O țară de săraci la minte

Nu am nicio îndoială, acum, imaginea României e definită de atacarea cu cuțitul a profesoarei de la liceul Ion Creangă din București, de către acel elev iresponsabil. Fapta sintetizează întreaga evoluție a societății românești, ca într-un macabru spectacol al tuturor relelor.

Dar este un caz izolat? Absolut deloc. Acum, câteva zile, un bătrân de 81 de ani era ucis de trei copii cu vârste de 9, 10 și 15 ani. Le mai scriu o dată: 9, 10 și 15 ani! Iar raportul poliției vorbea despre torturarea acelui bătrân și de continuarea ritualului sadic și după decesul acestuia.

Aproape că nu este lună să nu aflăm despre situații în care copiii se bat sălbatic, fie băieți, fie fete, în care unii sunt umiliți de alții, în care se înjunghie ori chiar se rănesc prin utilizarea de arme cu aer comprimat, în care profesorii sunt agresați verbal sau sunt luați la palme de elevi ori părinți, în care consumă droguri chiar în incinta școlilor și câte și mai câte.

Desigur, profesorii își au partea lor de vină pentru lipsa de educație a acestor elevi, sistemul școlar fiind însuși vinovat. Niște regulamente școlare absolut permisive fac posibil ca elevii să nu poată fi sancționați. Aceleași regulamente interzic verificarea școlarilor pentru a vedea dacă au la ei arme sau droguri, și nici măcar nu mai e permisă exmatricularea unui elev al cărui comportament îl scoate dintre limitele oricărei reguli sociale.

Pe de altă parte, auzim despre profesori care sunt arestați pentru violul unor eleve sau pentru tentative de viol, despre profesori care iau mită pentru a da note mai bune sau pentru a promova cine știe ce putoare, la cine știe ce examen.

La fel de vinovați sunt și părinții. Păi, cum e posibil ca tu, părinte, să refuzi ca odrasla să-ți fie testată toxicologic, pentru a vedea dacă se droghează sau nu, așa cum mărturisea directoarea colegiului Ion Luca Caragiale, doamna Andreia Bodea? Cum e posibil ca poliția să spună părinților „cucoană, neică, l-am găsit pe fiul dumitale cu droguri la el!”, iar părinții să spună că nu e adevărat? Dar, cum e posibil ca tu, părinte, să nu te ocupi de educația copilului tău, ba, mai mult, să negi evidențele și să încerci acoperirea faptelor negative?

Iată că se poate, totul ducând la rezultatele pe care le avem acum: analfabetism total sau funcțional, un nivel extrem de scăzut al educației, o rată de abandon școlar uriașă, o rată de peste 30 % a refuzului de a se angaja, al absolvenților de școli generale, licee sau facultăți.

Iar dacă ne uităm la tabloul general al învățământului românesc, parcă asistăm neputincioși la un festival în care, profesori, părinți și elevi încearcă să-și facă rău unii altora, cât mai mult rău, festival întregit și de această nouă lege a învățământului promovată cu mare tam-tam de ministresa Ligia Deca, dar care, în afară de ea, colegi de partid, de guvern, președinte și, probabil, de câteva rude, toată lumea o contestă.

Nu e de mirare că se întâmplă astfel de nenorociri în școlile românești, copiii fiind încurajați indirect, spre un astfel de comportament: Părinții se înjură între ei pe stradă, când circulă cu mașinile. Huliganismul și mitocănia sunt la ele acasă în parlamentul populat cu specimene dintre cele mai găunoase, de adevărate căzături ale lumii politice. Televiziunile sunt înțesate cu personaje de un grobianism definitiv, care aproape că latră la tine, telespectator, pentru a-și transmite mesajele sau care au făcut din țățisme normă de comunicare media.

Revenind la copii, la elevi, realizați ce se întâmplă? Realizați dimensiunea dezastrului? Realizați că peste numai zece ani, ei vor trebui să țină pe umeri această țară? Realizați că, indiferent cine ar veni la conducerea României, ea este deja condamnată, pentru că ăștia o vor vinde pe un joint? Realizați că, în aceste condiții, tinerii care sunt cât de cât la locul lor au toate motivele să plece din țara asta?

Acum realizez că, de fapt, m-am rățoit ca prostul la cehul ăla despre care vă povesteam în articolul precedent, pentru că de fapt ăla avea dreptate: Indiferent de căți bani am avea în conturi, suntem o țară de sărăntoci nenorociți, o țară de săraci la minte.