Petru Bogatu: Ce ţară de rahat, o vacă în balconul patriei!

Guvernul Maiei Sandu, precum se știe, s-a dedicat în totalitate unei reforme care să-i permită impunerea unui procuror capabil să curețe grajdurile lui Augias, moștenite de la fosta guvernare PDM. Cabinetul ei a căzut însă fără să-și atingă obiectivul propus.
Între timp, a fost desemnat un nou procuror general în baza legii elaborate și votate de coaliția ACUM/PSRM pe care fosta prim-ministră a încercat mai târziu s-o corecteze, fapt ce a costat-o puterea. Ce-i drept, noul guvern Chicu promite să continue reforma justiției, asta însă să i-o spună lui mutu, pentru că nu-l crede nimeni, necum Bruxelessul, Washingtonul sau Bucureștiul.
Între timp, la Procuratura Generală și în jurul ei este foială mare. Se inițiază dosare penale și anchete disciplinare împotriva reprezentanților ei notorii.
Șeful Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari, este arestat. Adriana Bețișor și Andrei Băeșu sunt cercetați pentru escrocherie în dosarul fraudei bancare.

Spectacole cu mascați

Noul procuror general, Alexandru Stoianoglu, declară că în cadrul instituției pe care o conduce în prezent s-au comis nelegiuiri serioase. Au fost puse neîntemeiat sub urmărire penală sau chiar arestate niște persoane nevinovate. S-a tergiversat abuziv investigarea unor cazuri importante ș.a.m.d.

El dă în vileag fața nevăzută a Ministerului Public. Dacă e să-i dăm crezare, în cadrul procuraturii au existat grupări informale care, urmărind niște interese meschine, au luptat între ele. Cotonogindu-se reciproc, acestea au înscenat spectacole „cu mascați și încătușați, defilați prin fața camerelor de luat vederi”, îndărătul cărora se ascundeau ilegalități și încercări de a trece cu vederea corupția la nivel înalt.

Se creează astfel impresia că Alexandru Stoianoglu declară război unor practici nocive din Procuratura Generală. Nu pun mâna-n foc că nu joacă și el teatru. Nu mă pronunț nici asupra corectitudinii acțiunilor pe care le-a întreprins, deoarece nu am suficiente informații despre starea de lucruri din Ministerul Public.
Totuși, fostul președinte al Curții Constituționale și ex-ministrul Justiției, Alexandru Tănase, consideră că noul procuror general este un „maverick”, adică un nonconformist care „nu a fost și nu va fi omul cuiva”. Sper să nu greșească. În orice caz, până la proba contrarie, subsemnatul nu am motive să-l suspectez pe Stoianoglu de partizanat politic sau de interese oculte.

Până una alta, mesajele pe care le transmite procurorul general sunt salutare. El spune că nu mai vrea ca procuratura să fie un ciomag în mâinile politicienilor care-o folosesc pentru a „ține toată țara-n frică”.
Stoianoglu lasă să se întrevadă că dorește să pună capăt „dosarelor la comandă”, iar asta este deja primul pas pe calea emancipării justiției, descotorosirii ei de tutela guvernanților. Este greu de spus cât de sincere îi sunt intențiile și cât curaj are ca să ducă până la capăt lupta pentru independența procurorilor.
Un lucru este cert deocamdată. Anume în procuratură se decide la ora actuală destinul sistemului politic autohton. De situația Ministerului Public depinde dacă Republica Moldova va fi un stat democratic de tip european sau dacă vă cădea într-un soi de despotism putinist pe care și-l dorește Igor Dodon.

După tiranie vine anarhia

S-o spunem pe șleau. După cum Nicanor Alvarado din „Toamna Patriarhului” își conducea patria cu o mână forte prin gărzile sale personale, tot așa Vlad Plahotniuc guverna în Republica Moldova prin procuratură și procurori.
Pe această cale, și unul, și celălalt controlau tot ce mișcă în stat. Li se supunea până și timpul care părea că încremenise, astfel încât la întrebarea cât e ceasul, patriarhului i se răspundea „cât doriţi dumneavoastră”.
Când Nicanor Alvarado din romanul lui Marquez a dispărut, în locul tiraniei sale s-a instaurat haosul. S-a ajuns până într-acolo că în curtea sediului președinției pășteau în voie niște dobitoace sleite de foame.
Într-o zi, una dintre ultimele vaci rămase în viață a urcat năucită la balconul palatului, lăsând cu gura căscată mulțimea adunată. „Ce ţară de rahat, o vacă în balconul patriei!”, murmurau furioși cetățenii derutați…
În urma prăbușirii unei autocrației nu vine de la sine statul de drept. Când dispare mâna forte care să decidă tot, țara adesea este cuprinsă de confuzie și dezordine. Exact asta are loc acum cu Republica Moldova.

Din lac-n puț

Ce se întâmplă în prezent cu statul capturat, pentru a cărui eliberare au luptat cu înverșunare PAS și PPDA? Cui aparține? Cine-l stăpânește? Dodon? PSRM?
Cred că Republica Moldova a ajuns din lac-n puț. S-a rostogolit astăzi într-o penibilă babilonie. Harababură e în toate instituțiile statului. Stânga nu știe ce face dreapta și viceversa.
De ce tac Maia Sandu și Andrei Năstase în aceste condiții? Unde-i verva lor anti-oligarhică? Unde-i hotărârea fermă de a elibera statul din captivitate? Unde-i însuflețirea de odinioară de a se bate pentru dreptate și împotriva corupției?
Oligarhul cel rău nu mai e, dar de ce nu se mai interesează opoziția, atât de vocală până-n vara lui 2019, de soarta justiției și procuraturii în timpul de față? Oare debandada survenită sub Dodon este mai puțin periculoasă decât autoritarismul sub Plahotniuc?
De ce a amuțit PDM? Vrea să pescuiască ceva în apele tulburi ale degringoladei instalate? Bănuiesc că e un calcul total greșit.

La voia întâmplării

Clasa politică și mass-media urmăresc parcă paralizate reglările de conturi din procuratură și sistemul judecătoresc, interminabilele vendete dintre diferite grupări cu pretenții oligarhice care nu mai au răbdare să se înfrupte din tortul statului. Nu e de mirare că lucrurile degenerează pe zi ce trece. Republica Moldova a devenit practic neguvernabilă și este lăsată la voia întâmplării.
Sunt de acord cu Sergiu Mocanu care spune că Alexandru Stoianoglu, oricât de bine intenționat ar fi, nu are sorți de izbândă dacă e lăsat să lupte de unul singur. Ca să triumfe justiția independentă este nevoie de suportul decidenților politici. Așa s-a întâmplat în România, bunăoară, când Traian Băsescu a garantat libertatea de acțiune și neangajarea politică a magistraților.
La noi, din păcate, lucrurile stau exact invers. Despotismul de altădată s-a preschimbat în anarhie. Întreaga mizerie adunată de-a lungul timpului în organele publice, mai cu seamă de la Lucinschi și Voronin încoace, acum, când a scăpat de sub controlul oligarhului, se revarsă în voie peste moșia statului, otrăvind totul în calea ei.