunitar,  de către administratorii legalității, într-o manieră prea puțin diferită de aceea prin care avocații apără marii infractori prin instanțe. Cât de amplu și profund s-a instalat corupția se poate vedea din traficul existent între casele de avocatură și instanțe, un aspect prea puțin luat în discuție, în fapt platforma relaționării infracționale. Amânări, tergiversări și pronunțări aberante împotriva legii stau dovadă de neclintit, irefutabilă, în fața celor care se vor apleca asupra modului de funcționare al justiției în această perioadă.

În acest moment, în România conceptul legii este în agonie, funcționează la capacitate maximă traficul instanțelor drept criteriu al soluțiilor  încă sub protecția protocoalelor. Succesul și triumful unor case de avocatură, în fapt imposibil de înțeles altfel, se bazează tocmai pe aceast trafic stabilit în mod sistemic, schimbând rolul instanțelor în bazar. Bunăvoința, aroganța sau uneori de-a dreptul ridicolul comportamental al judecătorilor este tocmai aria în care se circumscriu faptele de corupție, de parcă forța legii are nevoie de avizul subiectiv al celui investit cu aplicarea acesteia. Independeța justiției a fost compromisă prin rețelele de influență, protocoalele fiind mai mult o consecință a degradării deja existente. Așa s-au judecat marile cazuri de corupție,  sub aspectele unor găinării. Bunul plac a devenit un mod de raportare la lege încât, acum poate fi un șoc anularea unui asemenea mod de practicare a magistraturii asimilat inamovibilității. Apelul mai multor responsabili din justiție, prin care sunt somați cei care nu au tăria morală și profesională de a se ridica deasupra traficului de influență să părăsească această profesie, este mai mult un mesaj al exasperării societății. Infestarea instituțiilor statului într-o asemenea măsură, ca în prezent, cu abuzuri și  teorii tipice grupurilor infracționale și tot felul de blocaje a ajuns într-un stadiu exploziv.

Corupția își are sediul central în justiție, ajunsă executantul unor comenzi ale traficului cu avocații unei părți din litigii. Practic, asistăm la o deligitimare a actului de justiție.  Ministerul Justiției, politizat cât un minister al jocurilor de noroc, a devenit paralel obiectului său de activitate, acela de administrator al legii și procedurilor. Ceea ce trebuia stopat imediat după 1990, în condițiile constituirii statului democratic, a ajuns  contrariul acestuia. Desigur, nu este simplu să fii funcționar superior într-un minster precum acela al Justiției, în aceste condiții. Regularizarea legislativă și asigurarea legalității la nivelul instanțelor se face prin întâlniri la ruleta de la Monaco,  la  aceea de pe Calea Victoriei sau la ferma nu știu cărui personaj de succes. Un raport de activitate al tuturor funcționarilor din Ministerul Justiției și dovezile acestora  de afiliere la statul democratic și legalitate se impune. Mediile infracționale sunt diverse, ele se află chiar în ministere, agenții și printre colaboratorii acestora.  România  se află într-o fundătură prin care se aduc dramatice prejudicii societății. Nimeni nu mai poate accepta ca însuși statul să fie în culpă față de proprii cetățeni și sistemul constituțional. Un număr, limitat desigur, însă semnificativ  de magistrați corupți s-a situat în afara legii și acest fapt este interpretat drept “modernizare”  a justiției.

Independența justiției poate fi statuată exclusiv ca element de existență invincibilă a legii. Inamovibilitatea judecătorilor, în cazurile în care este o platoșă pentru corupție, încetează, iar organismele de reglementare au avut și au tocmai misiunea de a se autosesiza față de  cele mai banale abuzuri. Dacă ar fi făcut-o până acum, nu s-ar fi ajuns aici. Ceva, tot din interiorul sistemului le-a blocat intervenția, și nu neapărat de natură politică. Insă aceste organisme de reglementare au fost  ele însele prinse în angrenajul protocoalelor , ocupându-se cointeresat de susținerea statului paralel. Mai putea, în asemenea context, un magistrat să aplice  normelor legale? Astăzi corupția a atins cele mai importante instituții ale statului român, așa cum se manifestă acesta în justiție. Autonomia de funcționare, prin colapsarea logicii juridice, este asimilată abuzului, încălcării legii.  Mentalitatea constituită de către asemenea autonomie se face simțită și dinspre locatarul Palatului Cotroceni. Legile fundamentale ale sistemului de drept democratic și comunitar asigură o bază pe care tot mai puțini dintre aplicanți par dispuși să le mai susțină. Altceva are prioritate în România. Un totalitarism al ilegalității s-a instalat drept cadru legal conexat spălării de bani și încălcării drepturilor. Nu știu dacă ar trebui arestați magistrați, ca semnal și lecție etică pentru dramatica paranteză istorică, însă punerea pe liber a  multora se impune. O acțiune de control punctual a instanțelor este în consecință obligatorie pentre restabilirea legalității. Informările curente ale magistraților , în ședințele curente, par să aibă teme legate de aplicarea în regim preferențial a legislației, într-atât de jos a coborât eludarea legii.

Administrarea infracțională a legii, aceasta este în fond realitatea corupției răspândită ca o veritabilă procedură. Ea poate fi regăsită la nivelul majorității instanțelor care lucrează la ordin.  Cine dă și a dat aceste dispoziții de încălcare a legii în formă continuată, perturbând grav ordinea de drept, statul și ordinea publică, va trebui aflat cât mai curând. Cine a paralizat în fapt România? O analiză  a tuturor proceselor câștigate la CEDO reprezintă o parte importantă a unui probatoriu care nu poate fi lăsat doar în seama despăgubirilor. Judecătorii aflați sub presiune ar trebui să vorbească public iar CSM , ținând cont de criza în care este implicat actul de justiție,  ar trebui deja  să creeze cadrul legal pentru aceste mărturii. Până atunci, încrederea publică în justiție se apropie de zero în România.

În aceste condiții, funcționarea instanțelor este amenințată. România nu mai este stat totalitar iar recunoașterea competenței acestora, în varii ipostaze, este un atribut obligatoriu. Avem corupție generalizată, iar  vinovăția justiției trebuie constată de statul însuși pentru a ieși din culpă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.