Necontractul (III)- Gheorghe Piperea

„Suntem aserviți ai necontractelor. Prin intermediul necontractului, viitorul este scris, precis determinat, hazardul liberului arbitru fiind neutralizat“. Este avertismentul profesorului Gheorghe Piperea care atrage atența că „Sub impactul necontractului, dreptul, în genere, își poate pierde substratul etic și cultural, încetând să mai fie o „artă a binelului și a dreptății” (ars boni et aetqui)“. Reputatul specialist face o analiză amplă a acestui termen, pe care o împărtășește și cititorilor cotidianul.ro, analiză pe care o prezentăm în patru episoade. (partea a treia)

3. Pentru a-l remodela, pentru a-i fabrica consimțământul, omul target este prelucrat[14], pe baza „modelului” avatarului său digital, compus din surplusul său comportamental. Deși ar trebui să ne personalizeze, să ne singularizeze, odată colectat și prelucrat, surplusul comportamental devine materia prima cu ajutorul căreia suntem aduși la cel mai mic numitor comun, suntem aplatizați și, ulterior, suntem supuși unui continuu proces de remodelare. Devenim predictibili și programabili, exact la fel cum pot fi programate mașinile.

Surplusul comportamental este ceea ce se adaugă comportamentului de bază.

Comportamentul bazal al omului este determinat de nevoile sale naturale – acesta este numitorul comun, repetabil și previzibil, al oricărui om. Tocmai de aceea foamea, frica, privarea senzorială sau tortura fizică au fost mereu metode aproape infailibile de control și remodelare a omului.

Comunitatea de valori, apartenența la grup, cooperarea și altruismul, adică identitatea de grup, înseamnă primul rezervor de surplus comportamental. Este ceea ce ne diferențiază ca membri ai unei comunități – familie, națiune, echipă, grup, confrerie, companie etc.

Asperitățile, diferențele și alegerile personale, individuale, adică identitatea individuală, se constituie într-un al doilea rezervor de surplus comportamental, cu mult mai vast și mai adânc decât primul. Datele cu caracter personal sunt indicatori de surplus comportamental, semnale infinitezimale ale comportamentului nostru individual, care ne diferențiază de ceilalți. Emoțiile, afecțiunile și opțiunile noastre, starea de sănătate, autoaprecierea, culoarea pielii, nuanța ochilor, vârsta, educația etc., sunt date cu caracter personal care sunt indisolubil legate de persoana noastră (și nu ar trebuie să fie în proprietatea nimănui, tocmai pentru că sunt identitatea noastră, adică noi înșine).

Poate părea de neînțeles sau de neimaginat, dar surplusul comportamental poate fi recoltat.

Când ne manifestăm identitatea de grup, emitem semnale primare ale surplusului nostru comportamental. Când ne punem datele noastre cu caracter personal la dispoziția colectorilor, plămădim și dospim uriașul cozonac al surplusului comportamental individualizat. Facem asta de bună voie sau forțat, conștienți sau nu de auto-exproprierea noastră de aceste fracțiuni ale identității noastre. Colectorii recoltează aceste date ca niște Moș Crăciuni care nu fac, ci primesc daruri, sau care se împroprietăresc prin ocupațiune[15] asupra surplusului comportamental recoltat de la noi. Pe baza acestui surplus comportamental, analizat de algoritmii și inteligențele artificiale ale colectorilor atât în succesiunea ipostazelor noastre din ultimii 20 de ani (colectorii acestor date nu omit nici un detaliu al experiențelor noastre și nu uită nicio întâmplare sau eveniment din viața noastră, în timp ce noi avem memorie selectivă și afectivă, ierarhizată în privința valorilor și omisivă cu detaliile), cât și în comparație cu indivizii similari nouă, colectorii efectuează estimări, pe baza cărora emit predicții comportamentale. Având la dispoziție imense baze de date și capacități gigantice de procesare, colectorii surplusului comportamental pot estima, cu o precizie diabolică, ce alegeri și achiziții vom face, ce decizii vom lua mâine, peste 2 săptămâni sau până la Crăciun.

Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este meteorologie – estimările lor sunt exacte pentru că au ajuns să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este profeție care se împlinește prin simplul fapt că este rostită – predicțiile lor sunt matematic exacte și descriu un viitor determinat, în care liberul arbitru este anihilat.

Hazardul și incertitudinea, inerente lumii materiale, sunt țintele care trebuie anihilate, pentru a se instala certitudinea și determinismul, adică acel comportament care este de așteptat de la fiecare dintre noi. Prin aceste predicții comportamentale, voința noastră este canalizată, consimțământul ne este fabricat, iar personalitatea noastră este remodelată.

Produsul predictiv al colectorilor surplusului comportamental suntem noi, și nu serviciile pe care le vând comercianților.

Noi suntem marfa.

Construindu-i și perfecționându-i permanent un avatar informatic, pe modelul surplusului nostru comportamental, colectorii transformă omul din persoană în cifră și îl reduc la cel mai mic numitor comun. Suntem cum ni se sugerează să fim, cum suntem înghiontiți să fim (nudge), cum ni se dictează să fim – corectitudinea politică, valorile comunității, politicile de sănătate publică, suspiciunea omniprezentă (că am fi teroriști, spălători de bani, corupți, conspiraționiști, infectați deciși să îi infecteze și pe ceilalți), ratingul de cetățean etc. sunt țepușele și andrelele cu care păpușa vodoo care ni se construiește informatic, golemul nostru tehnologic, este condiționată și canalizată comportamental.

Evident, din această recoltă rezultă continente de bani – mai important este, însă, controlul pe care îl poate asigura. Colectorii surplusului comportamental sunt capitaliștii de supraveghere, campionii „revoluției” digitale, care și-au impus modelul de „biznis” prin intermediul alianței fructuoase cu serviciile secrete, împreună cu care au generat un Big Brother planetar, atotprezent și atotputernic.

Măsurarea pașilor, a bătăilor inimii, a nivelului apei în organism, a caloriilor consumate/arse, a ritmului și volumului respirației etc., tratamentele, procedurile medicale, invazive sau non-invazive, interacțiunea cu ceilalți, inclusiv cea din familie și din intimitate, totul a fost subordonat reîmprospătării stocului de surplus comportamental, atunci când resursele s-au redus sau au dispărut cu totul. În plus, a fost nevoie de o pandemie pentru a impune telemedicina, telemunca, educația și justiția digitalizate, testele obligatorii, carantina sau izolarea, supunerea față de reguli, oricât de stupide, respectul față de autorități, oricât de populate cu proști, infractori și impostori, adeziunea la ideologiile sau „știința” oficială, vaccinarea și segregarea pe criterii de (ne)vaccinare. Iar certificatul de vaccinare, pașaportul de libertate, adeverința verde – cum vreți să le spuneți – vor pune la dispoziția colectorilor surplusului comportamental date cu caracter personal care nu mai provin din surse exclusiv externe și/sau vizibile, ci direct din corpul și din măruntaiele noastre. Cândva, cu astfel de țidule obligatorii la îndemână, colectorii vor ști chiar și momentul la care se va fi născut idea de planificare a eliberării din sclavia lor – vor apăsa butonul stop/reset și totul va reveni la „nou-normalitate”. Ceea ce acum pare SF sub denumirea de Internet of things sau „dispozitive cu „cipuri emoționale”, va fi curând înlocuit de Internet of Bodies – dispozitivele de urmărire a noastră vor fi implantate în corpul nostru, sub promisiunea mincinoasă că viața ne va fi mai ușoară și mai bună.

De altfel, colectorii surplusului nostru comportamental au devenit invitabili – ne mai putem imagina lumea fără gafam (the frightful five)? Dacă un conducător al lumii ar interzice gafam, ar fi imediat calificat drept tiran și ar fi imediat dărâmat de la putere, căci am ajuns prea dependenți de gafam[16]. Nu mai există alternativă la gafam. Și culmea este că, așa cum susținea recent Roger Waters, entitățile din grup sunt patronate de „cei mai puternici idioți din lume”.

[1] David Milgram spunea că din supunerea față de autoritate suntem capabili de atrocități.

[2] Sintagma manufactured consent a fost utilizată, pentru prima dată, de Noam Chomsky, în cartea sa omonimă, și se referea la modul în care mass-media americane au convins publicul de „necesitatea” și ”justețea” războiului din Vietnam.

[3] Noțiunea de „necontract”, care pare un joc de cuvinte, apare în lucrarea Shoshanei Zuboff, The Age of the Surveillance Capitalism. The fight for a human future at the new frontier of power, editura Hachette Book, New York, 2019, p.219. În septembrie 2018, Telekom a utilizat termenii „necontractul” și „neabonamentul” în naivele sale reclame făcute odată cu lansarea unui nou serviciu de comunicare mobilă, fără ca autorii să înțeleagă semnificația profundă și preocupantă a necontractului (https://www.paginademedia.ro/2019/03/sa-bomboneasca-toata-lumea-reclamat-la-cna-forul-n-a-gasit-nicio-incalcare/).

[4] În 2014, Amazon a cumpărat un patent pentru un sistem de anticipare a ceea ce consumatorii ar vrea să cumpere, înainte ca aceștia măcar să fi avut conștiința faptului că vor să cumpere.

[5] Jonathan A. Obar, Anne Oeldorf – Hirsch, „The Biggest lie on the Internet: ignoring the privacy policies and Terms of Service Policies of social networking services”, apud Shoshana Zuboff, op.cit., p.236.

[6] apud Shoshana Zuboff, op.cit., p. 242.

[7] Noțiunea de cip emoțional nu are sensul că lucrurile sau dispozitivele „smart” ar fi dotate cu emoții (după modelul personajului Data, din Star Treck, care este un cyborg), ci sensul că aceste cipuri sunt destinate să detecteze emoții.

[8] Din acest punct de vedere, sistemul totalitar chinezesc al ratingului de cetățean (creditul social), care evaluează viața, drepturile și libertatea cetățenilor în funcție de punctele de bună/rea purtare, și care utilizează camere de luat vederi pentru a putea efectua astfel de evaluări, pare a fi anacronic și greoi ca un tanc sovietic.

[9] apud Shoshana Zuboff, op.cit., p. 285.

[10] O tehnologie similară și-a dezvoltat și compania Emoshape, începând din 2017.

[11] Pentru amănunte, a se vedea Shoshana Zuboff, op.cit., p. 281-283.

[12] La început, a fost Cuvântul …

[13] Mai nou, vaccinurile cu manipulare genetică introduc chiar în interiorul corpului „pacientului” instrumente de dimensiuni nanometrice (asupra cărora titularii patentelor dețin drept de proprietate industrială) capabile să emită semnale de activare a anticorpilor organismului și de creație a unor proteine cu rol de soldat în lupta cu agenții patogeni, dar și să transmită aceste semnale înapoi la „proprietar”, adică la colectorul datelor cu caracter personal, care poate, de asemenea, să comande acesotr instrumente alte feluri de acțiune la nivel celular.

[14] Telefonul meu îmi poate spune cât timp pot face până la țară, cu mașina mea, înainte ca eu să mă decid să plec la țară. Zilnic, când mă ridic de la birou, telefonul meu îmi spune pe unde să o iau pentru a ajunge acasă, la facultate, la întâlnirea programată, ca și când mi-ar citi sau chiar mi-ar anticipa gândurile și intențiile. Când telefonul meu „smart” îmi „spune” unde și cât să mă deplasez (și o face din ce în ce mai des), se întâmplă aproape de fiecare data ca intenția mea să fie exact cea anticipată. În tot acest timp, telefonul meu „smart”, care a devenit un fel de extensie a mâinii mele, emite permanent semnale despre mine și comportamentul meu. Întrucât sunt unul dintre milioanele de cetățeni români care fac un hobby din pescuitul sportiv, youtube îmi trimite pe telefonul meu „smart”, zilnic, sugestii de filmulețe cu pescuit la crap/șalău/somn, care conțin, desigur, plasare de produse.

[15] Pentru o discuție relativă la natura juridică a acestui drept, a se vedea: https://www.juridice.ro/732442/iccj-natura-dreptului-patrimonial-al-fabricantului-bazei-de-date.html.

[16] Gafam – acronim de la google, apple, facebook, amazon, microsoft.

[17] Nicholas Carr, Cuvânt înainte la cartea lui Brett Frischmann și a lui Evan Sellinger, Re-engineering Humanity, Cambridge University Press, Cambridge, 2018.

[18] Ibidem.

[19] Cine sunt ceilalți? Cel mai probabil, corporațiile și guvernele care le sunt fidele ca niște vătafi.

[20] Brett Frischmann și a lui Evan Sellinger, Re-engineering Humanity, Cambridge University Press, Cambridge, 2018, Introducere.

[21] https://www.medicalnewstoday.com/articles/321730#symptoms; https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/asociatia-de-hipnoza-70-dintre-oameni-inclusiv-kate-winslet-sufera-de-sindromul-impostorului-15658139.

[22] Din păcate, Codul civil, deși scris în 2009 și intrat în vigoare în 2011, nu este deloc adaptat realității indeniabile a necontractului (așa cum nu este adaptat realității contractelor iraționale). Este, însă, o temă pentru un viitor Cod comercial.

[23] Compliance, inclusiv acel departament din corporație, vine din supunere (submission), cauzată de lipsa de încredere în sine, și nu din înțelegerea rațională a necesității de a te supune. Libertatea nu este necesitatea înțeleasă (Hegel), ci persistența în timp a voinței (Sartre).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.