Foarte puține minți bune din România au curajul să constate cât de gol e împăratul: faptul că partidele noastre mari, și PNL (y compris PDL), și PSD au partea lor de vinovăție grea pentru proasta guvernare a țării; faptul că nu avem un partid mai merituos decât altul; faptul că proasta administrare a țării stă pe slaba competență generală a clasei noastre politice și pe incompetența particulară a politicienilor care ajung conducători de partide, de județe și de guverne.
Aceste minți bune aleg un partizanat (sau altul) pentru că, dacă n-ar proceda așa, ar fi obligate de propria lor onorabilitate intelectuală să explice eșecul general al celei de-a treia noastre modernizări. Prima a fost modernizarea din epoca monarhiei, care a eșuat sub Carol al II-lea. A doua a fost modernizarea de sub comunism, eșuată în tirania ceaușistă.
Această a treia modernizare românească este pe cale să eșueze într-o nouă formă fără fond câtă vreme coloana vertebrală a oricărui fond democratic, justiția, este, acum, în chip constant șubrezită de politizări abuzive, fie de sursă internă, fie de sursă externă.
Eternizata noastră dezbatere despre Justiție este profund falsificată de partizanatele politice din țară, care aleg să închidă ochii față de lașitățile politicienilor simpatizați de aceste partizanate.
În fond, portretul unei minți bune presupune înțelegerea necesității pluralismului, dar nu neapărat și partizanatul pentru o parte din eșichierul politic. Jocul se joacă și cu albele și cu negrele. Simpatia pentru albe n-ar trebui să întunece judecata cu privire la negre, cu atât mai puțin felul în care percepem măiestria jucătorilor de șah politic. Nu mai suntem pe vremea extremismelor: ori cu comuniștii, ori cu naziștii…
Nu știu de ce mințile noastre bune au încremenit în acest model logico-politic de altădată. Ba da, știu de ce. Pentru că și aceste minți bune au un anume defect: nu au elaborat (măcar pentru folos propriu) o viziune despre viitorul țării, ceea ce se cheamă, acum, un proiect de țară.
Nici măcar despre democrație n-au elaborat un proiect complet câtă vreme independența Justiției este mereu descifrată politic și partizanal: dacă o supraveghează ai noștri, atunci e în regulă… Sunt ai noștri la guvernare? Atunci, nu mai trebuie să ne uităm dacă respectă drepturile și libertățile justițiabililor!
ziceam în 11 septembrie 2017: …clasa politică, de fapt un putregai otrăvit care a infestat tot spaţiul ăsta carpato danubiano pontic…iar în 29 noiembrie 2016, spuneam: iată o reuşită excepţională a tuturor partidelor aflate la putere de 27 de ani încoace, cu mult peste ce şi-au propus. Holocaustul dezlănţuit de clasa politică românească asupra poporului român, este în plină desfăşurare. Cred că nici ruşii nu ar fi fost in stare sa distrugă cu mai mult succes substanţa României. Nu avem nevoie de călăi străini, o rezolvăm noi fara probleme pe plan local. Suntem singura clasă politică din lume care işi distruge, făra scrupule, fără milă, dar cu discernământ, propriul popor. Doar am jurat pe Biblie să ne distrugem ţara…
Da , asa este , cu o mana pe Biblie si cu una la inima , la intonarea imnului ! Curat murdar !
De fapt acesta este adevarul, cea mai grea calamitate si pentru Romania catara si pentru romani ca popor …
o reprezintab partidele politice, pline pana la refuz de mincinosi si corupti, restul calitatilor mizerabile nu are rost sa le mai spun.
Calin Georgescu a lansat un „proiect de tara” si… degeaba.