Deși România se află pe banda rulantă a crizei sistemice cu prognostic de recesiune, nu există nici un proiect de reformă a guvernului și nici a partidelor parlamentare în ceea ce privește instituțiile bugetofage și antidezvoltare. O asemenea inițiativă se arată imposibilă din motiv că aiureala instituțională din România, cu scheme de personal și lipsă de obiect al muncii, este șocantă. In fapt, clasa politică este reprezentată de această masă de manevră care este identică partidului unic, comunist.
Reforma instituțională ar trebui să aibă principal obiectiv trimiterea pe piața privată a muncii a tuturor paraziților care de pe pozițiile de funcționari publici au compromis România. Logica în care funcționează în prezent sistemul este indiscutabil de tip totalitar, aflat într-o permanentă expansiune. Parlamentul, prin partidele care îl compun, nu arată nici o minimă inițiativă în schimbare, în găsirea soluțiilor legislative care să fluidizeze reformele economice, responsabilitatea și sfera privată. Principala preocupare a mediilor politico-administrative este aceea de pactizare neîntreruptă cu dimensiunea totalitară, mafiotă.
Perspectiva recesiunii nu intră în preocupările guvernului Orban pentru că știe bine că PNL este o parte a partidului unic. Viitoarele alegeri ar trebui să aibă principală temă tocmai destructurarea acestui partid unic, în sensul că persoanele compromise, incapabile nu pot beneficia la nesfârșit de șansa eligibilității printr-o ofertă imbecilizantă. România este desfigurată tocmai de lipsa alternativei în condițiile în care noutatea nu a făcut pînă acum legea startului electoral și al dezbaterii publice.
In viața publică românească este nevoie de un punct pus tuturor celor care au guvernat până în prezent, fără să se fi ilustrat prin altceva decât prin demagogie și delapidare. Majoritatea persoanelor care au continuitate în viața politică au urmărit în principal păstrarea imunității, motiv esențial pentru anularea acesteia prin Constituție sau lege.
Guvernul Iohannis -Orban, cel cu impozitarea pensiilor speciale în spirala unei măriri ale acestora în viitorul nu foarte îndepărtat, nu poate avea decât soluții securistice pe care le-a dovedit în aplicarea stării de urgență. Faptul că scena politică trebuie igienizată de urgență, acesta este un subiect pentru societatea românească obligată contradictoriu, din 1990, de împrejurări, să crediteze jocul schizofren al unui sistem incontrolabil.
Toate partidele sunt in favoarea statului bugetofag si impotent insa pervers de violent impotriva oamenilor simpli si vulnerabili…