Zona geografică, istorică și culturală a Levantului, respectiv aria situată pe malurile Mediteranei Orientale și ale Mării Negre, în Orientul Apropiat, Caucaz și Balcani, este locul de origine al marilor civilizaţii – asiriană, babiloniană, egipteană, bizantină, greacă şi otomană – locul de origine al celor mai multe inovaţii culturale, al științelor și al artelor.
Ca urmare a deschiderii relațiilor dintre Franța și Înalta Poartă, în prima jumătate a veacului al XVI-lea, mai ales ca urmare a bătăliei de la Mohács (29 august 1526) care va asigura libertatea religioasă a creștinilor din Levant și a facilităților comerciale avută în zonă de occidentali, va fi consacrat și conceptul de „țări ale Levantului”.
Țările Române aflate la frontiera dintre Orient și Occident, sau, cum s-a spus, „la porțile Levantului”, au fost un punct de contact permanent între cele două mari arii culturale. Felul în care au fost asimilate în spațiul românesc elementele istorice, culturale, modul de viață, religia, este redat, în primul rând vizual, cu ajutorul artei.
Între artele vizuale, cel care la prima vedere transmite epoca, modul de viață, treapta socială, nivelul cultural, gustul pentru frumos, starea civilă, apartenența religioasă, s.a. este costumul.
Raportându-ne la spațiul românesc, costumul povestește istoria Țărilor Române, modul în care s-au raportat deopotrivă la lumea orientală și la cea occidentală.
Cele mai multe informații le avem de la artefactele păstrate în muzee și studiate de specialiști, dar și de la cei care au călătorit în această lume românească, fascinați de sincretismul artelor orientale și occidentale la țărmul vestic al Mării Negre. Mărturiile scrise în jurnale sau în schițe de călătorie de memorialiștii străini ce au vizitat ţinutul în secolele XVIII și XIX, precum Jean Étienne Liotard, Louis Dupré, Luigi Mayer, Sir Robert Ker Porter, August von Henikstein, sau de plasticieni occidentali precum Auguste Raffet, Charles Doussault, Michel Bouquet, Dieudonné Auguste Lancelot, Anton Chladek, reliefează, în primul rând, frumusețea și complexitatea costumului.
Muzeul Municipiului București este cunoscut pentru ampla și variata sa colecţie de costume ce acoperă o perioadă de câteva sute de ani, începând cu veșminte fanariote și terminând cu toalete complete din secolele XIX și XX, cu bijuterii și accesorii vestimentare.
Deși mult timp blamată de istorici, epoca domniilor fanariote a intrat în conștiinţa naţională prin beneficiile cultural-artistice pe care le-au adus foștii dragomani greci ai Sublimei Porţi deveniţi vremelnici bey în Ţările Române.
În veacul fanariot, veșmintele, prin opulenţă, cromatică și monumentalitate erau remarcate și admirate în saloanele elitelor moldo-valahe. Gustul desăvârșit al costumelor, cromatica, fineţea texturilor, impresionau pe cei mai exigenţi critici ai schimbătoarelor mode occidentale. Acești principi, creștini ortodocși, se considerau moștenitorii basileilor și, după puterile, averea și gradul de educaţie al fiecărei familii, continuau tradiţiile fastului aulic deprins la curtea Paleologilor și Comnenilor. Bogăţia și luxul exorbitant, epatant, îi ajutau să se impună în faţa curţilor domnitoare din ţările învecinate și a oaspeţilor străini cu sânge albastru.
Expoziția temporară este binevenită pentru publicul cunoscător sau nu al vieții și modelor de odinioară. Poate fi, în același timp, o sursă de inspirație pentru designerul care se află în fiecare dintre noi. Pot fi admirate în ansamblu și prin detalii bine alese, rochii confecţionate din catifea sau brocart, ecorate abundent cu broderii de fir, pentru jupânese și jupâniţe, anterie de cutnie, pipiri (haină cu sau fără mâneci, cu poale lungi și mult încreţite la spate) ciupage din borangic cusute cu fir metalic, fermenele și cepchene (fermenele cu mâneci lungi și despicate) al căror piept şi spate era minuţios decorat cu măiestre cusături cu model fitomorf, ilice, şalvari sau poturi de arnăuţi și surugii, fesuri cu lungi canafi, șaluri de cașmir, foarte prețioase, ce se transmiteau din generație în generație. Încălţările fine din catifea, în nuanţe rafinate: imineii din piele decoraţi cu broderii de fir, meșii boierești, de asemenea cu niște fine ornamente de fir, papucii din catifea decoraţi cu perluţe și broderii de fir sau greoii nalâni, narghilelele și pernele pe care stăteau tolăniți boierii, bijuteriile, vin să susțină ideea de culoare, strălucire, fast.
Toate aceste autentice și inestimabile piese de costum și accesorii pot reînvia o lume apusă prin intermediul scenografiei muzeistice. Stampele cu tipuri sociale, portrete de principi și de jupânițe, arta plastică, obiectele de uz casnic din aceste vremuri trecute, arta decorativă, armele, scenele de gen, toate completează tabloul Bucureștiului fanariot și al celui de tranziție spre Occident, al elitelor și almahalagiilor care au trăit în acest spațiu urban levantin.
Piesele autentice din colecțiile Muzeului Municipiului București – Textile și accesorii vestimentare, Artă Plastică-Pictură, Artă Decorativă-Metal, Diverse, Știință-Tehnică, Tipărituri și Imprimate – redau eleganța și frumusețea stilurilor artistice orientale care au fost asimilate în arta românească.
Ulysse de Marsillac își amintea, pe la mijlocul secolului al XIX-lea de fastuosul costum al doamnelor din epoca fanariotă, deplângând decăderea portului oriental și moda contemporană lui. Într-o descriere a veșmintelor Levantine acesta spune: „Peste părul plin de cosiţe acestea pun, cu mândrie, un mic işlic, acea bonetă de blană pe care o împodobesc cu râuri de diamante prinse cu o agrafă de smaragde”.
PS: Expoziţia poate fi vizitatã la Palatul Suţu-Muzeul Municipiului Bucureşti până la 26 martie 2023.
Articol scris de dr. Maria-Camelia Ene/Muzeul Municipiului Bucureşti
???? „Deși mult timp blamată de istorici, epoca domniilor fanariote a intrat în conștiinţa naţională prin beneficiile cultural-artistice pe care le-au adus foștii dragomani greci ai Sublimei Porţi” CARE beneficii cultural-artistice ?!
Adăugare la prima frază:
„Înainte de gloria care a fost Grecia și Roma, chiar înainte de primele orașe ale Mesopotamiei sau temple de-a lungul Nilului, în Valea Dunării de Jos și la poalele Balcanilor locuiau oameni care erau înaintea timpului lor în artă, tehnologie și comerț la distanță.
Timp de 1.500 de ani, începând cu anul 5.000 î.Hr., au cultivat și construit orașe mari, câteva cu până la 2.000 de locuințe. Ei stăpâneau topirea cuprului, noua tehnologie a epocii. Mormintele lor dețineau o gamă impresionantă de coafuri și coliere rafinate și, într-un cimitir, cel mai vechi ansamblu major de artefacte din aur găsit oriunde în lume.” (Tradus din JYT)
Mari diferente intre opulenta bizantina si orientala nu prea sunt.
Moda apuseana s-a impus dupa ce bogatii principatelor romane si-au trimis odraslele in capitalele occidentale, unde acestia au invatat nu doar ,,la gat cravatei cum sa-i faca nodul”. Altii chiar si-au adus profesori francezi precum Monsiu Charla care sa le instruiasca odraslele ca sa fie si ele cu frantzuzeasca lor foarte in ascensiune dupa razboaiele napoleoniene.
Nu degeaba Romania era socotita ca o tara francofona. Orice frantuz care venea in Romania inainte de 1989 stia ca nu va avea probleme de limba daca se adresa direct in franceza. Era imposibil ca prin jur sa nu fie cel putin un vorbitor de franceza. Un frantuz ne-a si spus, cu ocazia unei intalniri la intrep[rindere, ca toti romanii stiu franceza si de aceea ne vorbea f dezinvolt in limba lui Voltaire de parca era in Franta lui. Nu stiau toti, dar erau destui care stiau. Este drept ca educatia inainte de 1989 era cu totul altfel pretuita decat acum.
Tarile romane au suferit un proces firesc de emancipare, orientata spre Occident…..[Rumburak]
Mă cam îndoiesc că așa zisa „cultură otomană” a adus vreo binecuvântare asupra Levantului sau Țărilor Române, fiind doar o adunătură de ciomăgari stăpâni de sclavi care căutau aur, sex și hașiș.De”binefacerile” acestui imperiu a fost și Occidentul scutit la mustață de Sobieski la porțile Vienei, pe vremea când aveau o criză similară celei de azi.Cât despre „binecuvântarea”islamică și problemele asociate ei de azi, putem mulțumi pentru ele Greciei, care se poate felicita pentru șutul în dos pe care și l-a autoadministrat în 1848 și Veneției,pentru cultima cruciadă, cea care a slăbit definitiv Bizanțul, și care se voia Big Money pe atunci ca să devină Big looser câteva secole mai târziu când Turcia i-au măturat de pe harta economică.E o bucată de Istorie din care, firește, imperiul prostiei și lăcomiei euromarxiste de rit sorositoscwabist nu a învăța nimic.Și oricum nu-i pasă că va fi măturat de pe harta lumii de admirata Chină, care-i va arunca -n lanțuri și pe ei.
Noroc cu Emil Constantinescu ca se mai ocupa de Levant si da afara moliile de pe toalele expuse
Ce vrei sa spui cu JYT?
E un bo zz gorette pe acest forum, numit costa-chel gudu-rău, care nu mai poate de ura revarsata contra a tot ce e românesc. N-are curaj sa semneze cu attila sau fekete-n cerul gurii.
E dintr-un articol din New York Times: A Lost European Culture, Pulled From Obscurity
A fost o expoziție în 2009 la Fac de Istorie a unei univ din NY, cunoscut ca JY, de acolo vine JYT, cu vestigii din preistorie trimise de muzee din România, cele mai multe, R Moldova și Bulgaria. Toți au răms cu gura căscată. Nu știau mai nimic cum nici noi nu prea știm; poate concurează poporul ales.
Unii după ce au văzut gânditorii de la Hamangia scriau: minunat, Rodin n-a fost original.
În articol este trimitere la saitul expoziției.
Partea rea este că susțin minciuna invaziei indo-europene, adică noi n-avem nici în clin nici în mânec cu acei oameni.
Ganditorul de la Hamangia este, culmea, un apogeu al stilului modernist in sculptura. Ajungi sa te intrebi daca nu cumva omul neolitic care a creat-o, n-a fost in realitate un calator in timp venit din viitor. Neoliticul acela le-ar fi dat sculptorilor moderni lectii de adevarat modernism.
De multe ori, pe acest forum, eu am dat exemplu acesta statueta ptr perfectiunea ei, ca fiind cu mult peste sculpturile lui Brancusi, unele din ele chiar oribile (Rugaciune si Cumintenia). Ganditorul este o comoara nationala inestimabila, ma mir ca n-a fost vanduta pana acum, sau furata ca tablitele de plumb de la Sinaia.
N-am inteles de ce Ganditorul n-a fost ales ca brand de tzara, in locul frunzei coanei Udrea. Cine vede imaginea Ganditorului, nu o mai poate uita in veci……[Rumburak]